CtEDO 21.10.2004 Auto

CIVITILLO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
21.10.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable;partiellement recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CIVITILLO c. ITALIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 64888/01 prezentate de Giuseppe CIVITILLO, Nicolantonio CIVITILLO și Franco Gaetano CVITILLO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se întrunește la 21 octombrie 2004 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Kovler Steiner dnii Hajiyev judecători Ferrari Bravo, judecător ad-hoc, și a dlui S. Nielsen, grefier de secțiune, având în vedere cererea prezentată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 octombrie 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia Curții de a invoca dispozițiile art. 29 3 din Convenție și să examineze împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnii Giuseppe Civitillo, Nicolantonio Civitillo și Franco Gaetano Civitillo, sunt resortisanți italieni, născuți în 1948, 1929 și, respectiv, 1957 și rezidenți în Cusano Mutri (Benevent). S. de Nigris de Maria, avocat în Benevent. Guvernul pârât a fost reprezentat succesiv de către agenții săi, dnii U. Leanza și I. M. Braguglia și co-agenții lor succesive, dnii Esposito și F. Crisafolli. La 8 februarie 1999, domnul Nicolantonio Civitillo a murit. Printr-o scrisoare din 20 decembrie 2003, moștenitorii săi, ceilalți doi reclamanți și-au comunicat intenția de a continua prezenta procedură. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura principală la 11 mai 1993, M Dl., soția lui Nicolantonio Civitillo și mama celorlalți reclamanți, a înaintat o acțiune în fața judecătorului de instanță din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, intenționând să obțină recunoașterea invalidității sale și, prin urmare, a unei indemnizații pentru o persoană la reședință ( 1994. Această audiere a fost trimisă din oficiu la 10 februarie 1995. La 6 noiembrie 1995, judecătorul a numit un expert. Din cele nouă audieri, stabilite între 10 decembrie 1996 și 27 iunie 2000, șase au fost trimise din oficiu, două au vizat o nouă expertiză și o completare și o prezentare a concluziilor. Între timp, la 4 august 1995, M. a decedat și, printr-un act din 23 martie La 8 februarie 1999, domnul Nicolantonio Civitillo a murit, dar Giuseppe Civitillo și Franco Gaetano Civitillo nu s-au constituit în procedura în calitate de moștenitori. printr-o hotărâre din 27 iunie 2000, al cărei text a fost depus la grefă la 6 iulie 2000, instanța a acceptat cererea reclamanților. (2) Procedura Pinto din 3 octombrie 2001, reclamanții Giuseppe Civitillo și Franco Gaetano Civitillo au sesizat Curtea de Apel din Roma în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001, Pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii descrise mai sus, reclamanții au solicitat Curții să declare că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și să condamne guvernul italian la despăgubirea prejudiciilor morale suferite. În special, reclamanții au solicitat 20 658,27 EUR (EUR) ca daune morale. Printr-o decizie din 25 februarie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 23 aprilie 2002, Curtea de Apel a constatat că durata rezonabilă a fost depășită și a acordat 1 032 EUR în mod echitabil ca despăgubiri pentru prejudiciul moral și 360 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Prin scrisoarea din 8 ianuarie 2003, reclamanții au informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și au solicitat Curții să reia examinarea cererii lor. Prin aceeași scrisoare, reclamanții au informat, de asemenea, Curtea că nu au avut intenția de a se supune casării pe motivul că acest remediu putea fi introdus numai pentru chestiuni de drept. Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Decizia Spordino c. Italia 36813/97, CEDO 2003 IV. Ulterior, Curtea de Casație în Adunarea Plenară sesizată cu o acțiune împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță de apel în cadrul unei proceduri 2004 principiul conform căruia, deși prin natura sa bazată pe echitate, determinarea prejudiciului nepatrimonial efectuat de Curtea de Apel în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 85/2001 trebuie să se deplaseze într-un mediu definit de drept, dat fiind că trebuie să se refere la sumele alocate, în cazuri similare, de Curtea de la Strasbourg. GRIEF Invocând art. 6 din convenție, reclamanții s-au plâns de durata procedurii civile. După ce au încercat procedura Pinto, reclamanții consideră că suma acordată de Curtea de Apel cu titlu de prejudiciu moral nu este suficientă pentru a remedia prejudiciul suferit pentru încălcarea articolului 6. Plângerea reclamanților se referă la durata procedurii civile. Ei invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, care, în părțile sale relevante, este astfel formulată: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Procedura în litigiu care a început la 11 mai 1993 și care s-a încheiat la 6 iulie 2000 a durat, prin urmare, mai mult de șapte ani și o lună pentru o instanță. