ALTAY and OTHERS v. TURKEY

SECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE FINAL Nr. 427766/98, de către Yılmaz ALTAY și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 22 ianuarie 2004 în calitate de Cameră compusă din: Ress Cabral Barreto Caflesch Kūris Türmen Zupančič dna Tsatsa-Nikolovska, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 25 iunie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere decizia parțială din 23 noiembrie 1999, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamanții la 9 septembrie 2002 și, respectiv, 11 noiembrie 2003, după ce au deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTE Primele trei reclamante dl Yılmaz Altay, dl Kamil Yılmaz și dl Dl. Yılmaz Arkan, sunt cetățeni turci. Al patrulea reclamant, Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A. Ș., este o companie turcă cu sediul în İskenderun, Turcia. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către dl A. Akhalıoğlu, dl M. Nerse și dl A. Aktay, avocați practicanți în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost depuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor a expropriat parcele de teren aparținând reclamanților din Tarsus pentru a construi Tarsus-İçel-Çukurova-İskenderun Autostrada. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând reclamanților și aceste sume au fost plătite la momentul în care a avut loc expropiarea. În urma cererilor de compensare sporită ale reclamanților, instanța națională le-a acordat o compensare suplimentară plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Reclamanții au apelat și Curtea de Casație au susținut decizia instanței de primă instanță. La 31 decembrie 1997, sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: NUMELE APLICAȚIILOR DATEI DE TRANSFERITARE A TITLULUI DECIZIEI FINALE DE CURTEA DE CASSARE A DATEI DE APLICARE A COMPENSAȚIEI ADIȚIONALE (dobânzile și costurile juridice nu sunt incluse) (în lira turcisă) DATEA PAIEMENTUL 1. Yılmaz ALTAY Kamil YILMAZ Yılmaz ARKAN 15.07.1993 20.01.1997 14.226.312.000 08.01.1998 2. Yılmaz ALTAY Kamil YILMAZ Yılmaz ARKANAN 15.07.1993 27.01.1997 13.138.425.000 08.01.1998 3. Yılmaz ALTAY Kamil YILMAZ Yılmaz ARKAN 15.07.1993 03.02.1997 12.584.044.000 27.01.1998 4. Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A.Ș. 15.06.1995 20.01.1997 44.557.220.000 05.01.1998 COMPLAINTS Reclamanții susțin că rata dobânzii aplicată în calculul compensației suplimentare pentru expropriare a fost prea scăzută. Se plâng în continuare de întârzierile în obținerea compensației lor. Se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din Convenție. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă 335.000 de euro (trei sute treizeci cinci mii) dlui Yulmaz Altay, dl Kamil Yulmaz, dl Yulmaz Arkan și Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A.Ș. [1] În vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 427766/98, această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și va fi împărțită după cum urmează: dl Yılmaz Altay, dl Kamil Yılmaz, dl Yılmaz Arkan 190.000 EUR Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağım ve Tic. A. Ș. 145.000 EUR 167.500 (160-7000 cinci sume) euro din această sumă, care corespunde la jumătate din totalul sumei convenite, vor fi plătite în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului § 1 a) și c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește în euro la un cont bancar numit de către solicitanți, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Guvernul este de acord să plătească în plus 167.500 (o sută șase mii cinci sute) de euro în termen de șase luni de la decizia Curții în temeiul art. 1 a) și c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește, de asemenea, în euro unui cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Ankara, 11 noiembrie 2003” Curtea a primit următoarea declarație semnată de unul dintre reprezentanții reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 335.000 (trei sute și treizeci și cinci mii de euro) care acoperă daunele și costurile pecuniare și morale ale dlui Yılmaz Altay, dlui Kamil Yılmaz, dlui Yılmaz Arkan și Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A.Ș. în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 42776/98 în așteptarea Curții. Această sumă va fi împărțită după cum urmează: dl Yılmaz Altay, dl Kamil Yılmaz, dl Yılmaz Arkan 190.000 EUR Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A. Ș. 145.000 EUR De asemenea, observ că 167.500 (o sută șaizeci și șapte mii cinci sume) euro din această sumă, care corespunde la jumătate din totalul sumei convenite, vor fi plătite în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul art. 1 a) și c) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și restul 167.500 (o sută șaizeci și șapte mii cinci sute de euro) vor fi plătite în termen de șase luni de la data prezentei decizii. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație se face în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au ajuns. Mersin, 9 septembrie 2002” După informarea Guvernului, Curtea a luat în considerare cererea reprezentantului reclamantului din 9 septembrie 2002 de a include denumirea completă a societății reclamante pe declarațiile de mai sus. Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să dispună de cererea de la alte cereri; hotărăște să scoată cererea din lista sa. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress [1] Luând în considerare scrisoarea trimisă de reprezentantul reclamantului la 9 septembrie 2002, numele unuia dintre reclamante, anume Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A.Ș., a fost corectat.

