Rezoluția finală CM/ResDH(2007)83 [1] Executarea deciziilor Comitetului miniștrilor Cauza Dorigo împotriva Italiei (solicitarea nr. 33286/96, Rezoluția Interimar DH(99)258 din 15/04/99 (violare), Rezoluțiile interimare ResDH(2002) 30 din 19/02/02, ResDH(2004)13 din 10/02/04 și ResDH(2005)85) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere Rezoluția interimară DH(99)258, adoptată la 15 aprilie 1999 în cauza Dorigo/Italia, în care Comitetul miniștrilor a ajuns la concluzia, în conformitate cu raportul Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza lipsei de echitate a unei proceduri penale diligente împotriva reclamantului, acesta din urmă neputând interoga sau pune la îndoială martorii în cauză și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului Întrucât Comitetul miniștrilor a examinat propunerile făcute de Comisie la transmiterea raportului său cu privire la o satisfacție echitabilă care trebuie acordată părții solicitante, completate prin scrisoarea președintelui Comisiei din 30 martie 1999 Cu condiția ca, în cadrul celei de-a 688-a ședințe a delegaților miniștrilor, Comitetul miniștrilor, în acord cu propunerile Comisiei, să fi declarat, prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, în conformitate cu fostul articol 32 alineatul (1). 2 din Convenție, pe care guvernul statului pârât trebuia să o plătească reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 5 000 000 de lire italiene pentru prejudiciul moral și 7 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică suma totală de 12 000 000 de lire italiene și dobânda ar fi plătită din orice sumă neplătită, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere care a trecut la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, cu condiția ca dobânda să curgă de la expirarea termenului până la data punerii la dispoziție a plății complete Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a deciziilor Comitetului de Miniștri în această cauză, având în vedere obligația Italiei de a se conforma acestora în conformitate cu fostul articol 32 alineatul (4) din convenție Reamintind că deciziile de constatare a încălcării convenției de către Comitetul miniștrilor în temeiul fostului articol 32 impun, pe lângă plata satisfacției echitabile, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să prevină încălcări similare Satisfacție echitabilă asigurându-se că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă acordată (a se vedea detaliile din anexă) Măsuri generale Notificare privind măsurile cu caracter general adoptate de autorități pentru a preveni încălcări ale convenției similare celor constatate în prezenta cauză (a se vedea detaliile din anexă) Observând, în special, că, în 1999, anumite cerințe prevăzute la art. 6 din convenție au fost încorporate în Constituția italiană și că alte modificări legislative și evoluții jurprudențiale au consolidat efectul direct al Convenției Măsuri individuale După examinarea informațiilor transmise de guvern cu privire la problemele întâmpinate în executarea deciziilor Comitetului în acest caz (a se vedea detaliile din anexă) și având în vedere diferitele rezoluții interimare adoptate pentru a încuraja autoritățile italiene să le soluționeze, și anume - ResDH(2002) 30, constatând că lipsa mijloacelor de redeschidere a procedurii contestate a făcut imposibilă corectarea completă a consecințelor grave și continue ale acestei încălcări și încurajând autoritățile italiene să adopte rapid o nouă legislație în conformitate cu principiile stabilite în Recomandarea sa privind redeschiderea procedurilor interne2 - ResDH(2004)13 constată că lucrările legislative în cauză nu au avut încă succes și îndeamnă autoritățile italiene să asigure, în cel mai scurt timp, adoptarea de măsuri care să permită eliminarea consecințelor încălcării asupra reclamantului în această cauză - ResDH(2005)85 reamintind ferm obligația tuturor autorităților implicate de a asigura adoptarea unor măsuri adecvate în favoarea reclamantului și solicitând adoptarea, pe termen foarte scurt, a unei legislații care să permită revizuirea internă a cazului Dorigo în condiții conforme cu convenția. Deplângând, pe de o parte, întârzierile considerabile constatate în punerea în aplicare a deciziilor și rezoluțiilor Comitetului de Miniștri în această cauză, fără a aduce atingere importanței și urgenței măsurilor necesare pentru a remedia consecințele încălcării constatate pentru solicitant și, pe de altă parte, că reclamantul a fost astfel obligat să execute aproape integral pedeapsa cu închisoarea aplicată în cadrul procesului inechitabil