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil După intrarea în vigoare a Legii Pinto, guvernul a excitat neobosirea căilor de atac interne. 1. Argumentul prezentat de dl Nicolantonio Civitillo. La 8 februarie 1999, domnul Nicolantonio Civitillo a murit, dar Giuseppe Civitillo și Franco Gaetano Civitillo nu s-au constituit în procedură în calitate de moștenitori și, în plus, au sesizat Curtea de Apel din Roma în sensul legii Pinto, personal și nu ca moștenitori ai M. Nicolantonio Civitillo. Curtea consideră că reclamanții Giuseppe Civitillo și Franco Gaetano Civitillo, în calitate de moștenitori ai domnului Nicolantonio Civitillo, puteau să se prevaleze de standardul tranzitoriu prevăzut la art. 6 din Legea Pinto. Prin urmare, recursul la Curtea de Apel le era accesibil. Curtea observă că, potrivit legii Pinto, persoanele care au suferit o pagubă patrimonială sau nepatrimonială pot sesiza Curtea de Apel competentă pentru a constata încălcarea Convenției europene a drepturilor omului în ceea ce privește respectarea termenului rezonabil de la art. 6 alineatul (1) și pentru a solicita acordarea unei sume cu titlu de satisfacție echitabilă. Curtea amintește că a constatat deja în numeroase decizii privind admisibilitatea (a se vedea, printre altele, Brusco c. Italia (dec.), n 69789/01, CEDO 2001-IX, și Giacometti și alții c. Italia (dec.), n 34939/97, CEDO 2001 XII) că remediul introdus prin Legea Pinto este o acțiune pe care reclamantul trebuie să o încerce înainte ca Curtea să se pronunțe cu privire la admisibilitatea cererii, indiferent de data depunerii cererii în fața Curții. Nedezamăgind nicio împrejurare care determină luarea unei decizii diferite în cazul de față, Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Reclamanții au sesizat Curtea de Apel competentă în conformitate cu legea, dar nu s-au ocupat de casare. Curtea amintește jurisprudența sa în cauza Spordino c. Italia (preciată) potrivit căruia, pe de o parte, în cazul în care un reclamant se plânge numai de valoarea despăgubirii, acesta nu este obligat în scopul epuizării căilor de atac interne de a se putea opune hotărârii Curții de Apel și, pe de altă parte, că reclamantul poate continua să se acuze de victimă. În sensul articolului 34 din convenție, în măsura în care Curtea de Apel a recunoscut existența duratei excesive a procedurii, suma acordată nu poate fi considerată adecvată pentru a remedia prejudiciul și încălcarea pretinse. Curtea constată, de asemenea, că data pentru casarea reclamanților a expirat cel târziu la 28 mai 2003, adică înainte de modificarea jurisprudenței Curții de Casație. Prin urmare, Curtea nu vede niciun motiv care să o determine să deroge de la jurisprudența Scordino c. Italia (citată anterior), și, prin urmare, respinge obiecția guvernului. Prin urmare, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și ținând seama de toate elementele aflate în posesia sa, Curtea consideră că acest motiv trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. În plus, Curtea consideră că cauza nu este în stare de examinare pe fond și, prin urmare, decide să pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară motivul prezentat de domnul Nicolantonio Civitillo, inadmisibilă Declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-01-22
0,97
PROCACCINI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 65075/01 présentée par Giuseppina et Orestina PROCACCINI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre
CtEDO 2004-01-22
0,97
MOSTACCIUOLO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 64705/01 présentée par Giuseppe MOSTACCIUOLO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de
CtEDO 2004-01-22
0,96
ZULLO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 64897/01 présentée par Ernestina ZULLO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de : M.
CtEDO 2004-03-25
0,96
BERENGA et AUTRES contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ Requête n o 62483/00 présentée par Maria Luigia BERENGA et autres contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 25 mars 2004 en une chambre composée de
CtEDO 2004-01-22
0,96
MOSTACCIUOLO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 65102/01 présentée par Giuseppe MOSTACCIUOLO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de
Sursă