YAZICI ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 45778/99 prezentate de Osman Yazici și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 5 octombrie 2004 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Pellonpääää Türmen Strážnická dnii Casadevell Maruste Spielmann, judecători și dlui O'Boyle, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 28 septembrie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții (prima secțiune) din 4 iulie 2000, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât ( După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnii Yaz Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 iulie 1998, în jurul orei 5:30, în timp ce se aflau pe autostrada Eski Edirne , dnii Yaz În conformitate cu procesul verbal de arestare a dlui Polat, reclamanții au fost suspectați de furt. Tot la 13 iulie, la cererea conducerii, procurorul Republicii Gaziosmanpașa, procurorul general, a autorizat prelungirea custodiei celor doi reclamanți până la 16 iulie. La 15 iulie 1998, în jurul orei 3:45, polițiștii au percheziționat casa dlui. La 16 iulie 1998, la cererea procurorului, judecătorul unic al Tribunalului de Pace de la Gaziosmanpașa (atjutantul mai), a fost arestat și pus în arest. La cererea procurorului, la data de 19 iulie 1998, a fost numit judecător unic al Tribunalului de Pace de la Gaziosmanpașa (atl) și a fost numit judecător. La 17 iulie 1998, reclamanții Polat și Saisen au fost intervievați de poliție și, astfel cum reiese din procesele verbale întocmite în consecință, ei admiră că au comis faptele reproșate. A doua zi, în prezența unui consiliu desemnat din oficiu, domnul Yaz 19 iulie 1998, după audierea procurorului, cei trei reclamanți au fost duși în fața judecătorului, care a ordonat arestarea lor provizorie. La 21 iulie 1998, procurorul i-a acuzat pe reclamanți în fața Tribunalului de Pace de la Gaziosmanpașa. Reclamanții se plâng de durata excesivă a custodiei lor, de lipsa unei căi de atac efective pentru a controla legalitatea acesteia și de imposibilitatea de a obține despăgubiri pentru prejudiciul rezultat și denunță, de asemenea, că nu li s-a permis să intre în contact cu familia lor în timpul custodiei lor. În aceste privințe, ele invocă art. 5 §§ 3, 4 și 5 precum și 8 din Convenție. ÎN DREPT la 26 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație, semnată în aceeași zi de către consiliul reclamanților, observ că guvernul turc este pregătit să plătească, cu titlu gratuit, către Osman Yazć și Erkan Polat, suma de 2 900 EUR fiecare (două mii nouă sute de euro) și către Kadir Sa 400 EUR (o mie patru sute EUR), adică suma totală de 7 200 EUR EUR (șapte mii două sute de euro) în cazul retragerii cererii menționate anterior pe care au prezentat-o Curții. Această sumă de 7 200 EUR, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere de retragere a cererii și, în plus, renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care stau la baza cererii menționate. Declar cauza soluționată definitiv prin soluționarea sumei suplimentare. La 28 iunie 2004, guvernul a înaintat Curții următoarea declarație, semnată la 22 iunie 2004 Declar că, în cadrul cererii nr. 45778/99, guvernul turc oferă, cu titlu gratuit, suma de 2 900 EUR fiecare (două mii nouă sute de euro) și Kadir Saidin, suma de 1 400 EUR (o mie patru sute de euro), adică suma totală de 7 200 EUR (șapte mii două sute de euro) în cazul retragerii cererii pe care au prezentat-o în fața Curții. Această sumă de 7 200 EUR, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei pronunțate de Curte în conformitate cu art. 37. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. După expirarea termenului de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). În lumina circumstanțelor speței, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Comisia consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale și nu percepe nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se elimine restul cererii de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine restul cererii de rol. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Grefier Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

45778/99

présentée par Osman YAZICI et autres

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 5 octobre 2004 en une chambre composée de

:

Sir

Nicolas

Bratza

,

président

,

MM.

M.

Pellonpää

,

R.

Türmen

,

M

me

V.

Strážnická

,

MM.

J.

Casadevall

,

R.

Maruste

,

D.

Spielmann,

juges

,

et de M. M.

O'Boyle,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 28 septembre 1998,

Vu l'article 5 § 2 du Protocole n

o

11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,

Vu la décision partielle de la Cour (première section) du 4 juillet 2000,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur («

le Gouvernement

») et celles présentées en réponse par les requérants,

Vu les déclarations formelles des parties d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, MM. Yazıcı, Sağın et Polat, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1982, 1975 et 1979. A l'époque des faits, ils étaient ouvriers et

résidaient à Istanbul.