Cu toate acestea, având în vedere că deciziile recente adoptate de autoritățile italiene răspund în mod pozitiv cerințelor care decurg din deciziile Comitetului în acest caz, și anume eliminarea, în măsura în care este posibil, a consecințelor grave ale încălcării constatate pentru solicitant Observând în special, cu satisfacție, acțiunea fermă a procurorului Republicii Udine, care a sesizat în primul rând Curtea de Asize și apoi Curtea de Casație a unei cereri de eliberare a reclamantului, susținând că detenția sa era ilegală din cauza încălcării convenției constatate în această cauză Salutând hotărârea pronunțată în urma acestei acțiuni, la 1 decembrie 2006, de către Curtea de Casație care a declarat deținerea reclamantului ilegal și a dispus eliberarea sa definitivă, invocând efectul direct al Convenției în dreptul italian și care se încadrează în inacțiunea prelungită a Italiei, încălcând în continuare Convenția - în pofida diferitelor rezoluții interimare ale Comitetului de Miniștri. Observând, de asemenea, cu satisfacție concluziile Curții de Casație cu privire la necesitatea urgentă a unei intervenții a legiuitorului în vederea introducerii în dreptul italian a posibilității de redeschidere a procedurilor penale în urma hotărârilor Curții Europene; întrucât este de datoria autorităților italiene competente să tragă consecințele necesare ale hotărârii Curții de Casație și ale cerințelor Convenției, atât la nivel general, cât și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește eliminarea efectelor negative care rezultă din includerea condamnării reclamantului la cazierul său judiciar, precum și orice reparații la care acesta ar putea pretinde; Invitând autoritățile italiene să efectueze, cât mai curând posibil, lucrările legislative pentru a introduce în dreptul italian posibilitatea redeschiderii procedurilor în urma hotărârilor Curții Europene, DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea detaliile din anexă) și ținând seama de faptul că reclamantul are acum la dispoziție mijloace eficiente pentru a obține o ștergere cât mai completă a consecințelor încălcării constatate, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul fostului articol 32 din convenție în prezenta cauză și DECIDE încheierea examinării. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)83 Informații privind măsurile de executare a deciziilor Comitetului de Miniștri în cauza Dorigo/Italia Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la caracterul inechitabil al unei proceduri penale în urma căreia reclamantul a fost condamnat în 1994 la peste 13 ani și șase luni de închisoare plus o amendă, în special pentru implicarea sa într-un atac terorist împotriva unei baze militare NATO în 1993. Această condamnare s-a bazat numai pe declarațiile făcute înainte de proces de trei co-acuzați, fără ca reclamantul să fi putut interoga sau să fie interogat, în conformitate cu legea în vigoare la momentul faptelor (încălcarea articolului 6 alineatul (1) coroborat cu art. 6 alineatul (3)d). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Numele și n cerere Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile totale Dorigo 33286/96 000 ITL 000000 ITL plătit la 21/03/2000 Măsuri individuale 1) Măsuri preconizate Obligația Italiei de a lua măsuri individuale a fost subliniată de Comitetul de Miniștri de la constatarea încălcării în 1999. În special, Comitetul de Miniștri a remarcat că încălcarea a avut consecințe negative foarte grave pentru solicitant. Aceste consecințe nu au putut fi șterse numai prin plata satisfacției echitabile, acoperind numai prejudiciul moral suferit până în 1999, deoarece încălcarea constatată a dreptului la apărare punea la îndoială în mod serios, chiar și pe motiv de condamnare a reclamantului. Întrucât nu s-au luat măsuri adecvate de punere în aplicare, Comitetul miniștrilor a fost obligat să adopte o serie de măsuri pentru a încuraja autoritățile italiene să își respecte obligațiile în temeiul Convenției. 