SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 36967/97 prezentată de Bahad Având în vedere cererea formulată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 iunie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții (prima secțiune) din 16 noiembrie 1999, Având în vedere decizia de a invoca dispozițiile art. 29 alin. (3) din Convenție pentru a examina, în același timp, admisibilitatea și fondul restului cererii, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât ( din cauza, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentului, Bahad Electroluxr Caopur, este un resortisant turc născut în 1977. La momentul faptelor, el a fost student și rezident la Isparta.
El este reprezentat în fața Curții domnul Elif Nihan B În cadrul unei anchete efectuate de procurorul districtual al Republicii Moldova, reclamantul a fost arestat la 16 decembrie 1996 și arestat la sediul Secției antiteroriste a Direcției de Securitate a orașului în cauză. La 24 decembrie 1996, după audierea procurorului, reclamantul a fost adus în fața judecătorului tribunalului judecătoresc al statului din Isparta, care a dispus arestarea provizorie a acestuia. La 6 februarie 1997, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului d TKP/ML-B. Reclamantul, care a fost împiedicat, nu a putut participa la dezbaterile din 27 martie 1997, iar cele stabilite la 6 mai 1997 nu au putut fi deschise, unul dintre judecători fiind absent.
Astfel, reclamantul nu a putut să se prezinte decât la ședința din 12 iunie 1997 în cazul în care a solicitat să fie eliberat în timpul procedurii. Această cerere, precum și cea formulată de avocatul său au fost respinse, acest lucru având în vedere natura infracțiunii reproșate și starea actuală a probelor printr-o hotărâre din 13 noiembrie 1997, Curtea de Securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani și 9 luni. Cu toate acestea, hotărârea a fost infirmată de Curtea de Casație. La 8 august 1998, după ce a examinat cauza, Curtea de Securitate a statului a informat reclamantul. În lipsa recursului, această ultimă hotărâre a devenit definitivă. În urma demisiei de libertate în litigiu, domnul B Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a custodiei sale, precum și de durata detenției sale provizorii.
La 24 martie 2003, Curtea a primit următoarea declarație, semnată în aceeași zi de către reprezentantul reclamantului, observ că guvernul turc este pregătit să plătească lui Bahad EUR (cinci mii de euro) pentru prejudiciul moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluionări pe cale amiabilă a cauzei care are ca origine cererea menionată anterior pendinte în fața Curii Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul. La 30 octombrie 2003, guvernul a transmis Curții următoarea declarație, semnată la 27 octombrie 2003: declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei: 000 EUR (cinci mii EUR) pentru prejudicii morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.
A De la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile. În lumina circumstanțelor din speță, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Comisia consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de Protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea procedurii în temeiul art. 37 alin. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cererea de rol.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă restul cererii de rol. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Grefier Adjunct Președinte
de la requête n o 36967/97 présentée par Bahadır ÇOPUR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 février 2004 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , MM.
M. Pellonpää, R. Türmen , J. Casadevall , R. Maruste , L. Garlicki , M me E. Fura-Sandström, juges , et de M me F. Elens-Passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 17 juin 1997, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision partielle de la Cour (première section) du 16 novembre 1999, Vu la décision de se prévaloir des dispositions de l’article 29 § 3 de la Convention afin d’examiner en même temps la recevabilité et le fond du restant de la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur (« le Gouvernement ») et celles présentées en réponse par le requérant, Vu les déclarations formelles des parties dont il ressort qu’elles sont parvenues à un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Bahadır Çopur, est un ressortissant turc né en 1977. A l’époque des faits, il était étudiant et résidait à Isparta.
Il est représenté devant la Cour M e Elif Nihan Bıçkıcıoğlu, avocate au barreau d’İzmir. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Dans le cadre d’une enquête menée par le procureur de la République d’Isparta, le requérant fut arrêté le 16 décembre 1996 et placé en garde à vue dans les locaux de la section antiterroriste de la Direction de sûreté de la ville en question. Le 24 décembre 1996, après avoir été entendu par ledit procureur, le requérant fut traduit devant le juge du tribunal d’instance d’Isparta, lequel ordonna sa mise en détention provisoire. Le 6 février 1997, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’État d’İzmir (« le procureur »-« la cour de sûreté de l’Etat ») inculpa le requérant d’assistance à une organisation illégale, le TKP/ML-B.
Le requérant, empêché, ne put participer aux débats du 27 mars 1997 et ceux fixés au 6 mai 1997 ne purent être ouverts, l’un des juges titulaires étant absent. Ainsi, le requérant ne put comparaître qu’à l’audience du 12 juin 1997 où il demanda à être libéré pendant la procédure. Cette demande ainsi que celle formulée par son avocat furent rejetées, ce « eu égard à la nature du délit reproché et à l’état actuel des preuves ». Par un arrêt du 13 novembre 1997, la cour de sûreté de l’État condamna le requérant à une peine d’emprisonnement de 3 ans et 9 mois. Cet arrêt fut toutefois infirmé par la Cour de cassation. Le 8 août 1998, après avoir réexaminé l’affaire, la cour de sûreté de l’État acquitta le requérant.
Faute de pourvoi, ce dernier arrêt devint définitif. Suite à l’acquittement du requérant, M e Bıçkıcıoğlu introduisit une action en réparation du préjudice matériel et moral résultant de la privation de liberté litigieuse, et ce, conformément à la loi n o 466. GRIEFS Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de sa garde à vue ainsi que de celle de sa détention provisoire. EN DROIT Le 24 mars 2003, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée le même jour par le représentant du requérant : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à Bahadır Çopur, à titre gracieux, la somme de 5 000 EUR (cinq mille euros) au titre du préjudice moral ainsi que pour frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai de trois mois et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus.
» Le 30 octobre 2003, le Gouvernement a fait parvenir à la Cour la déclaration suivante, signée le 27 octobre 2003 : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire susmentionnée, le gouvernement turc offre de verser à Bahadır Çopur, à titre gracieux, la somme de 5 000 EUR (cinq mille euros) au titre du préjudice moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai de trois mois et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. A la lumière des circonstances de l’espèce, elle conclut que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer le restant de la requête du rôle.
Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Greffière adjointe Président