Ils sont représentés devant la Cour par M

e

F. Karakaș, avocate à Istanbul.

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 13 juillet 1998, vers 5 h 30, alors qu'ils se trouvaient sur l'autoroute d'

Eski Edirne

, MM. Yazıcı et Polat furent arrêtés et placés en garde à vue par la brigade de l'ordre publique de la direction de la sûreté de Gaziosmanpașa («

la direction

»). Selon le procès verbal d'arrestation concernant M. Polat, les requérants étaient suspectés de vol.

Toujours le 13 juillet, à la demande de la direction, le procureur de la République de Gaziosmanpașa (« le procureur ») autorisa la prolongation

de la garde à vue des deux requérants jusqu'au 16 juillet.

Le 15 juillet 1998, vers 3 h 45, les policiers perquisitionnèrent au domicile de M.

Sağın. Suspecté d'être le complice des requérants Yazıcı et Polat, il fut également arrêté et placé en garde à vue.

Le 16 juillet 1998, à la demande du procureur, le juge unique du Tribunal de paix de Gaziosmanpașa («

le juge

»), ordonna une seconde prolongation de la garde à vue des MM.

Yazıcı et Polat jusqu'au 19 juillet.

Le 17 juillet 1998, les requérants Polat et Sağın furent interrogés par la police et, tel qu'il ressort des procès verbaux établis en conséquence, ils admirent avoir commis les faits reprochés. Le lendemain, en présence d'un conseil désigné d'office, M. Yazıcı – alors mineur

– fut questionné à son tour et passa, lui aussi, aux aveux.

Le

19 juillet 1998, après avoir été entendus par le procureur, les trois requérants furent traduits devant le juge, lequel ordonna leur mise en détention provisoire.

Le 21 juillet 1998, le procureur mit les requérants en accusation devant le Tribunal de paix de Gaziosmanpașa.

GRIEFS

Les requérants se plaignent de la durée excessive de leur garde à vue, de l'absence de voie de recours effective afin de faire contrôler la légalité de celle-ci ainsi que de l'impossibilité d'obtenir réparation du préjudice qui en résulte. Ils dénoncent également n'avoir pas été autorisés à entrer en contact avec leur famille durant leur garde à vue. A ces égards, ils invoquent les articles 5 §§§ 3, 4 et 5 ainsi que 8 de la Convention.

EN DROIT

Le 26 mars 2004, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée le même jour par le conseil des requérants

:

«

Je note que le gouvernement turc est prêt à verser, à titre gracieux, à Osman Yazıcı et Erkan Polat, la

somme de 2 900 EUR chacun (deux mille neuf cents euros) et à Kadir Sağın, la somme de 1

400 EUR (mille quatre cents euros), soit au total la somme de 7

200

EUR (sept mille deux cents euros) en cas de retrait de la requête susmentionnée qu'ils ont introduite devant la Cour. Cette somme de 7 200 EUR, exempte de toute taxe éventuellement applicable, couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l'article 37

§

1 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A

compter de l'expiration dudit délai de trois mois et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

J'accepte cette proposition de retrait de la requête et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée par le règlement de la somme susdite.

»

Le 28 juin 2004, le Gouvernement a fait parvenir à la Cour la déclaration suivante, signée le 22 juin 2004

:

«

Je déclare que dans le cadre de la requête n

o

45778/99, le gouvernement turc offre de verser, à titre gracieux, à Osman Yazıcı et Erkan Polat,

la somme de 2 900 EUR chacun (deux mille neuf cents euros) et à Kadir Sağın, la somme de 1

400 EUR (mille quatre cents euros), soit au total la somme de 7

200 EUR (sept mille deux cents euros) en cas de retrait de la requête qu'ils ont introduite devant la Cour. Cette somme de 7

200

EUR, exempte de toute taxe éventuellement applicable, couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de notification de la décision rendue par la Cour conformément à l'article 37

§

1 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A

compter de l'expiration dudit délai de trois mois et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le versement vaudra règlement définitif de l'affaire.

»

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). A la lumière des circonstances de l'espèce, elle conclut que le litige a été résolu au sens de l'article 37 § 1 b) de la Convention. Elle estime que celui-ci s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n'aperçoit par ailleurs aucun motif d'ordre public justifiant de poursuivre l'examen de la requête en vertu de l'article 37 § 1

in fine

de la Convention. Partant, il convient de mettre fin à l'application de l'article 29 § 3 de la Convention et de rayer le restant de la requête du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Décide

de rayer le restant de la requête du rôle.

Michael

O'Boyle

Nicolas

Bratza

Greffier

Président