CtEDO 05.02.2004 Auto

BALIK contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.02.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BALIK contre la TURQUIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 6663/02 prezentate de Edip BALIK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 decembrie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie, în fapt, recurentul, dl Edip Baldek, este un resortisant turc, născut în 1973 și deținut în închisoarea Siirt. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Özbekli, avocat la Diyarbakýr. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 5 iulie 2001, reclamantul a fost arestat de către polițiști din conducerea securității din Diyarbakr. Procesul-verbal al arestării a menționat că a fost arestat după ce a încercat să fugă și apoi a condus la sediul conducerii securității. Procesul-verbal întocmit la 9 iulie 2001 de către agentul de pază și semnat de reclamant a indicat o cădere a acestuia din urmă în spațiile de detenție, în timp ce: se ducea la toaletă, și refuzul său de a fi examinat de către un medic. La 13 iulie 2001, recurentul a fost adus în fața judecătorului ascensor lângă curtea de securitate a statului Diyarbakr, care a dispus arestarea sa provizorie. În depoziția sa, el a confirmat că a rănit un polițist prin împușcare. Retragându-se cu privire la apartenența sa la organizația ilegală Hizbullah , el a recunoscut că este simpatizant cu aceasta. El a fost apoi condus la casa lui Diyarbakr. În aceeași zi, hotărând cu privire la cererile guvernatorului regiunii aflate în situație de urgență și ale procurorului Republicii și pe baza articolului 3 litera (c) din Decretul-lege nr. 430 privind măsurile suplimentare care trebuie luate în cadrul stării de urgență, instanța își dă acordul asupra autorizației de trimitere a reclamantului la sediul Direcției de Securitate pentru interogatoriu și pentru o perioadă de cel mult 10 zile. Printr-o decizie din 23 iulie 2001, judecătorul a dispus prelungirea cu zece zile a plasării reclamantului în sediul Direcției de Securitate. În timpul procesului din 25 octombrie 2001 în fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a contestat declarația sa făcută în timpul arestării sale pe motiv că a fost semnată sub constrângere. El a negat că a fost victima unei prăbușiri în spațiile de detenție și a susținut că a fost torturat. Procedura este în prezent în curs de desfășurare în fața Curții de Securitate a statului. În scrisoarea sa din 23 octombrie 2002, reprezentantul reclamantului a indicat că rapoartele medicale întocmite în timpul detenției, precum și la fiecare ieșire și întoarcere la domiciliu nu menționau nicio urmă de rănire asupra corpului clientului său. În temeiul Legii nr. 2935 din 25 octombrie 1983 (Legea nr. 2935 din 25 octombrie 1983) au fost adoptate două mari decrete privind regiunea de sud-est. Primul decret-lege nr 285 (din 10 iulie 1987) mai precis un guvern al regiunii aflate în stare de urgență în anumite departamente din sud-est. În conformitate cu art. 4 litera (b) și (d), toate forțele de ordine, precum și comanda forței de pace a jandarmeriei sunt la dispoziția guvernatorului regiunii. Al doilea la propunerea guvernatorului regiunii, la cererea procurorului Republicii și prin decizia judecătorului În cazul în care persoana în cauză nu este în măsură să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol, persoana în cauză are dreptul de a depune o plângere în conformitate cu dreptul intern, în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care se află persoana în cauză, în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care se află persoana în cauză, în conformitate cu dreptul intern al statului membru în care se află persoana în cauză sau cu dreptul intern al statului membru în care se află persoana în care se află persoana în cauză. Persoanele vizate pot solicita un examen medical la ieșirea lor din instituțiile în cauză și la întoarcerea lor. La art. 8 din acest decret-lege prevede Răspunderea penală, financiară sau juridică, a guvernatorului regiunii aflate în situație de urgență sau a unui prefect al unei regiuni în care a fost declarată stare de urgență nu poate fi angajată pentru decizii sau acte luate în exercitarea competențelor pe care le conferă prezentul decret și nici o acțiune nu poate fi intentată în acest sens împotriva statului membru în fața niciunei autorități judiciare, fără a aduce atingere dreptului victimei de a solicita despăgubiri în statul membru în care a suferit daune nejustificate. GRIFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că a fost supus torturii și relelor tratamente în timpul custodiei sale. Invocând art. 5 §§ 3, 4 și 5 din Convenție, reclamantul se plânge de legalitatea și durata plasării sale în sediul Direcției de Securitate, de a nu dispune de o cale de atac eficientă pentru a le contesta și de a nu dispune de dreptul la despăgubiri. Invocând art. 5 §§ 3, 4 și 5 din Convenție, reclamantul se plânge de legalitatea și durata plasării sale în sediul Direcției de Securitate, de a nu dispune de o cale de atac eficientă pentru a le contesta și de a nu dispune de dreptul la despăgubiri. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea subliniază că aceste afirmații sunt formulate într-un mod foarte general și observă că reclamantul nu descrie în niciun fel condițiile de păstrare la vedere și că nu produce niciun început de probă, cum ar fi un raport medical sau o explicație a condițiilor în care ar fi fost supus unor tratamente abuzive. Curtea ia notă de faptul că nu dispune de niciun element care ar putea să dea naștere unei suspiciuni rezonabile că reclamantul ar fi fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție. În consecință, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiate pe lipsa de legalitate și pe durata plasării sale în incintele Direcției de securitate a Diyarbakýr, pe lipsa unei căi de atac efective pentru contestare și a unei căi de atac eficiente și a unei imposibile de a obține o reparație Declaiți cererea inadmisibilă pentru surplus. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-02-06
0,95
EMRULLAH KARAGOZ contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 78027/01 présentée par Emrullah KARAGÖZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 février 2003 en une chambre composée de M
CtEDO 2003-09-18
0,95
TARAK contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 18711/02 présentée par Cihan Deniz TARAK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 18 septembre 2003 en une chambre
CtEDO 2004-01-22
0,95
KÜCÜK contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 7035/02 présentée par Mehmet Mübarek KÜÇÜK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre
CtEDO 2004-10-07
0,95
KACAR c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 11756/02 présentée par Remzi KAÇAR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 7 octobre 2004 en une chambre composée
CtEDO 2004-06-24
0,95
OKAY contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 6283/02 présentée par Mürsel OKAY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 24 juin 2004 en une chambre composée de
Sursă