LJUBICIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly inadmissible
LJUBICIC v. CROATIA (CtEDO, 2004)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARTIALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 1382/03, de către Ivan și Danica LJUBIČIÑ împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 29 ianuarie 2004 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello dna Tulkens dna Vajić dna Steiner Hajiyev, judecători și dl. S. Nielsen grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 27 decembrie 2002, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Ivan Ljubičić și dna Danica Ljubičić, sunt cetățeni croați, care trăiesc în Novska. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl B. Spiz, avocat care practică la Zagreb. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 iulie 1995, reclamanții au instituit o procedură civilă în fața Curții Municipale Novska ( Općinski sud u Novskoj ) împotriva Comunității Novska pentru daune în ceea ce privește proprietățile lor confiscate. Înainte de perioada care urmează să fie examinată de Curte, începând după 5 Noiembrie 1997 când Convenția a intrat în vigoare în ceea ce privește Croația, Curtea a avut deja mai multe audieri, ultima la 23 aprilie 1996. În audierea din 3 septembrie 1998 inculpatul a contestat jurisdicția Curții Municipale Novska. La 15 septembrie 1999 Curtea Municipală Novska a declarat că nu are competență în această chestiune. La 15 septembrie 1999, reclamanții au apelat împotriva deciziei de mai sus. La 18 ianuarie 2000, Curtea județului Sisak ( Županijski sud u Sisku ) a anulat decizia și a remis cazul de reexaminare. În audierea din 20 martie 2001 a solicitat instanței să acorde un termen pentru a permite soluționarea cauzei. La 24 aprilie 2001, inculpatul a informat instanța că nu a putut evalua valoarea proprietății confiscate. La 5 iunie 2001, instanța a trimis o estimare a valorii proprietății reclamanților. În audierea din 18 iunie 2001, reclamanții au informat instanța că nu doresc să accepte oferta pe baza estimării de mai sus. Audierea planificată pentru 10 septembrie 2001 a fost suspendată deoarece avocatul reclamantului nu a apărut. La următoarea audiere din 29 octombrie 2001, reclamanții au cerut instanței să ordone o nouă experiență pentru a stabili valoarea proprietății confiscate. La 26 noiembrie 2001, reclamanții au plătit un avans cu privire la costurile experienței. La 28 ianuarie 2002, expertul desemnat și-a prezentat concluziile. În audierea din 5 martie 2002, avocatul reclamantului a solicitat ca expertul desemnat de instanță să se retragă deoarece a acționat deja ca expert în numele inculpatului. Curtea a respins cererea ca fiind făcută din timp. Reclamanții au depus apoi o plângere la Curtea Constituțională cu privire la durata procedurii. La 18 iunie 2002, reclamanții au solicitat instanței să ordone efectuarea unei experiențe în domeniul agricol. În următoarea ședință din 22 iulie 2002, reclamanții au reiterat obiecțiile lor față de estimarea prezentată la 5 iunie 2001 și au solicitat instanței să ordone elaborarea unei noi estimări. Între timp, la 8 iulie 2002, Curtea Constituțională a respins plângerea, constatând că procedura nu a depășit un timp rezonabil. La 27 august 2002, reclamanții au plătit un avans cu privire la costurile estimației. La 24 septembrie 2002, Curtea a ordonat elaborarea unei noi estimări. Părțile relevante ale articolului 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (întrase în vigoare la 15 martie 2002, publicată în Jurnalul Oficial nr. 49 din 3 mai 2002 – denumită în continuare „Legea Constituțională 2002” – Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske iz 2002 ) au citit după cum urmează: (1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională chiar înainte de a fi epuizate toate măsurile legale în cazurile în care o instanță competentă nu a hotărât într-un timp rezonabil o cerere privind drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia... (2) În cazul în care plângerea constituțională ... în temeiul alin. (1) din prezentul articol este acceptată, Curtea Constituțională stabilește un termen în care o instanță competentă hotărăște cazul în fond... (3) Într-o hotărâre în temeiul alin. (2) din prezentul articol, Curtea Constituțională stabilește o compensație adecvată pentru reclamant în ceea ce privește încălcarea drepturilor sale constituționale ... Compensația se plătește din bugetul de stat într-un termen de trei luni de la data în care partea a depus o cerere de plată. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. Reclamanții s-au plâns, de asemenea, că nu au niciun remediu eficace în ceea ce privește durata procedurii. Reclamanții s-au plângut în primul rând că durata procedurii, instituită de acestea în fața Curții Municipale Novska și care sunt încă în așteptare, a depășit cerința de „tempă rațională”, în contravenție cu art. 6 § 1 din Convenție, al căror parte relevantă se menționează: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamanții se plângeau în continuare că nu aveau nici o soluție eficace în ceea ce privește durata procedurii, deoarece Curtea Constituțională a constatat că procedurile instituite de acestea nu au depășit un timp rezonabil și se bazează pe art. 13, care se referă după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Curtea reamintește în primul rând că faptul că un remediu nu duce la un rezultat favorabil pentru reclamant nu aduce un remediu ineficient. Curtea reamintește, de asemenea, că, în hotărârile sale privind Slaviček și Nogolica, a constatat că art. 63 din Actul constituțional al Curții Constituționale din 2002 a reprezentat o soluție internă eficientă în ceea ce privește durata procedurilor care erau încă în așteptare (a se vedea Slaviček v. Croația (dec.), nr. 20862/02, ECHR 2002-VII și Nogolica v. Croația (dec.), nr. 77784/01, ECHR 2002-VIII). Curtea nu consideră niciun motiv să se îndepărteze de opinia sa exprimată în deciziile de mai sus, care rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamanților cu privire la [Notă1] durata procedurii; Søren Nielsen Christos R OZAKIS Președintele grefierului [Notă1] Resumează plângerile fără să citească în mod necesar articolele invocate ale Convenției.