2) Diferite acțiuni ale Consiliului Europei Comitetul miniștrilor : Pentru a accelera punerea în aplicare a acestui caz, a adoptat mai multe rezoluții interimare între 2002 și 2005 (a se vedea în special ResDH(2002)30 din 19/02/2002, ResDH(2004)13 din 10/02/2004 și ResDH(2005)85 din 12/10/2005). În ultima rezoluție din 2005, Comitetul a reamintit ferm obligația tuturor autorităților implicate de a asigura adoptarea unor măsuri de punere în aplicare adecvate pentru solicitant și, în special, a solicitat adoptarea unei legislații care să permită redeschiderea procedurilor judiciare, atunci când acest lucru este necesar pentru a remedia, pe cât posibil, consecințele încălcărilor constatate ale Convenției (a se vedea Recomandarea Rec(2000)2 a Comitetului de Miniștri). Această rezoluție a urmat răspunsului nesatisfăcătoare dat de ministrul afacerilor externe al Italiei, dl Fin, la o scrisoare din partea președintelui în exercițiu al Comitetului, ministrul afacerilor externe al Poloniei, dl Rotfeld din 18/01/2005, solicitând adoptarea rapidă a unor măsuri concrete în favoarea reclamantului. a răspuns de mai multe ori la lipsa de acțiune din Italia: în special prin Recomandarea 1684(2004) și Rezoluția 1411(2004) din 23/11/2004 și Rezoluția 1516(2006) din 2 octombrie 2006 și în cadrul mai multor întrebări parlamentare: (de la: dl Jurgens, nr. 13 din 05/10/2004, dna Bemelmans-Videc, nr. 15 din 26/01/2005 și dl Lloyd, nr. 13 din 22/06/2005). 3) Principalele măsuri examinate de Comitetul miniștrilor În cursul anilor, Comitetul a examinat în special următoarele soluții în acest caz Grație prezidențială a fost menționat în fața Comitetului în iulie 2004 (a se vedea Addendum 4 de pe ordinea de zi adnotată, pregătit pentru cea de-a 948-a ședință Cu toate acestea, delegația italiană a indicat că este puțin probabil să se obțină o grațiere rapidă și, prin urmare, aceasta din urmă părea o cale de atac lipsită de interes, chiar dacă ar fi fost combinată cu măsuri suplimentare adecvate (a se vedea CM/INF/DH(2005)13). Redeschiderea procedurii inechitabile În rezoluțiile interimare ResDH(2002) 30 din 19/02/2002, ResDH(2004) 13 din 10/02/2004 și ResDH(2005)85 din 12/10/2005 s-a subliniat că redeschiderea procedurii incriminate rămâne cea mai bună modalitate de a asigura restituțio in integrum În acest caz, au fost prezentate și examinate mai multe proiecte de lege care prevăd redeschiderea, de ambele camere ale Parlamentului italian și unul dintre acestea a fost aprobat de o cameră, dar nu a reușit niciodată să obțină aprobarea celei de a doua camere. În cadrul celei de-a 960-a reuniuni (martie 2006) și al celei de-a 696-a reuniuni (iulie 2006), având în vedere dificultățile întâmpinate în adoptarea unor măsuri eficiente, Comitetul și-a reiterat solicitările adresate autorităților italiene pentru a elimina rapid consecințele încălcării Convenției, fie prin reforma legislativă, fie prin dezvoltarea judiciară. 4) Măsuri adoptate în 2006 Fără a aduce atingere lipsei de progres în ceea ce privește redeschiderea sau grația, două proceduri judiciare recente au dat rezultate concrete, și anume procedura de revizuire împotriva condamnării, introdusă de solicitant în fața Curții de Apel de la Bologna În martie 2006, Curtea de Apel de la Bologna a ridicat problema constituționalității legii naționale privind redeschiderea, aceasta nepermițând revizuirea procesului pe baza unei condamnări a Curții Europene. În așteptarea deciziei Curții Constituționale, Curtea de Apel a decis să suspende executarea pedepsei lui M. Dorigo, acesta din urmă a fost eliberat provizoriu în martie 2006. Acțiunea prezentată de procurorul Republicii Udine în fața Curții de Assisi. Procurorul Republicii Udine a sesizat Curtea prin faptul că a susținut că deținerea reclamantului era ilegală din cauza încălcării constatate de Curtea Europeană. În ianuarie 2006, Curtea de Assisi d'Udine a respins cererea procurorului La 01/12/2006, Curtea de Casație a anulat, fără trimitere, decizia Curții de Assisi d'Udine și a ordonat eliberarea definitivă a dlui Dorigo. Prin această hotărâre, Curtea de Casație a confirmat că principiul efectului direct al Convenției trebuie considerat ca fiind un acquis al sistemului judiciar italian și a subliniat necesitatea și urgența instituirii unui mecanism de redeschidere a procedurilor interne. În plus, Curtea de Casație a subliniat că Curtea Constituțională nu a răspuns încă la întrebarea ridicată de Curtea de Apel de la Bologna și, prin urmare, există un vid juridic nesatisfăcut până în prezent. Având în vedere această situație și ținând seama de inerția prelungită a Italiei în pofida mai multor rezoluții interimare ale Comitetului miniștrilor, precum și de încălcarea continuă a articolului 46 din convenție, Curtea de Casație a ajuns la concluzia că detenția reclamantului este ilegală ca urmare a unei proceduri judiciare inechitabile. Având în vedere decizia Curții de Casație, mai multe căi de atac noi se deschid astăzi reclamantului, având în vedere obținerea unei compensații pentru deținerea sa ilegală și ștergerea condamnării reclamantului pentru cazierul său judiciar. II. Măsuri generale art. 111 din Constituția italiană, astfel cum a fost modificat în noiembrie 1999, a acordat un rang constituțional anumitor cerințe prevăzute la art. 6 din convenție. Această nouă dispoziție constituțională a fost pusă în aplicare prin Legea nr. 63 din 01/03/2001, care ameliorează, printre altele, art. 513 din Codul de procedură penală. Potrivit legislației în vigoare în prezent, declarațiile făcute în afara procesului, fără a respecta principiul contradicției de către colegi acuzați, nu pot fi utilizate în dezbaterile împotriva acuzatului decât cu consimțământul său (cu excepția cazului în care judecătorul stabilește că refuzul co-acuzaților acuzați de a fi contra-interogați la proces este rezultatul corupției sau amenințărilor). Această regulă se aplică nu numai declarațiilor făcute în cadrul aceleiași proceduri, ci și declarațiilor rezultate din proceduri diferite. 35 din 25/022/2000 prevede că declarațiile care nu au făcut obiectul unei examinări contradictorii pot fi utilizate în dezbaterile împotriva pârâtului numai în măsura în care sunt confirmate de alte dovezi. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate sunt de natură să șteargă, pe cât posibil, consecințele încălcării pentru solicitant și vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul fostului articol 32 din convenție. [1] Adoptată de Comitetul pentru Miniștri la 20 iunie 2007 în cadrul celei de-a 997-a ședințe a delegaților miniștrilor.
Résolution finale CM/ResDH(2007)83
[1]
Exécution des décisions du Comité des Ministres
Affaire Dorigo contre l'Italie
(Requête n
o
33286/96, Résolution Intérimaire DH(99)258 du15/04/99 (violation),
Résolutions Intérimaires ResDH(2002)30 du 19/02/02, ResDH(2004)13 du 10/02/04 et ResDH(2005)85)
Le Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article
32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «
la Convention
»),
Vu la Résolution intérimaire DH(99)258, adoptée le 15 avril 1999 dans l'affaire Dorigo contre Italie, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu, en accord avec le rapport de la Commission européenne des Droits de l'Homme, qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de l'absence d'équité d'une procédure pénale diligentée contre le requérant, ce dernier n'ayant pu interroger ou faire interroger des témoins à charge, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l'Homme
;
Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d'une satisfaction équitable à accorder à la partie requérante, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 30 mars 1999
;
Attendu que lors de la 688e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 3 décembre 1999, conformément à l'ancien article 32, paragraphe
2, de la Convention, que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 5 000 000 de lires italiennes au titre du préjudice moral et 7
000 000 de lires italiennes au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 12
000
000 de lires italiennes, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l'expiration du délai jusqu'au jour de la mise à disposition du paiement complet
;
Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite des décisions du Comité des Ministres dans cette affaire, eu égard à l'obligation qu'a l'Italie de s'y conformer selon l'ancien article 32, paragraphe 4 de la Convention
;
Rappelant que les décisions constatant des violations de la Convention par le Comité des Ministres en vertu de l'ancien article 32 exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par la
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables
;
Satisfaction équitable
S'étant assuré que, dans le délai imparti, l'Etat défendeur avait versé a la partie requérante, la satisfaction équitable accordée (voir détails dans l'Annexe)
;
Mesures générales
Notant les mesures de caractère général adoptées par les autorités en vue de prévenir des violations de la Convention semblables à celle constatée dans la présente affaire (voir détail en annexe)
;
Notant, en particulier, qu'en 1999, certaines exigences prévues à l'article 6 de la Convention ont été incorporées dans la constitution italienne et que d'autres modifications législatives et développements jurisprudentiels ont renforcé l'effet direct de la Convention
;
Mesures individuelles
Ayant examiné les informations transmises par le Gouvernement relatives à des problèmes rencontrés dans l'exécution des décisions du Comité dans cette affaire (voir détails en Annexe) et eu égard aux différentes Résolutions intérimaires adoptées pour encourager les autorités italiennes à les résoudre, à savoir
:
- la ResDH(2002)30, constatant que l'absence de moyens pour rouvrir la procédure contestée avait rendu impossible la pleine rectification des conséquences graves et continues de cette violation, et encourageant les autorités italiennes à adopter rapidement une nouvelle législation en conformité avec les principes dégagés dans sa Recommandation Rec(2000)2 sur la réouverture de procédures internes
;
- la ResDH(2004)13 constatant que les travaux législatifs en question n'avaient pas encore abouti et invitant instamment les autorités italiennes à veiller, dans les plus brefs délais, à l'adoption de mesures permettant d'effacer les conséquences de la violation pour le requérant dans cette affaire
;
- la ResDH(2005)85 rappelant fermement l'obligation de toutes les autorités concernées d'assurer l'adoption de mesures adéquates en faveur du requérant et appelant l'adoption, à très brève échéance, d'une législation permettant le réexamen interne de l'affaire Dorigo dans des conditions conformes à la Convention.
Déplorant d'une part, les retards considérables constatés dans la mise en œuvre des décisions et résolutions du Comité des Ministres dans cette affaire, nonobstant l'importance et l'urgence des mesures requises afin de remédier aux conséquences de la violation constatée pour le requérant, et d'autre part, que le requérant a ainsi été contraint de purger quasiment l'intégralité de la peine de prison infligée dans le cadre du procès inéquitable
;
Considérant toutefois que les décisions récentes, adoptées par les autorités italiennes, répondent de manière positive aux exigences découlant des décisions du Comité dans cette affaire, à savoir effacer, autant que faire se peut, les graves conséquences de la violation constatée pour le requérant
;
Notant plus particulièrement, avec satisfaction, l'action ferme du Procureur de la République d'Udine qui a saisi d'abord la Cour d'assises et puis la Cour de cassation d'une demande de libération du requérant, en soutenant que sa détention était illégale en raison de la violation de la Convention constatée dans cette affaire
;
Saluant l'arrêt rendu suite à cette action, le 1er décembre 2006, par la Cour de cassation qui a déclaré la détention du requérant illégale et a ordonné sa libération définitive, en invoquant l'effet direct de la Convention en droit italien et relevant l'inaction prolongée de l'Italie, en violation persistante de la Convention, - ce en dépit des différentes résolutions intérimaires du Comité des Ministres.
Notant, de plus, avec satisfaction les conclusions de la Cour de cassation sur la nécessité urgente d'une intervention du législateur afin d'introduire en droit italien la possibilité de réouverture de procédures pénales à la suite d'arrêts de la Cour européenne;
Considérant qu'il appartient aux autorités italiennes compétentes de tirer les conséquences nécessaires de l'arrêt de la Cour de cassation et des exigences de la Convention, tant sur le plan général que dans la présente affaire, y compris en ce qui concerne l'effacement des effets négatifs résultant de l'inscription de la condamnation du requérant à son casier judiciaire, ainsi que toute réparation à laquelle celui ci pourrait prétendre;
Invitant instamment les autorités italiennes à mener à bien, le plus rapidement possible, les travaux législatifs pour introduire en droit italien la possibilité de réouverture des procédures à la suite d'arrêts de la Cour européenne,
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir détail en Annexe) et tenant compte du fait que le requérant a maintenant à sa disposition des moyens efficaces pour obtenir un effacement aussi complet que possible des conséquences de la violation constatée, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'ancien article 32 de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d'en clore l'examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)83
Informations sur les mesures visant à l'exécution des décisions
du Comité des Ministres dans l'affaire Dorigo contre Italie
Résumé introductif de l'affaire
L'affaire concerne le caractère inéquitable d'une procédure pénale à l'issue de laquelle le requérant a été condamné en 1994 à plus de treize ans et six mois d'emprisonnement plus une amende, notamment pour son implication dans un attentat terroriste contre une base militaire de l'OTAN en 1993. Cette condamnation se basait uniquement sur des déclarations faites avant le procès par trois co-inculpés, sans que le requérant n'ait pu interroger ou faire interroger ces derniers, conformément à la loi en vigueur à l'époque des faits (violation de l'article 6§1 combiné avec l'article 6§3d).
