AFFAIRE DONDARINI CONTRE SAINT-MARIN

Rezoluția ResDH(2005)74 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iulie 2004 (definită la 6 octombrie 2004) în cauza Dondarini împotriva San Marino (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 iulie 2005, cu ocazia celei de-a 933-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 06 iulie 2004 în cauza Dondarini și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție prin care se reamintește că la originea acestei cauze se află o cerere (n 50545/99) îndreptată împotriva San Marino, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 29 iunie 1999 în temeiul art. 34 din Convenție, de către M. Luciano Dondarini, resortisant italian, și că Curtea a declarat admisibil argumentul cu privire la caracterul inechitabil al unei proceduri penale împotriva reclamantului, care a dus la condamnarea sa în 1999 la o pedeapsă de doi ani și șase luni de închisoare, reclamantul nu a fost niciodată audiat în ședință publică de către judecătorul fondului în apel, în conformitate cu dreptul în vigoare la momentul respectiv Întrucât, în hotărârea sa din 6 iulie 2004,

Curtea, în unanimitate: a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție a declarat că hotărârea constituie în sine o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral suferit a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 3 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că această sumă ar crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată a respins pretențiile părții solicitante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția care a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii 06/04/2004, având în vedere obligația Republicii San Marino de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție.

Considerând că, în timpul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a reamintit că au fost deja adoptate măsuri pentru a permite reclamantului să solicite redeschiderea procedurilor inechitabile (în urma intrării în vigoare a unei noi legi la 27 iunie 2003), precum și pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv introducerea în legea posibilității ca pârâtul să fie ascultat personal și public de judecătorul penal din fond în primă instanță și în apel (a se vedea Rezoluția ResDH(2004)4 adoptată la 24 februarie 2004 în cauza Stefanelli) asigurându-se că, la 22 noiembrie 2004, în termenul stabilit, guvernul statului pârât plătise reclamantului suma prevăzută în Hotărârea din 6 iulie 2004, Se declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Republicii San Marino, că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2005)74 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 6 juillet 2004 (définitif le 6 octobre 2004) dans l'affaire Dondarini contre Saint-Marin (adoptée par le Comité des Ministres le 18 juillet 2005, lors de la 933e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 06 juillet 2004 dans l'affaire Dondarini et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 50545/99) dirigée contre Saint-Marin, introduite devant la Cour européenne des Droits de l'Homme le 29 juin 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention, par M. Luciano Dondarini, ressortissant italien, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant le caractère inéquitable d'une procédure pénale contre le requérant, ayant abouti à sa condamnation en 1999 à une peine de deux ans et six mois de prison, le requérant n'ayant jamais été entendu en audience publique par le juge du fond en appel, conformément au droit en vigueur à l'époque ;

Considérant que dans son arrêt du 6 juillet 2004 la Cour, à l'unanimité: - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que l'arrêt constituait en soi une réparation suffisante pour le préjudice moral subi ; - a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 3 000 euros au titre des frais et dépens et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 06/07/2004, eu égard à l'obligation qu'a Saint-Marin de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de examen de cette affaire,

le gouvernement de l'Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour permettre au requérant de demander la réouverture des procédures inéquitables (suite à l'entrée en vigueur d'une nouvelle loi le 27 juin 2003) ainsi que pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment l'introduction dans la loi de la possibilité pour l'accusé d'être personnellement et publiquement entendu par le juge pénal du fond en première instance et en appel (voir Résolution ResDH(2004)4 adoptée le 24 février 2004 dans l'affaire Stefanelli) ; S'étant assuré que le 22 novembre 2004, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l'arrêt du 6 juillet 2004, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de Saint-Marin, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.