AFFAIRE STEFANELLI CONTRE SAINT-MARIN

Rezoluția ResDH(2004)4 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 februarie 2000 (definită la 8 mai 2000) în cauza Stefanelli împotriva San Marino (adoptată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2004, cu ocazia celei de-a 871-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 8 februarie 2000 în cauza Stefanelli și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 35396/97) adresată împotriva San Marino, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 ianuarie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către un resortisant al San Marino, dna Sylviane Stefanelli, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocol 11, a declarat admisibilă cauza privind caracterul inechitabil al anumitor proceduri penale, din cauza lipsei de ședință publică în primă instanță și în apel, având în vedere că, în hotărârea sa din 8 februarie 2000, Curtea, în unanimitate a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție în sensul că cauza recurentei nu a fost audiată în mod public de instanțele sesizate cu cauza sa - a declarat guvernul statului pârât trebuia să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea ar fi devenit definitivă, suma de 10 000 000 000 de lire italiene pentru daune morale și 9 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% pe an de la expirarea termenului menționat și până la plata acestuia; - a respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenția de invitare a guvernului de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Februarie 2000, având în vedere obligația pe care San Marino de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului membru pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate și la mijloacele aflate la dispoziția recurentei în temeiul dreptului San Marino pentru a elimina, pe cât posibil, consecințele procedurilor puse în discuție și cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta hotărâre. ; Aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție S Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Republicii San Marino, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2004) 4 Informații furnizate de Guvernul Republicii San Marino în cursul examinării cauzei de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește măsurile individuale, guvernul arată că recurenta, care fusese condamnată în 1996 la trei ani de închisoare, în urma procedurii incriminate, și-a executat deja pedeapsa. Pentru a elimina consecințele încălcării, menționarea încălcării constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în ceea ce privește caracterul inechitabil al condamnării recurentei, a fost adnotată în cazierul judiciar al recurentei și, la 12 martie 2001, restricțiile care mai cântăreau încă asupra drepturilor sale civile și politice au fost înlăturate. Guvernul subliniază că reclamanta poate, în orice moment, să obțină, în conformitate cu obligațiile Republicii San Marino în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, toate consecințele reziduale ale procedurilor în cauză printr-o procedură de reabilitare în fața Parlamentului (Consiglio Grande e Generale) ), în cazul în care recurenta decide să se prevaleze de această posibilitate. În măsura în care recurenta nu a invocat acest drept de la constatarea încălcării, guvernul este de acord că nu este necesar pentru Comitetul de Miniștri să continue examinarea măsurilor individuale de ordin individual. În ceea ce privește măsurile cu caracter general , pentru a informa publicul și pentru a se asigura că instanțele pot da un efect direct cerințelor care decurg din Hotărârea Stefanelli în punerea în aplicare a dreptului San Marino, această hotărâre a fost publicată la 19 iulie 2000 prin afișarea textului integral în italiană, franceză și engleză pe poarta Palatului Public (ad valvas palatii) □ așa cum se face în mod tradițional în San Marino pentru orice informație oficială importantă (noi legi etc.) - astfel încât oricine poate obține, la cerere, o copie. În ceea ce privește recursul, o nouă lege, adoptată la 27 iunie 2003, a introdus art. 198 alineatul (2) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 20 din 24 februarie 2000, confirmând în mod explicit posibilitatea, deja acordată în practica judecătorească, pentru persoana acuzată de a fi ascultată personal, dacă și-ar dori acest lucru, de către judecător în ședința publică de judecată. În plus, guvernul reamintește că, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 83 din 1992, inculpații au dreptul să-și pledeze cauza în fața judecătorului în primă instanță. 144 și 145 din 30 octombrie 2003 (cu privire la organizarea sistemului judiciar) nu au modificat dispoziția legislativă care prevede dreptul pârâtului de a fi audiat personal de judecătorul fondului în primă instanță și în recurs. Guvernul concluzionează că aceste măsuri de ordin individual și general oferă despăgubiri pentru reclamantă, care precedă riscul unor noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză și că, prin urmare, Republica San Marino și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 în această cauză. * În plus, guvernul dorește să sublinieze că, în urma recomandării Comitetului miniștrilor Consiliului Europei către statele membre R(2000)2 privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, la 27 iunie 2003, Parlamentul San Marino (Consiglio Grande e Generale) ) a adoptat o lege care permite redeschiderea în fața instanțelor naționale a procedurilor penale în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a convenției.