THIRD SECTION

FINAL DECISION

Application no. 42776/98

by Yılmaz ALTAY and Others

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 22

January 2004 as a Chamber composed of:

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mrs

M.

Tsatsa-Nikolovska,

judges

,

and

Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 25 June 1998,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having regard to the partial decision of 23 November 1999,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicants and the Government on 9

September

2002 and 11 November 2003 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The first three applicants Mr Yılmaz Altay, Mr Kamil Yılmaz and Mr

Yılmaz Arkan, are Turkish nationals. The fourth applicant, Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A.Ș., is a Turkish company based in İskenderun, Turkey. The applicants are represented before the Court by Mr

A. Akıllıoğlu, Mr

M. Nerse and Mr A. Aktay, lawyers practising in Ankara.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The General Directorate of National Roads and Highways expropriated plots of land belonging to the applicants in Tarsus in order to build the Tarsus-İçel-Çukurova-İskenderun Motorway. A committee of experts assessed the value of the plots of land belonging to the applicants and these amounts were paid to them when the expropriation took place.

Following the applicants’ requests for increased compensation, the national courts awarded them additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum. The applicants appealed and the Court of Cassation upheld the decision of the first instance court. On 31

December

1997 the due amounts were paid to the applicants.

Details are indicated in the table below:

NAMES OF THE APPLICANTS

DATE OF TRANSFER OF TITLE DEED TO THE LAND

DATE OF FINAL DECISION BY COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION

(interests and legal costs are not included)

(in turkish liras)

DATE OF PAYMENT

Kamil YILMAZ

Yılmaz ARKAN

15.07.1993

20.01.1997

14,226,312,000

08.01.1998

Kamil YILMAZ

Yılmaz ARKAN

15.07.1993

27.01.1997

13,138,425,000

08.01.1998

Kamil YILMAZ

Yılmaz ARKAN

15.07.1993

03.02.1997

12,584,044,000

27.01.1998

15.06.1995

20.01.1997

44,557,220,000

05.01.1998

COMPLAINTS

The applicants allege that the rate of interest applied in the calculation of the additional compensation for expropriation was too low. They further complain of the delays in obtaining their compensation. They rely on Article 1 of Protocol No. 1 and Article

6 of the Convention.

THE LAW

Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay 335,000 (three hundred and thirty-five thousand) euros to Mr Yılmaz Altay, Mr Kamil Yılmaz, Mr Yılmaz Arkan and Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A.Ș.

[1]

with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 42776/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and will be divided up as follows:

Mr Yılmaz Altay, Mr Kamil Yılmaz, Mr Yılmaz Arkan

190,000 EUR

Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A. Ș.

145,000 EUR

167,500 (one hundred and sixty-seven thousand five hundred) euros of this sum, which corresponds to half of the whole sum agreed upon, will be payable within three months from the date of the decision by the Court pursuant to Article

37

a) and c) of the European Convention on Human Rights. This sum shall be paid in euros to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable.

The Government further agree to pay the remaining 167,500 (one hundred and sixty-seven thousand five hundred) euros within six months following the decision by the Court pursuant to Article

37

§

1 a) and c) of the European Convention on Human Rights. This sum shall also be paid in euros to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. This payment will constitute the final resolution of the case.

Ankara, 11 November 2003”

The Court received the following declaration signed by one of the representatives of the applicants:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 335,000 (three hundred and thirty-five thousand) euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Yılmaz Altay, Mr Kamil Yılmaz, Mr Yılmaz Arkan and Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A.Ș. with a view to securing a friendly settlement of application no. 42776/98 pending before the Court. This sum will be divided up as follows:

Mr Yılmaz Altay, Mr Kamil Yılmaz, Mr Yılmaz Arkan

190,000 EUR

Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A. Ș.

145,000 EUR

I also note that 167,500 (one hundred and sixty-seven thousand five hundred) euros of this sum, which corresponds to half of the whole sum agreed upon, will be payable within three months from the date of the decision by the Court pursuant to Article

37

§

1 a) and c) of the European Convention on Human Rights and the remaining 167,500 (one hundred and sixty-seven thousand five hundred) euros will be payable within six months from the date of this decision.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached.

Mersin, 9 September 2002”

After informing the Government, the Court took into consideration the applicants’ representative’s request of 9 September 2002 to include the applicant company’s full name on the above declarations.

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to disjoin the application from other applications;

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President

[1]

Taking into consideration the letter sent by the applicant’s representative on 9

September

2002, the name of one of the applicants, namely Özdemir Gıda Tüketim Ürünleri Dağıtım ve Tic. A.Ș., has been corrected.