DORIGO PAOLO CONTRE L'ITALIE, REQUETE N° 33286/96, RESOLUTIONS INTERIMAIRES DH(99)258 DU 15/04/99 (CONSTAT DE VIOLATION) ET DH(2002)30 DU 19/02/02 (REOUVERTURE DE PROCEDURES JUDICIAIRES A LA SUITE DE VIOLATIONS DE LA CONVENTION EUROPEENNE DES DROITS DE L'HOMME)

Rezoluția interimară ResDH(2004) 13 Dorigo Paolo împotriva Italiei, apelul nr. 33286/96, Rezoluțiile interimare DH(99)258 din 15/04/99 (constat de încălcare) și DH(2002) 30 din 19/02 (Redeschiderea procedurilor judiciare în urma încălcării Convenției europene a drepturilor omului) (adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 februarie 2004, în cadrul celei de-a 871-a reuniuni a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "convenția") Având în vedere decizia sa din 15 aprilie 1999 (Rezoluția interimară DH(99)258) în temeiul fostului articol 32 din Convenție în cauza Dorigo Paolo, concluzionând la o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat prin art. 6 din Convenție ca urmare a condamnării reclamantului în 1993 pe baza declarațiilor făcute înainte de proces de trei co-inculpați repentiși, fără ca reclamantul să fi putut interoga sau să fi solicitat interogarea acestora din urmă, în conformitate cu dreptul în vigoare la data faptelor și până în 1997 ; și având în vedere, de asemenea, Rezoluția sa interimară ResDH(2002) 30, având în vedere că lipsa unui mijloc de redeschidere a procedurilor contestate nu a permis corectarea integrală a consecințelor grave și continue ale acestei încălcări; motivând obligația tuturor statelor de a se conforma deciziilor pronunțate în temeiul vechiului articol 32 din Convenție, inclusiv prin adoptarea de măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor constatate și care să șteargă, pe cât posibil, consecințele acestora asupra victimelor; Reamintind că, în Rezoluția Interimar ResDH(2002)30 menționată anterior, autoritățile italiene au fost încurajate să asigure adoptarea rapidă a unei noi legislații, în conformitate cu principiile recomandării sale din 19 ianuarie 2000 nr. R(2000)2 statelor membre privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Subliniind faptul că o legislație conformă cu principiile stabilite în recomandarea menționată anterior ar trebui să permită revizuirea procedurilor, în special în cazul în care: (i) partea vătămată continuă să sufere consecințe negative foarte grave ca urmare a deciziei naționale, consecințe care nu pot fi compensate prin satisfacția echitabilă și care nu pot fi modificate decât prin reexaminare sau redeschidere și (ii) rezultă din hotărârea Curții că (a) decizia internă atacată este contrară fondului convenției sau (b) încălcarea constatată este cauzată de erori sau deficiențe de procedură de o gravitate atât de gravă încât se pune o îndoială serioasă asupra rezultatului procedurii interne atacate Constatând că proiectul de lege, care vizează introducerea în Italia a unei astfel de posibilități de redeschidere, și în prezent în atenția Senatului italian, depășește, prin anumite părți, cerințele chiar ale Recomandării nr. R(2000)2, în măsura în care nu face nicio distincție între încălcările articolului 6 din Convenție, care afectează caracterul echitabil al procedurii până la punctul în care se pune o îndoială serioasă asupra rezultatului său și a încălcărilor care nu au un asemenea caracter și în măsura în care nu ține seama de gravitatea consecințelor care au rămas; Observand, în schimb, cu îngrijorare că proiectul de lege în cauză exclude din domeniul său de aplicare încălcările referitoare la proceduri contrare fondului convenției, precum și încălcările articolului 6 din convenție care au avut loc înainte de intrarea în vigoare a legii în cadrul urmăririi anumitor tipuri de infracțiuni deosebit de grave, inclusiv cele în cauză în cauza Dorigo Paolo Conștient de faptul că reprimarea unor infracțiuni deosebit de periculoase pentru securitate într-o societate democratică necesită o mare severitate și justifică o prudență specială, dar că aceste cerințe nu pot justifica nici nerespectarea obligației de a corecta încălcările constatate de organele Convenției, nici o inegalitate de tratament între deținuții care merg până la sfârșitul unora dintre ei din drepturile garantate, cum ar fi dreptul la un proces echitabil sau prezumția de nevinovăție Convins că echilibrul corect între aceste cerințe diferite poate fi realizat în conformitate cu Recomandarea R(2000)2; Invită autoritățile italiene să asigure în cel mai scurt timp adoptarea de măsuri care să permită eliminarea consecințelor încălcării pentru reclamant în această cauză, în conformitate cu obligațiile Italiei în temeiul articolului 32 anterior din convenție.

Résolution Intérimaire ResDH(2004)13

Dorigo Paolo contre l’Italie, requête n° 33286/96, Résolutions Intérimaires DH(99)258 du 15/04/99 (constat de violation) et DH(2002)30 du 19/02/02 (Réouverture de procédures judiciaires à la suite de violations de la Convention européenne des droits de l’homme)

(adoptée par le Comité des Ministres le 10 février 2004,

lors de la 871e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu sa décision du 15 avril 1999 (Résolution Intérimaire DH(99)258) en vertu de l’ancien article 32 de la Convention dans l’affaire Dorigo Paolo, concluant à une violation du droit à un procès équitable garanti par l’article 6 de la Convention en raison de la condamnation du requérant en 1993 sur la base de déclarations faites avant le procès par trois co-inculpés «repentis», sans que le requérant ait pu interroger ou faire interroger ces derniers, conformément au droit en vigueur à l’époque des faits, et jusqu’à 1997

; et

Vu également sa Résolution Intérimaire ResDH(2002)30 constatant que l’absence de moyen pour rouvrir les procédures contestées n’avait pas permis de rectifier pleinement les conséquences graves et continues de cette violation;

Soulignant l’obligation pour tous les Etats de se conformer aux décisions rendues en vertu de l’ancien article

32 de la Convention, y compris en adoptant des mesures d’ordre individuel mettant un terme aux violations constatées

et effaçant autant que possible leurs conséquences pour les victimes;

Rappelant que dans la Résolution Intérimaire ResDH(2002)30 mentionnée ci-dessus les autorités italiennes ont été encouragées à assurer l’adoption rapide d’une nouvelle législation, conforme aux principes de sa Recommandation du 19 janvier 2000 n° R(2000)2 aux Etats membres sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires au niveau interne suite à des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

;

Soulignant qu’une législation conforme aux principes énoncés dans la Recommandation précitée devrait permettre le réexamen de procédures notamment

lorsque:

«(i) la partie lésée continue de souffrir des conséquences négatives très graves à la suite de la décision nationale, conséquences qui ne peuvent être compensées par la satisfaction équitable et qui ne peuvent être modifiées que par le réexamen ou la réouverture, et

(ii) il résulte de l’arrêt de la Cour que

(a) la décision interne attaquée est contraire sur le fond à la Convention, ou

(b) la violation constatée est causée par des erreurs ou défaillances de procédure d’une gravité telle qu’un doute sérieux est jeté sur le résultat de la procédure interne attaquée

»;

Constatant que le projet de loi, visant à introduire en Italie une telle possibilité de réouverture, et actuellement à l’examen du Sénat italien va, par certains côtés, au-delà des exigences mêmes de cette Recommandation n° R(2000)2, dans la mesure où il ne fait aucune distinction entre des violations de l’article

6 de la Convention qui affectent le caractère équitable de la procédure au point qu’un doute sérieux est jeté sur son issue et des violations qui n’ont pas un tel caractère, et dans la mesure où il ne tient pas compte de la gravité des conséquences encore subies;

Notant, en revanche, avec préoccupation que le projet de loi en question, exclut de son champ d’application les violations concernant des procédures contraires sur le fond à la Convention ainsi que les violations de l’article 6 commises avant l’entrée en vigueur de la loi dans le cadre de la poursuite de certains types d’infractions particulièrement graves, y compris celle en cause dans l’affaire Dorigo Paolo

;

Conscient que la répression de crimes particulièrement dangereux pour la sécurité dans une société démocratique appelle une grande sévérité et justifie une prudence particulière, mais que ces exigences ne sauraient justifier ni le manquement à l’obligation de rectifier les violations constatées par les organes de la Convention, ni une inégalité de traitement entre les condamnés allant jusqu’à priver certains d’entre eux de la jouissance des droits garantis, tels que le droit à un procès équitable ou la présomption d’innocence

;

Convaincu que le juste équilibre entre ces diverses exigences peut être ménagé dans le respect de la Recommandation n° R(2000)2;

Invite instamment les autorités italiennes à assurer dans les plus brefs délais l’adoption de mesures permettant d’effacer les conséquences de la violation pour le requérant dans cette affaire, conformément aux obligations de l’Italie en vertu de l’ancien article 32 de la Convention.