I.
Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles
A.
Détails de la satisfaction équitable
Nom et n
o
requête
Préjudice matériel
Préjudice moral
Frais et dépens
Total
Dorigo
33286/96
-
5
000
7
000
12
000
Payé le 21/03/2000
B.
Mesures individuelles
1) Mesures attendues
:
L'obligation de l'Italie de prendre des mesures d'ordre individuel a été soulignée par le Comité des Ministres depuis le constat de violation en 1999. En particulier, le Comité des Ministres a noté que la violation avait entraîné des conséquences négatives très graves pour le requérant
.
Ces conséquences ne pouvaient être effacées par le seul paiement de la satisfaction équitable, couvrant uniquement le préjudice moral subi jusqu'en 1999, vu que la violation constatée des droits de la défense jetait un doute sérieux sur le bien fondé même de la condamnation du requérant. Aucune mesure d'exécution adéquate n'ayant été prise, le Comité des Ministres s'est vu contraint d'adopter une série de mesures afin d'inciter les autorités italiennes à assurer le respect de leurs obligations en vertu de la Convention.
2) Différentes actions du Conseil de l'Europe
:
•
Le
Comité des Ministres
: en vue d'accélérer l'exécution de cette affaire, a adopté plusieurs résolutions intérimaires entre 2002 et 2005 (voir notamment ResDH(2002)30 du 19/02/2002, ResDH(2004)13 du 10/02/2004 et ResDH(2005)85 du 12/10/2005). Dans la dernière résolution de 2005, le Comité a fermement rappelé l'obligation incombant à toutes les autorités concernées de veiller à l'adoption de mesures d'exécution adéquates pour le requérant et a, en particulier, demandé l'adoption d'une législation permettant la réouverture des procédures judiciaires lorsque ceci est nécessaire afin de réparer, autant que possible, les conséquences des violations constatées de la Convention (voir à ce sujet la Recommandation Rec(2000)2 du Comité des Ministres).
Cette résolution faisait suite à la réponse insatisfaisante donnée par le Ministres des Affaires étrangères italien, M. Fini, à une lettre du Président en exercice du Comité, le Ministre des Affaires étrangères de la Pologne, M. Rotfeld du 18/01/2005 demandant l'adoption rapide de mesures concrètes en faveur du requérant.
•
L'Assemblée parlementaire
a également réagi à plusieurs reprises face à l'inaction italienne
: notamment par la Recommandation 1684(2004) et la Résolution 1411(2004) en date du 23/11/2004 et la Résolution 1516(2006) du 2 octobre 2006 ainsi que dans le cadre de plusieurs questions parlementaires
: (de
: M.
Jurgens, n
o
13 du 05/10/2004, Mme Bemelmans-Videc, n
o
15 du 26/01/2005, et M. Lloyd, n
o
13 du 22/06/2005).
3) Mesures principales examinées par le Comité des Ministres
:
Au cours des années, le Comité a examiné plus particulièrement les solutions suivantes dans cette affaire
:
-
Grâce présidentielle
:
elle a été évoquée devant le Comité en juillet 2004 (voir Addendum 4 à l'ordre du jour annoté, préparé pour la 948e réunion
; 29-30 novembre 2005).La délégation italienne a cependant indiqué qu'il était peu probable d'obtenir rapidement une grâce. Cette dernière apparaissait, par conséquent, comme une voie de recours dénuée d'intérêt, quand bien même elle aurait été combinée avec des mesures complémentaires adéquates (voir CM/Inf/DH(2005)13). Dès lors, cette possibilité n'a plus été examinée par les Délégués.
-
Réouverture de la procédure inéquitable
:
Dans les résolutions intérimaires ResDH(2002)30 du 19/02/2002, ResDH(2004)13 du 10/02/2004 et ResDH(2005)85 du 12/10/2005, il a été souligné que la réouverture de la procédure incriminée restait le meilleur moyen d'assurer la
restitutio in integrum
dans cette affaire. Plusieurs projets de loi prévoyant la réouverture ont été présentés et examinés par les deux chambres du Parlement italien. L'un de ces projets a été approuvé par une chambre, mais n'est jamais arrivé à recueillir l'approbation de la seconde.
