Rojas Morales împotriva Italiei

Rezoluția CM/ResDH(2008)51 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Rojas Morales împotriva Italiei (Recherche n 39676/98, Hotărârea din 16 noiembrie 2000, definitivă la 16 februarie 2001) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte după încheierea acesteia Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește lipsa de imparțialitate a unei instanțe penale ca urmare a implicării anterioare a judecătorilor într-o procedură împotriva unui co-implicat al reclamantului și în cursul căreia a fost evaluată răspunderea reclamantului [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile din anexă) ; Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții,

având în vedere obligația Italiei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție S-a asigurat că statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)51 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Rojas Morales împotriva Italiei Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la infracțiunea, din cauza lipsei de imparțialitate a unei instanțe, a unei proceduri penale introduse împotriva reclamantului și care a dus la condamnarea sa, în mai 1996, la o pedeapsă de 21 de ani de condamnare și la plata unei amenzi pentru traficul de droguri. Lipsa imparțialității se referea la instanța de primă instanță și nu la Curtea de Apel care a reexaminat faptele și a redus pedeapsa aplicată reclamantului. În cazul de față, Curtea Europeană a constatat că nu există niciun element care să permită să se pună la îndoială imparțialitatea personală și subiectivă a doi dintre judecătorii de primă instanță însărcinați cu cauza.

În schimb, Comisia a concluzionat că aparențele de părtinire justificau în mod obiectiv temerile reclamantului față de instanță; într-adevăr, Curtea Europeană a constatat că doi dintre judecătorii de primă instanță au evaluat deja responsabilitatea reclamantului într-o decizie anterioară împotriva unuia dintre co-inculpații reclamantului, pe baza acelorași fapte (violarea articolului 6§1).

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile totale 000 000 ITL 000 000 ITL Platit la 25/05/2001 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă în valoare de aproximativ 5 000 EUR, pentru o pierdere reală a oportunității În ceea ce privește situația reclamantului, acesta își va executa pedeapsa în 2012. Având în vedere că, în cadrul procedurii incriminate, hotărârea Curții de Apel nu a fost considerată inechitabilă, nu pare că încălcarea constatată de Curtea Europeană rezultă din erori sau deficiențe procedurale ale unei gravitații, astfel încât să se pună o îndoială serioasă cu privire la rezultatele procedurilor penale interne.

Prin urmare, condițiile stabilite de Recomandarea Rec. (2002)2 a Comitetului miniștrilor privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene nu sunt îndeplinite în cazul de față. În plus, autoritățile italiene au indicat că reclamantul nu a prezentat niciodată o cerere de redeschidere a procedurii penale în cauză și nici nu a intentat, în temeiul hotărârii Curții Europene, alte acțiuni în fața instanțelor italiene, inclusiv ca urmare a evoluțiilor juridice recente intervenite (a se vedea hotărârea Curții de Casație nr. 2800 din 1 decembrie 2006 care a permis Comitetului miniștrilor să închidă prin Rezoluția finală CM/ResDH(2007) 831 supravegherea executării cauzei Dorigo).

II. Măsuri generale Problemele care stau la baza acestei hotărâri nu mai pot avea loc în Italia. Curtea Constituțională, în hotărârea sa n 371 din 1996, a declarat neconstituțional art. 34 alineatul (2) din Codul de procedură penală în măsura în care nu prevedea excluderea din proces a unui judecător care a participat la alte proceduri de evaluare a răspunderii penale a aceluiași acuzat. Această decizie a Curții Constituționale se reflectă în notele de subsol referitoare la articolul în cauză din Codul de procedură penală. Hotărârea Curții Europene a fost difuzată instanțelor penale și publicată în Buletinul Ministerului de Justiție italian, nr. 24 din 31/12/2003. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 25 iunie 2008 în cea de-a 1028-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)51 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme Rojas Morales contre l'Italie (Requête n o 39676/98, arrêt du 16 novembre 2000, définitif le16 février 2001) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le défaut d'impartialité d'un tribunal pénal du fait de l'implication antérieure des juges dans une procédure à l'encontre d'un co-inculpé du requérant et au cours de laquelle la responsabilité du requérant avait été évaluée (violation de l'article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a l'Italie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que,

l'Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)51 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire Rojas Morales contre l'Italie Résumé introductif de l'affaire L'affaire concerne l'iniquité, en raison du manque d'impartialité d'un tribunal, d'une procédure pénale intentée contre le requérant et qui a abouti à sa condamnation, en mai 1996, à une peine de 21 ans de réclusion et au paiement d'une amende pour trafic de drogue. Le défaut d'impartialité concernait le tribunal de première instance et non la Cour d'appel qui a réexaminé les faits et a réduit la peine infligée au requérant. La Cour européenne a constaté, dans le cas d'espèce, qu'aucun élément ne permettait de douter de l'impartialité personnelle et subjective de deux des juges de première instance chargés de l'affaire.

En revanche, elle a conclu que les apparences de partialité justifiaient objectivement les craintes du requérant à l'égard du tribunal. La Cour européenne a en effet relevé que deux des juges de première instance avaient déjà évalué la responsabilité du requérant dans une décision antérieure à l'encontre d'un des co-inculpés du requérant, sur la base des mêmes faits (violation de l'article 6§1).

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Total - 10 000 000 ITL 10 000 000 ITL 20 000 000 ITL Payé le 25/05/2001 b) Mesures individuelles La Cour européenne a accordé une satisfaction équitable d'un montant d'environ 5 000 euros, pour « véritable perte d'opportunité » et « tort moral certain ». En ce qui concerne la situation du requérant, celui-ci finira de purger sa peine en 2012. Compte tenu de ce que, dans la procédure incriminée, l'arrêt de la Cour d'appel n'a pas été jugé inéquitable, il ne semble pas que la violation constatée par la Cour européenne résulte d'erreurs ou de défaillances procédurales d'une gravité telle qu'un doute sérieux soit jeté sur les résultats de la procédure pénale interne.

Les conditions posées par la Recommandation Rec(2002)2 du Comité des Ministres sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires au niveau interne suite à des arrêts de la Cour européenne n'apparaissent donc pas réunies en l'espèce. Par ailleurs, les autorités italiennes ont indiqué que le requérant n'avait jamais présenté de demande de réouverture de la procédure pénale en cause, ni intenté sur la base de l'arrêt de la Cour européenne d'autres actions devant les juridictions italiennes ce, y compris pas suite aux développements jurisprudentiels récemment intervenus ( cf. l'arrêt de la Cour de Cassation n o 2800 du 1er décembre 2006 ayant permis au Comité des Ministres de clore par la résolutions finale CM/ResDH(2007)831 sa surveillance de l'exécution de l'affaire Dorigo).

II. Mesures générales Les problèmes à l'origine de cet arrêt ne peuvent plus se produire en Italie. La Cour Constitutionnelle, dans son arrêt n o 371 de 1996, a déclaré inconstitutionnel l'article 34, alinéa 2, du Code de procédure pénale dans la mesure où il ne prévoyait pas d'exclure du procès un juge ayant participé à d'autres procédures évaluant la responsabilité pénale du même accusé. Cette décision de la Cour Constitutionnelle est reflétée dans les notes de bas de page se rapportant à l'article concerné du Code de procédure pénale. L'arrêt de la Cour européenne a été diffusé aux juridictions pénales et publié au Bulletin du Ministère de justice italien , n o 24 du 31/12/2003. III. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir de nouvelles violations semblables et que l'Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 25 juin 2008 lors de la 1028e réunion des Délégués des Ministres