AFFAIRE DONDARINI CONTRE SAINT-MARIN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
AFFAIRE DONDARINI CONTRE SAINT-MARIN (CtEDO, 2005)
Rezoluția ResDH(2005)74 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iulie 2004 (definită la 6 octombrie 2004) în cauza Dondarini împotriva San Marino (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 iulie 2005, cu ocazia celei de-a 933-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 06 iulie 2004 în cauza Dondarini și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție prin care se reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 50545/99) îndreptată împotriva San Marino, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 29 iunie 1999 în temeiul art. 34 din Convenție, de către M. Luciano Dondarini, resortisant italian, și că Curtea a declarat admisibil argumentul cu privire la caracterul inechitabil al unei proceduri penale împotriva reclamantului, care a dus la condamnarea sa în 1999 la o pedeapsă de doi ani și șase luni de închisoare, reclamantul nu a fost niciodată audiat în ședință publică de către judecătorul fondului în apel, în conformitate cu dreptul în vigoare la momentul respectiv Întrucât, în hotărârea sa din 6 iulie 2004, Curtea, în unanimitate: a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că hotărârea constituie în sine o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral suferit a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 3 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că această sumă ar crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția care a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii 06/04/2004, având în vedere obligația Republicii San Marino de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție. Considerând că, în timpul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că au fost deja adoptate măsuri pentru a permite reclamantului să solicite redeschiderea procedurilor inechitabile (în urma intrării în vigoare a unei noi legi la 27 iunie 2003), precum și pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv introducerea în legea posibilității ca pârâtul să fie ascultat personal și public de judecătorul penal din fond în primă instanță și în apel (a se vedea Rezoluția ResDH(2004)4 adoptată la 24 februarie 2004 în cauza Stefanelli) asigurându-se că, la 22 noiembrie 2004, în termenul stabilit, guvernul statului pârât plătise reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 6 iulie 2004, Se declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Republicii San Marino, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.