CtEDO 08.03.2005 Auto

YUCEL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
08.03.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
YUCEL c. TURQUIE (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ a cererii n 35977/97 prezentată de Gülay YÜCEL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se întrunește la 8 martie 2005 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte dnii Bonello Türmen Traja Pavlovschi Mijović, Šikuta, judecători și grefier de secțiune al dlui O'Boyle, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 14 martie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții (prima secțiune) din 16 noiembrie 1999, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât ( După ce a deliberat, face următoarea decizie: reclamanta, Gülay Yücel, este o resortisantă turcă, născută în 1971. La momentul faptelor, ea era jurnalistă și locuia în Istanbul. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Muhittin Köylüo În cadrul unei anchete efectuate de procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului de temniță ( Avocatul reclamantei a încercat să o contacteze pe aceasta, dar acest demers a fost sortit eșecului. La 10 martie 1997, tatăl reclamantei i-a cerut în scris procurorului să-i indice data la care fiica sa a fost reținută și data la care fiica sa a fost eliberată și a solicitat, de asemenea, ca, în cadrul anchetei preliminare, să i se permită să beneficieze de asistența unui avocat. Tatăl ar fi prezentat atunci instanței de securitate a statului o cerere prin care se cere ca un judecător să controleze legalitatea măsurii impuse fiicei sale; totuși, acest lucru nu ar fi avut succes. La 13 martie 1997, avocatul reclamantei l-a rugat pe procuror să-și prezinte clienta în fața unui judecător, dacă nu să-i permită să discute cu acesta. Reamintind dispozițiile Legii nr. 4229 din 6 martie 1997 a susținut că termenul legal de luare în custodie publică, care poate fi decis din oficiu de către un procuror, era deja depășit și că menținerea acestuia în detenție a recurentei ar constitui, prin urmare, o încălcare a articolului 181 din Codul penal. În aceeași zi, procurorul a respins aceste cereri pe motiv, în special, că Parchetul nu era încă avizat cu privire la aplicabilitatea noii legi invocate în speță. Procurorul a indicat că reclamanta va fi audiată de un judecător la 14 martie, dar că era imposibil să o contacteze înainte de această zi și/sau să participe la interogatorii. La 14 martie 1997, recurenta s-a prezentat în fața judecătorului judecător al Curții de Securitate a statului care a dispus arestarea sa provizorie. Prin hotărârea din 23 decembrie 1998, Curtea de Securitate a statului a imputat reclamanta și, în lipsa unui recurs, această hotărâre a devenit definitivă la 31 decembrie. Recurenta susține că privarea de libertate pe care a suferit-o nu poate fi considerată justificată în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (c) și susține, de asemenea, că a fost arestată din motive de care nu a fost niciodată informată, contrar articolului 5 § 2 din Convenție. În plus, aceasta denunță durata excesivă a custodiei sale, privată de orice control judiciar și de contact cu un avocat sau cu familia sa și invocă art. 5 alineatul (3) și 4 din Convenție. ÎN DREPT la 12 noiembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație, semnată la 2 noiembrie 2004 de reprezentantul Consiliului Observ că guvernul turc este dispus să plătească doamnei Gülay Yücel suma de 5 000 EUR (cinci mii EUR), în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a dus la cererea susținută în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă este de 5 000 EUR, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A de la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate, declar cazul soluționat definitiv prin soluționarea sumei suplimentare și această declarație face parte din soluționarea amiabilă la care au ajuns guvernul și reclamanta. La 3 ianuarie 2005, guvernul a transmis Curții următoarea declarație, semnată la 24 decembrie 2004, declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei menționate anterior, guvernul turc propune ca, cu titlu gratuit, dna Gülay Yücel să plătească suma de 5 000 EUR (cinci mii EUR). 000 EUR, fără orice taxă aplicabilă, va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. A de la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). În lumina circumstanțelor speței, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Comisia consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție și de protocoalele sale și nu percepe nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție]. 3 din Convenție și de a elimina restul cererii de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine restul cererii de rol. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă