DORIGO PAOLO AGAINST ITALY, APPLICATION NO. 33286/96, INTERIM RESOLUTIONS DH(99)258 OF 15/04/99 (FINDING OF A VIOLATION) AND DH(2002)30 OF 19/02/02 (REOPENING OF JUDICIAL PROCEEDINGS IN VIOLATION OF THE EUROPEAN CONVENTION OF HUMAN RIGHTS)

Rezoluția provizorie ResDH(2004)13 Dorigo Paolo împotriva Italiei, cererea nr. 33286/96, Rezoluțiile provizorii DH(99)258 din 15/04/99 (de constatare a unei încălcări) și DH(2002)30 din 19/02/02 (de deschidere a procedurilor judiciare în încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului) (aprobată de Comitetul de Miniștri la 10 februarie 2004 la cea de-a 871-a ședință a Deputaților Miniștilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere decizia sa din 15 aprilie 1999 (Rezoluția interimar DH(99)258) în temeiul articolului 32 din Convenție în cazul în care Dorigo Paolo constată o încălcare a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenție din cauza condamnării reclamantului în 1993, pe baza declarațiilor făcute înainte de proces de trei „retrase” co-acceptate, reclamantul nu a fost autorizat să examineze aceste declarații sau să le examineze, în conformitate cu legea care a fost apoi în vigoare până în 1997; și având în vedere, de asemenea, rezoluția sa provizorie ResDH(2002)30, având în vedere faptul că absența mijloacelor de redeschidere a procedurii impușite a făcut imposibilă rectificarea pe deplin a consecințelor grave și continue ale încălcării constatate; Subliniind obligația fiecărui stat de a respecta deciziile adoptate în temeiul articolului 32 din Convenție, în special prin adoptarea unor măsuri individuale care pun capăt încălcărilor constatate și îndepărtează, în măsura posibil, efectele lor asupra victimelor; reamintind că, în rezoluția provizorie ResDH(2002)30 menționată mai sus, autoritățile italiene au fost încurajate să asigure adoptarea rapidă a noilor legislații în conformitate cu principiile din recomandarea sa din 19 ianuarie 2000, nr. R(2000)2 statelor membre cu privire la reexaminarea sau redeschiderea anumitor cazuri la nivel intern, în urma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului; Subliniind faptul că o legislație în conformitate cu principiile prevăzute în această recomandare ar trebui să permită reexaminarea procedurilor, în special în cazul în care: „(i) partea vătămată continuă să sufere consecințe foarte grave negative din cauza rezultatului deciziei interne în cauză, care nu sunt corectate de satisfacția echitabilă și care nu pot fi corectate cu excepția reexaminării sau redeschiderii, și (ii) hotărârea Curții conduce la concluzia că (a) decizia internă încurcată este pe fondul contrar Convenției, sau (b) încălcarea constatată se bazează pe erori procedurale sau deficiențe ale unei astfel de gravitații pe care o îndoială gravă este pusă pe rezultatul procedurii interne plângute”; Remarcarea faptului că proiectul de lege pentru a introduce posibilitatea unei astfel de redeschidere în Italia, în prezent în fața Senatului, depășește într-o măsură cerința Recomandației nr. R(2000)2 în sensul că aceasta nu prevede nicio distincție între încălcările articolului 6 care afectează echitatea procedurilor în măsura în care să pună îndoieli serioase asupra rezultatului lor și a celor care nu sunt, și în sensul că aceasta nu ține seama de gravitatea consecințelor suferite; constatând totuși cu îngrijorare că proiectul de lege nu se va aplica încălcărilor în fond sau celor care, ca în cazul Dorigo Paolo, au loc înainte de intrarea în vigoare a acesteia și se vor referi la condamnarea pentru infracțiuni deosebit de grave; Conștient de faptul că reprimarea crimelor, în special periculoasă pentru securitate, într-o societate democratică, solicită o mare severitate și justifică o precauție specială, dar că aceste cerințe nu pot justifica nici nerespectarea obligației de a rectifica încălcările constatate de organele Convenției sau orice inegalitate de tratament între persoanele condamnate în măsura în care acestea sunt private de bucurarea drepturilor garantate, cum ar fi dreptul la un proces echitabil sau la presunția de nevinovăție; Convinge că un echilibru echitabil între aceste cereri diferite poate fi atins în conformitate cu Recomandarea nr. R(2000)2 ; solicită în mod ferm autorităților italiene, fără întârziere, să asigure adoptarea unor măsuri care să permită ștergerea consecințelor reclamantului în acest caz, în conformitate cu obligațiile Italiei în temeiul articolului 32 din Convenție.

Interim Resolution ResDH(2004)13

Dorigo Paolo against Italy, application No. 33286/96, Interim Resolutions DH(99)258 of 15/04/99 (finding of a violation) and DH(2002)30 of 19/02/02 (Reopening of judicial proceedings in violation of the European Convention of Human Rights)

(Adopted by the Committee of Ministers on 10 February 2004

at the 871st meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to its decision of 15 April 1999 (Interim resolution DH(99)258) under former Article 32 of the Convention in the case Dorigo Paolo finding a violation of the right to a fair trial guaranteed by Article 6 of the Convention on account of the applicant’s conviction in 1993 on the basis of statements made before the trial by three “repented” co-accused, the applicant not having been allowed to examine these statements or to have them examined, in conformity with the law which was then in force until 1997; and

Having also regard to its Interim Resolution ResDH(2002)30, taking note of the fact the absence of means to reopen the impugned proceedings has made it impossible fully to rectify the serious and continuing consequences of the violation found;

Stressing the obligation of every state to abide by the decisions adopted under former Article 32 of the Convention, not least by adopting individual measures putting an end to the violations found and removing as far as possible their effects for the victims;

Recalling that, in the Interim Resolution ResDH(2002)30 mentioned above, the Italian authorities were encouraged to ensure the rapid adoption of new legislation in conformity with the principles in its Recommendation of 19 January 2000, No. R(2000)2 to member states on the re-examination or reopening of certain cases at domestic level following judgments of the European Court of Human Rights;

Stressing that a legislation in conformity with the principles contained in that Recommendation should allow the re-examination of proceedings notably where:

“(i) the injured party continues to suffer very serious negative consequences because of the outcome of the domestic decision at issue, which are not adequately remedied by the just satisfaction and cannot be rectified except by re-examination or reopening, and

(ii) the judgment of the Court leads to the conclusion that

(a) the impugned domestic decision is on the merits contrary to the Convention, or

(b) the violation found is based on procedural errors or shortcomings of such gravity that a serious doubt is cast on the outcome of the domestic proceedings complained of”;

Noting that the draft law to introduce the possibility of such reopening in Italy, currently before the Senate, goes to some extent beyond the requirements of Recommendation No. R(2000)2 in that it foresees no distinction between Article 6 violations which affect the fairness of proceedings to such an extent as to cast serious doubt on their outcome and those which do not, and in that it takes no account of the seriousness of the consequences suffered;

Noting nonetheless with concern that the draft law would not apply to violations on the merits or to those which, as in the Dorigo Paolo case, occur before its entry into force and concern convictions for particularly serious offences;

Aware of the fact that the repression of crimes particularly dangerous to security in a democratic society calls for great severity and justifies special caution, but also that these requirements cannot justify either non- compliance with the obligation to rectify violations found by the Convention’s organs or any inequality of treatment between convicted persons to the extent that they are deprived of the enjoyment of guaranteed rights such as the right to a fair trial or to the presumption of innocence ;

Persuaded that a fair balance between these different demands can be struck in accordance with Recommendation No. R(2000)2 ;

Strongly urges the Italian authorities, without further delay, to ensure the adoption of measures allowing for the consequences for the applicant in this case to be erased, in accordance with Italy’s obligations under former Article 32 of the Convention.