AFFAIRE OSU CONTRE L'ITALIE

Rezoluția CM/ResDH(2008)49 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Osu împotriva Italiei (solicitarea nr. 36534/97, Hotărârea din 11 iulie 2002, definitivă la 11 octombrie 2002) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte după încheierea acesteia Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la imposibilitatea reclamantului de a contesta verdictul de condamnare pronunțat în absența sa în 1989, apelul său fiind respins în 1996 pentru depășirea termenelor prevăzute (încălcarea art. 6§1) (a se vedea detaliile din anexă) Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația Italiei de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție S-a asigurat că statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)49 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Osu împotriva Italiei Rezumat introductiv al cauzei Cazul se referă la imposibilitatea reclamantului de a contesta verdictul de condamnare pronunțat în absența sa în 1989, întrucât cererea sa a fost respinsă în 1996 pentru depășirea termenelor. Curtea Europeană a concluzionat că neaplicarea fără nicio explicație de către Curtea de Casație italiană a articolului 1 din Legea 742/69 (privind perioada de suspendare a termenelor în timpul verii) a privat reclamantul de dreptul său de acces la o instanță (încălcarea articolului 6§1). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile de judecată Total 937 EUR 752 EUR 689 EUR Plătit la 25/03/2003 b) Măsuri individuale Reclamantul a fost condamnat în 1989 la șapte ani de condamnare. În urma arestării sale în august 1995, a fost deținut până la 31/05/97, data la care a fost expulzat în Regatul Unit. Nu s-a depus nicio cerere privind măsuri de ordin individual. II. Măsuri generale Încălcarea constatată în această cauză nu are caracter sistematic, având în vedere neaplicarea izolată de către Curte a dispoziției privind suspendarea termenelor în timpul verii. După faptele care au stat la baza acestei cauze, Curtea de Casație a precizat într-o hotărâre (n 6336) din 25/1/98 că termenul de zece zile stabilit la art. 175 din Codul de procedură penală trebuia, de asemenea, suspendat de la 1 august la 15 septembrie în temeiul articolului 1 din Legea 742/69; prin urmare, astăzi legea și jurisprudența au clarificat normele aplicabile suspendării termenelor în timpul verii, prevenind astfel noi încălcări similare. În plus, în 2001 a fost introdusă o cerere extraordinară (art. 625a din Codul de procedură penală), care permite reexaminarea cauzelor din motive de erori materiale sau de fapt (inclusiv decontarea faptică a termenelor) în fața Curții de Casație. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 25 iunie 2008 cu ocazia celei de-a 1028-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)49

[1]

Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

Osu contre l'Italie

(Requête n

o

36534/97, arrêt du 11 juillet 2002, définitif le11 octobre 2002)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l'impossibilité pour le requérant de contester le verdict de condamnation rendu en son absence en 1989, son appel ayant été rejeté en 1996 pour dépassement des délais prévus (violation de l'article

6§1) (voir détails dans l'Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a l'Italie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S'étant assuré que l'Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur

(voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)49

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt

dans l'affaire Osu contre l'Italie

Résumé introductif de l'affaire

L'affaire concerne l'impossibilité pour le requérant de contester le verdict de condamnation rendu en son absence en 1989, son appel ayant été rejeté en 1996 pour dépassement des délais. La Cour européenne a conclu que l'inapplication sans aucune explication, par la Cour de Cassation italienne, de l'article 1 de la loi 742/69 (concernant la période de suspension des délais en été) avait privé le requérant de son droit d'accès à un tribunal (violation de l'article 6§1).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Préjudice matériel

Préjudice moral

Frais et dépens

Total

-

4

937 EUR

9

752 EUR

14

689 EUR

Payé le 25/03/2003

b) Mesures individuelles

Le requérant a été condamné en 1989 à sept ans de réclusion. Suite à son arrestation en août 1995, il a été détenu jusqu'au 31/05/97, date à laquelle il a été expulsé vers le Royaume-Uni. Il n'a pas fait valoir de demande concernant des mesures d'ordre individuel.

II.

Mesures générales

La violation constatée dans cette affaire n'a pas de caractère systématique, étant due à l'inapplication isolée par la Cour de cassation de la disposition concernant la suspension des délais en été. Après les faits à l'origine de cette affaire, la Cour de cassation a précisé dans un arrêt (n

o

6336) du 25/11/98 que le délai de dix jours établi à l'article 175 du Code de procédure pénale devait également être suspendu du 1er

août au 15

septembre en vertu de l'article 1 de la loi 742/69. Par conséquent, aujourd'hui la loi et la jurisprudence ont clarifié les règles applicables à la suspension des délais en été, prévenant ainsi de nouvelles violations semblables. De surcroît, un appel extraordinaire a été introduit en 2001 (article 625 bis du Code de procédure pénale), lequel permet de réexaminer des affaires au motif d'erreurs matérielles ou factuelles (y compris le décompte factuel des délais) devant la Cour de cassation.

III.

Conclusions de l'Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir de nouvelles violations semblables et que l'Italie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 25 juin 2008 lors de la 1028e réunion des Délégués des Ministres