Résolution ResDH(2004)4

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 8 février 2000 (définitif le 8 mai 2000)

dans l’affaire Stefanelli contre Saint-Marin

(adoptée par le Comité des Ministres le 24 février 2004,

lors de la 871e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 8 février 2000 dans l’affaire Stefanelli et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 35396/97) dirigée contre Saint-Marin, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 13 janvier 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par une ressortissante de Saint-Marin, Mme Sylviane Stefanelli, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole

n°

11, a déclaré recevable le grief concernant le caractère inéquitable de certaines procédures pénales

en raison de l’absence d’audience publique en première instance et en appel

;

Considérant que dans son arrêt du 8 février 2000 la Cour, à l’unanimité

;

-

a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention en ce que la cause de la requérante n’avait pas été entendue publiquement par les juridictions saisies de son affaire

;

- a dit

a)

que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt serait devenu définitif, la somme de 10 000 000 de lires italiennes pour dommage moral et 9 000 000 de lires italiennes pour frais et dépens

;

b)

que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple de 2,5% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ;

- a rejeté la demande de satisfaction équitable pour le surplus

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 8

février 2000, eu égard à l’obligation qu’a Saint-Marin de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises et les moyens à la disposition de la requérante en vertu du droit de Saint-Marin pour effacer, autant que possible, les conséquences des procédures mises en cause, et sur les mesures prises pour éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans le présent arrêt

; ces informations sont résumées dans l’annexe à la présente résolution

;

S’étant assuré que le 8 août 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 8 février 2000,

Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de Saint-Marin, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2004)4

Informations fournies par le Gouvernement de Saint-Marin

lors de l’examen de l’affaire Stefanelli

par le Comité des Ministres

En ce qui concerne les mesures de caractère individuel

, le gouvernement indique que la requérante, qui avait été condamnée en 1996 à trois ans de prison, suite à la procédure incriminée, a déjà purgé sa peine.

Afin d’effacer les conséquences de la violation, la mention de la violation constatée par la Cour européenne des Droits de l’Homme, concernant le caractère inéquitable de la condamnation de la requérante, a été annotée au casier judiciaire de la requérante et, le 12 mars 2001, les restrictions qui pesaient encore sur ses droits civiques et politiques ont été levées. Le gouvernement souligne que la requérante peut, à tout moment, obtenir, conformément aux obligations de Saint Marin en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, l’effacement de toutes les conséquences résiduelles des procédures en cause par une procédure de réhabilitation devant le Parlement (

Consiglio Grande e Generale

), si la requérante décidait de se prévaloir de cette possibilité. Dans la mesure où la requérante n’a pas fait valoir ce droit depuis le constat de violation, le Gouvernement est de l’avis qu’il n’est pas nécessaire pour le Comité de Ministres de poursuivre son examen des mesures d’ordre individuel.

En ce qui concerne les mesures de caractère général

, afin d’informer le public et pour s’assurer que les tribunaux puissent donner un effet direct aux exigences découlant de l’arrêt Stefanelli dans la mise en œuvre du droit de Saint-Marin, cet arrêt a été publié le 19 juillet 2000 par affichage du texte intégral en italien, français et anglais sur la porte du Palais public (

ad valvas palatii

) – comme on le fait traditionnellement à Saint-Marin pour toute information officielle importante (nouvelles lois etc.) - afin que quiconque puisse en obtenir, sur demande, une copie.

En ce qui concerne l’appel, une nouvelle loi, adoptée le 27 juin 2003, a amendé l’article 198, paragraphe 2, du code de procédure pénale, tel que modifié par la loi n° 20 du 24 février 2000, en confirmant explicitement la possibilité, déjà accordée dans la pratique jurisprudentielle, pour le prévenu d’être entendu personnellement, s’il le souhaite, par le juge lors de l’audience publique d’appel. Par ailleurs, le gouvernement rappelle que les prévenus jouissent, depuis l’entrée en vigueur de la loi n° 83 de 1992, du droit de plaider leur cause devant le juge du fond en première instance.

Les lois n°

s

144 et 145 du 30 octobre 2003 (portant sur l’organisation du système judiciaire) n’ont pas modifié la disposition législative prévoyant le droit du prévenu à être entendu personnellement par le juge du fond en première instance et en appel.

Le gouvernement conclut que ces mesures d’ordre individuel et général fournissent réparation pour la partie requérante, qu’elles préviennent le risque de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire et que, par conséquent, la République de Saint-Marin a rempli ses obligations en vertu de l’article 46 dans cette affaire.

* * *

Par ailleurs, le gouvernement tient à signaler que suite à la Recommandation du Comité des Ministres du Conseil de l’Europe aux Etats membres n° R(2000)2 sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires au niveau interne suite à des arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme, le 27 juin 2003, le Parlement de Saint-Marin (

Consiglio Grande e Generale

) a adopté une loi qui permet la réouverture, devant les juridictions nationales, des procédures pénales dans lesquelles la Cour européenne des droits de l’homme a constaté une violation de la Convention.