CtEDO 24.02.2004 Auto

AFFAIRE TIERCE ET AUTRES CONTRE SAINT-MARIN

RESPONDENT
SMR
HOTĂRÂRE
24.02.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE TIERCE ET AUTRES CONTRE SAINT-MARIN (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2004)3 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 iulie 2000 în cauza Tierce și altele împotriva San Marino (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2004, cu ocazia celei de-a 871-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 25 iulie 2000 în cauza Tierce și altele și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție, reamintind că la originea acestei cauze se află trei cereri (n s 24954/94, 24971/94 și 24972/94) îndreptate împotriva Republicii San Marino, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 mai și 9 februarie 1994 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de către M. Jean-Marc Tierce, resortisant francez, și de Roberto Marra și de doamna Paola Gabrielli, doi resortisanți italieni, și că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile privind caracterul inechitabil al anumitor proceduri penale Reamintind că prima cerere a fost înaintată Curții de către Comisie și guvernul statului pârât la 2 și, respectiv, 27 noiembrie 1998 și celelalte două cereri la 8 și 9 martie 1999 având în vedere că, în hotărârea sa din 25 iulie 2000, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție în ceea ce îl privește pe domnul Tierce din cauza faptului că rolul dublu de judecător de anchetă și de fond al Commissario della Legge, precum și întinderea competențelor sale de cercetare ar putea pune în mod obiectiv îndoieli cu privire la imparțialitatea sa - a spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție în ceea ce privește cei trei reclamanți din cauza imposibilității de a fi audiați personal de către judecătorul de apel - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească primului reclamant, în termen de trei luni, suma de 12 000 000 de lire italiene pentru daune morale guvernul statului pârât trebuia să plătească celui de-al doilea și celui de-al treilea reclamant, în termen de trei luni, suma de 10 000 000 de lire italiene fiecare pentru daune morale că guvernul statului pârât trebuia să plătească celor trei solicitanți, în termen de trei luni, suma totală de 15 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată pe care aceste sume ar trebui să o majoreze cu o dobândă simplă de 2,5% pe an de la expirarea termenului menționat și până la plata - a respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 25 iulie 2000, având în vedere obligația Republicii San Marino de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Considerând că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate și la mijloacele puse la dispoziția reclamanților în temeiul dreptului San Marino pentru a șterge, pe cât posibil, consecințele procedurilor puse în discuție și cu privire la măsurile luate pentru evitarea unor noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre; aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție asigurându-se că, la 25 octombrie 2000, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în Hotărârea din 25 iulie 2000, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Republicii San Marino și după ce a remarcat că rezultatul procedurii incriminate de Curte în cauza Tierce nu aduce atingere rezultatului procedurii civile în despăgubire în curs sau menținerii sechestrului asigurător al bunurilor ordonate în scopul acestei proceduri, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2004) 3 Informații furnizate de Guvernul Republicii San Marino în cadrul examinării cauzei Tierce și altele de către Comitetul miniștrilor în ceea ce privește măsurile individuale , guvernul reamintește, pe de o parte, că, în ceea ce privește cei doi reclamanți italieni, domnul Marra și doamna Gabrielli, condamnați în 1993 la un an și, respectiv, la două luni de închisoare, reclamanții nu au adus la cunoștința Comitetului miniștrilor nicio cerere sau informație privind eliminarea eventualelor consecințe ale condamnării. În ceea ce-l privește pe dl Tierce, guvernul reamintește că reclamantul nu a fost niciodată privat de libertatea sa (a fost condamnat în 1993 la un an de închisoare cu suspendare) și că toate consecințele rămase ale condamnării în cauză au fost ștearse de la dispariție. În consecință, menționarea condamnării contrare Convenției a fost eliminată din certificatul penal al dlui Tierce și interzicerea exercitării funcției de administrator al societății nu se mai aplică. Guvernul reamintește că dl Tierce a înaintat în fața