Lors des 960e (mars 2006) et 966e (juillet 2006) réunions, compte tenu des difficultés rencontrées dans l'adoption de mesures efficaces, le Comité a réitéré ses appels aux autorités italiennes afin qu'elles effacent rapidement les conséquences de la violation à la Convention, que ce soit par voie de réforme législative ou de développement jurisprudentiel.
4) Mesures adoptées en 2006
:
Nonobstant l'absence de progrès en matière de réouverture ou de grâce,
deux procédures judiciaires récentes ont donné des résultats concrets, à savoir
:
•
La procédure de révision contre la condamnation, intentée par le requérant devant la Cour d'appel de Bologne
.
En mars 2006, la Cour d'appel de Bologne a soulevé la question de la constitutionnalité de la loi nationale sur la réouverture, celle-ci ne permettant pas la révision du procès sur la base d'une condamnation de la Cour européenne. Dans l'attente de la décision de la Cour Constitutionnelle, la Cour d'appel a décidé de suspendre l'exécution de la peine de M. Dorigo, ce dernier a été mis provisoirement en liberté, en mars
2006.
•
L'action introduite par le Procureur de la République d'Udine devant la Cour d'assises
:
Le Procureur de la République d'Udine a saisi la Cour d'assises en soutenant que la détention du requérant était illégale en raison de la violation constatée par la Cour européenne. En janvier 2006, la Cour d'assise d'Udine a rejeté la demande du Procureur
; celui-ci a fait appel. Le 01/12/2006, la Cour de cassation a annulé, sans renvoi, la décision de la Cour d'assise d'Udine et a ordonné la libération définitive de M. Dorigo.
Par cet arrêt, la Cour de cassation a confirmé que le principe de l'effet direct de la Convention devait être considéré comme un acquis du système judiciaire italien. Elle a souligné qu'il était nécessaire et urgent de mettre en place un mécanisme de réouverture des procédures internes. Elle a noté que, pour ce qui est des affaires concernant la contumace, cette possibilité existait déjà.
De plus, la Cour de cassation a souligné que la Cour constitutionnelle n'avait pas encore répondu à la question soulevée par la Cour d'appel de Bologne. En conséquence, il y a un vide juridique non comblé à ce jour. Face à cette situation, et compte tenu de l'inertie prolongée de l'Italie en dépit de plusieurs résolutions intérimaires du Comité des Ministres, ainsi que de la violation persistante de l'article 46 de la Convention, la Cour de cassation a conclu à l'illégalité de la détention du requérant condamné suite à une procédure judiciaire inéquitable.
•
Actions ultérieures
:
Au vu de la décision de la Cour de cassation, plusieurs nouvelles voies de recours s'ouvrent aujourd'hui au requérant en vu d'obtenir une compensation pour sa détention illégale et l'effacement de la condamnation du requérant de son casier judiciaire.
II.
Mesures générales
L'article 111 de la Constitution italienne, tel que modifié en novembre 1999, a donné rang constitutionnel à certaines exigences prévues par l'article 6 de la Convention. Cette nouvelle disposition constitutionnelle a été mise en œuvre par la loi n
o
63 du 01/03/2001, amendant entre autres l'article 513 du code de procédure pénale. D'après la législation actuellement en vigueur, les déclarations faites hors procès sans respecter le principe du contradictoire par des co-inculpés ne peuvent être utilisées dans les débats contre l'accusé qu'avec son consentement (sauf si le juge établit que le refus des co-inculpés d'être contre-interrogés au procès est le résultat de corruption ou de menaces). Cette règle s'applique non seulement aux déclarations rendues dans le cadre d'une même procédure mais aussi à celles résultant de procédures différentes. S'agissant des procédures en cours, la loi n
o
35 du 25/02/2000 prévoit que des déclarations qui n'ont pas fait l'objet d'un examen contradictoire peuvent être utilisées dans les débats contre l'accusé seulement dans la mesure où elles sont corroborées par d'autres preuves.
III.
Conclusions de l'Etat défendeur
Le gouvernement estime que les mesures prises sont de nature à effacer, autant que faire se peut, les conséquences de la violation pour le requérant et préviendront de nouvelles violations similaires et que l'Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'ancien article 32 de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des
Ministres le 20 juin 2007 lors de la 997e réunion des Délégués des Ministres.