Özkan împotriva Turciei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 41977/98 prezentată de Fadime ÖZKAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 2 decembrie 2003 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Türmen Strážnická domnii Fischbach Casadevall Maruste Garlicki, judecători și Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 4 mai 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții (prima secțiune) din 4 iulie 2000, Având în vedere decizia de a invoca dispozițiile art. 29 alin. (3) din Convenție pentru a examina, în același timp, admisibilitatea și fondul restului cererii, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât ( soluționarea pe cale amiabilă a cauzei, După ce a intenționat, face următoarea decizie în fața recurentei, Fadime Özkan, este un cetățean turc, născut în 1975. La momentul faptelor, ea era studentă și își avea reședința în Tokat.

Ea este reprezentată în fața Curții de către M Çtak, avocată la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamante, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 noiembrie 1997, între orele 18-19, au fost arestate persoane, în timp ce distribuiau tracte în numele unei organizații ilegale, TKP/ML-TIKKO (Parteneriatul Comunist Marxist Lenionist din Turcia Armata de Eliberare a Muncitorilor și În jurul orei 20:45, fratele reclamantei, dl Ö., a fost arestat. După procesul verbal din Turcia. După arestare, acesta era pe cale să o caute pe reclamanta care se întorcea în oraș. A doua zi, la 23 noiembrie, în jurul orei 17:00, reclamanta a fost reținută. Așa cum reiese din procesul verbal de arestare, Özkan fusese denunțată de persoanele care au distribuit fluturași și au fost arestate cu o zi înainte.

Potrivit procesului verbal de percheziție corporală, nu s-a găsit nimic neobișnuit la reclamantă. La o oră după aceea, apartamentul acesteia a fost de asemenea percheziționat. În procesul verbal de percheziție, polițiștii au indicat că nu au găsit nici un obiect delicvent, în afară de câteva publicații stângaci. Recurenta nu a semnat nici unul dintre procesele menționate anterior. Arestarea reclamantei a fost mai întâi prelungită până la 26 noiembrie 1997 prin decizia procurorului districtual al Republicii Tokat. De în urma unei a doua prelungiri până la 29 noiembrie, având în vedere natura și tipul infracțiunii reproșate în speță și faptul că nu se încheiase încă la 29 noiembrie 1997, recurenta a prezentat în fața procurorului Apoi a fost dusă în fața judecătorului, care a ordonat arestarea sa provizorie.

La o dată nespecificată, procurorul Republicii lângă curtea de securitate din statul Ankara, a acuzat-o pe reclamantă, acuzându-l că a acordat asistență unei organizații ilegale. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamanta se plânge de durata excesivă a custodiei sale. Recurenta denunță, de asemenea, că nu a fost autorizată, pe durata reținerii sale, să intre în contact cu familia sa. În această privință, ea invocă în esență, art. 8 din Convenție.

La 22 aprilie 2003, guvernul a transmis Curții următoarea declarație, semnată la 21 aprilie 2003, declar că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, guvernul turc propune ca Fadime Özkan, cu titlu gratuit, să plătească suma de 3 500 EUR (trei mii cinci sute de euro) pentru prejudiciile morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor persoanelor fizice. A De la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

La 20 martie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată în aceeași zi de către reprezentantul reclamantei, observ că guvernul turc este pregătit să plătească Fadime Özkan, cu titlu gratuit, suma de 3 500 EUR (trei mii cinci sute de euro) pentru prejudiciul moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. După expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Prezenta declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanta. Curtea ia notă de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile. În lumina împrejurărilor din speță, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cauza rolului.

Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Grefier Adjunct Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n o 41977/98 présentée par Fadime ÖZKAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 2 décembre 2003 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , M. R. Türmen , M me V. Strážnická , MM.

M. Fischbach , J. Casadevall , R. Maruste , L. Garlicki, juges , et de M me F. Elens-Passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 4 mai 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu la décision partielle de la Cour (première section) du 4 juillet 2000, Vu la décision de se prévaloir des dispositions de l’article 29 § 3 de la Convention afin d’examiner en même temps la recevabilité et le fond du restant de la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur (« le Gouvernement ») et celles présentées en réponse par la requérante, Vu les déclarations formelles des parties dont il ressort qu’elles sont parvenues à un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, Fadime Özkan, est une ressortissante turque, née en 1975. A l’époque des faits, elle était étudiante et résidait à Tokat.

Elle est représentée devant la Cour par M e Çıtak, avocate à Istanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties requérantes, peuvent se résumer comme suit. Le 22 novembre 1997, entre 18 et 19 heures, des personnes furent arrêtées, alors qu’elles distribuaient des tracts au nom d’une organisation illégale, le TKP/ML-TIKKO (Parti communiste marxiste léniniste de Turquie – Armée de la libération des ouvriers et des paysans de Turquie). Vers 20 h 45, c’est le frère de la requérante, M.Ö., qui se vit arrêté. D’après le procès verbal d’arrestation dressé en conséquence, celui-ci était en route pour chercher la requérante qui retournait en ville. Le lendemain, à savoir le 23 novembre, vers 17 heures, la requérante fut elle aussi appréhendée.

Tel qu’il ressort du procès verbal d’arrestation, M me Özkan avait été dénoncée par les personnes ayant distribué les tracts et arrêtés la veille. Selon le procès verbal de fouille corporelle, rien de délictueux n’avait été trouvé sur la requérante. Une heure après, l’appartement de celle-ci fut également perquisitionné. Dans le procès verbal de perquisition, les policiers indiquèrent n’avoir repéré aucun objet délictueux, sinon quelques publications gauchistes. La requérante ne signa aucun des procès verbaux susmentionnés. La garde à vue de la requérante fut d’abord prolongée jusqu’au 26 novembre 1997 par décision du procureur de la République de Tokat.

Par la suite, à la demande dudit procureur, le juge unique du Tribunal de paix (« le juge ») ordonna une seconde prolongation jusqu’au 29 novembre, et ce, eu égard à « la nature et au type du délit reproché en l’espèce et au fait que l’instruction n’était pas encore achevée ». Le 29 novembre 1997, la requérante comparut devant le procureur puis elle fut traduite devant le juge, lequel ordonna sa mise en détention provisoire. A une date non précisée, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat d’Ankara, mit la requérante en accusation, lui reprochant d’avoir prêté assistance à une organisation illégale. GRIEFS Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, la requérante se plaint de la durée excessive de sa garde à vue.

La requérante dénonce également n’avoir pas été autorisée, pendant la durée de sa garde à vue, à entrer en contact avec sa famille. A cet égard, elle invoque en substance, l’article 8 de la Convention. EN DROIT Le 22 avril 2003, le Gouvernement a fait parvenir à la Cour la déclaration suivante, signée le 21 avril 2003 : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire susmentionnée, le gouvernement turc offre de verser à Fadime Özkan, à titre gracieux, la somme de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) au titre du préjudice moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

A compter de l’expiration dudit délai de trois mois et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » Le 20 mars 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée le même jour par le représentant de la requérante : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à Fadime Özkan, à titre gracieux, la somme de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) au titre du préjudice moral ainsi que pour frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

Cette somme sera payée dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai de trois mois et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et la requérante sont parvenus.

» La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. A la lumière des circonstances de l’espèce, la Cour conclut que le litige a été résolu au sens de l’article 37 § 1 b) de la Convention. Elle estime par ailleurs que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Partant, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer l’ affaire du rôle. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Greffière adjointe Président