Parlamentului o cerere de reabilitare la sfârșitul anului 2002 (Consiglio Grande e Generale În ceea ce privește bunurile confiscate la cererea fostului asociat al dlui. Tierce, această sechestrare este legată numai de procedura civilă în despăgubire inițiată de fostul asociat al reclamantului și încă în curs de desfășurare în fața instanțelor civile naționale. Aceste instanțe nu sunt obligate de constatările efectuate în cadrul procedurii penale. Prin urmare, aceaceasta este o chestiune complet distinctă de obiecțiunile ridicate în cadrul prezentei cauze. În plus, încheierea acestei cauze de către Comitet nu aduce atingere rezultatului procedurii pendinte în fața instanțelor naționale sau a unei eventuale cereri formulate în fața Curții Europene. În ceea ce privește măsurile cu caracter general , pentru a informa publicul și pentru a se asigura că instanțele pot da un efect direct cerințelor care decurg din Hotărârea Tierce în punerea în aplicare a dreptului San Marino, această hotărâre a fost publicată la 6 octombrie 2000 prin afișarea textului integral în italiană, franceză și engleză pe poarta Palatului Public (ad valvas palati) În ceea ce privește procedura de apel, o nouă lege, adoptată la 27 iunie 2003, a modificat art. 198 alineatul (2) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 20 din 24 februarie 2000, confirmând în mod explicit posibilitatea, deja acordată în practica judiciară, pentru pârâtul de a fi ascultat personal, dacă dorește acest lucru, de către judecător în cadrul ședinței publice de apel. În plus, posibilitatea cumulării funcțiilor Commissario della Legge a fost abrogată prin Legea nr. 83 din 1992 privind organizarea judiciară care se aplică până la intrarea în vigoare a unui nou cod de procedură penală. În această privință, Comisia parlamentară care lucrează la proiectul acestui cod a eliminat cumulul de funcții judiciare de cercetare și de judecată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene și autoritățile din San Marino se angajează să nu reinsereze un astfel de cumul de funcții în noul Cod de procedură penală. s 144 și 145 din 30 octombrie 2003 (care se referă la organizarea sistemului judiciar) nu au modificat dispozițiile legislative care interzic cumularea funcțiilor judiciare și care prevăd dreptul pârâtului de a fi audiat personal de către judecătorul fondului în primă instanță și în apel. Guvernul concluzionează că aceste măsuri de ordin individual și general oferă despăgubiri pentru reclamantă, că previn riscul unor noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză și că, prin urmare, Republica San Marino și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 în această cauză. * În plus, guvernul dorește să sublinieze că, în urma recomandării Comitetului miniștrilor Consiliului Europei către statele membre n R(2000)2 privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, la 27 iunie 2003, Parlamentul San Marino (Consiglio Grande e Generale) ) a adoptat o lege care permite redeschiderea în fața instanțelor naționale a procedurilor penale în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a convenției.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-04-24
0,95
AFFAIRE STEFANELLI CONTRE SAINT-MARIN
Résolution ResDH(2004)4 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 8 février 2000 (définitif le 8 mai 2000) dans l’affaire Stefanelli contre Saint-Marin (adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2004, lors de
CtEDO 2005-07-18
0,95
AFFAIRE DONDARINI CONTRE SAINT-MARIN
Résolution ResDH(2005)74 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 6 juillet 2004 (définitif le 6 octobre 2004) dans l'affaire Dondarini contre Saint-Marin (adoptée par le Comité des Ministres le 18 juillet 2005, lor
CtEDO 2001-02-26
0,94
AFFAIRE BUSCARINI ET AUTRES CONTRE SAINT-MARIN
Résolution ResDH(2001)13 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 18 février 1999 dans l'affaire Buscarini contre Saint-Marin (adoptée par le Comité des Ministres le 26 février 2001, lors de la 741 e réunion des Dél
CtEDO 2004-02-24
0,94
CASE OF TIERCE AND OTHERS AGAINST SAN MARINO
Resolution ResDH(2004)3 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 25 July 2000 in the case of Tierce and others against San Marino (Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2004 at the 871st meeting of the
CtEDO 2005-07-18
0,94
AFFAIRE ERCOLANI CONTRE SAINT-MARIN
Résolution ResDH(2005)81 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 25 novembre 2003 (Règlement amiable) dans l'affaire Ercolani contre Saint-Marin (adoptée par le Comité des Ministres le 18 juillet 2005, lors de la 9
Sursă