- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 martie 2004
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Caliskan împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A PATRA CAUZA ICALIȘKAN c. TURCIA (solicitarea nr. 32861/96) HOTĂRÂREA (Radiarea rolului) STRASBURG 9 martie 2004 DEFINITIVF 09/06/2004 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cazul în care este vorba despre qualal Casadevall Pavlovschi Borrego Borrego Fura-Sandström, judecători Elens Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 10 februarie 2004, a fost adoptat la această dată: PROCEDURA A la originea cauzei se află o cerere (n 32861/96) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Muhterem etal La 8 aprilie 1996, în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul își prezintă cauza în sine (art. 36 din Regulamentul de procedură al Curții).
Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea în special că a fost supus unor tratamente abuzive și că a fost insultat la sediul jandarmeriei unde fusese condus în scopul stabilirii identității sale. 11 la Convenție și apoi atribuită primei secțiuni [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) anterior din Regulamentul de procedură. La 26 ianuarie 1999, Curtea (prima secțiune) a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului în conformitate cu art. 2 (b) din regulament.
Guvernul și reclamantul au transmis observații scrise la 11 iunie 1999 și respectiv 3 august 1999. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] și prezenta cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 19 martie 2002, Curtea (secțiunea a patra) a declarat cererea admisibilă. Prin scrisoarea din 1 decembrie 2003, reclamantul a informat Curtea cu privire la dorința sa de a-și retrage cererea. La 10 decembrie 1994, în urma unui control de rutină, reclamantul, care a putut prezenta o carte de identitate, a fost condus la postul de jandarmerie din districtul D.O.V., în Turnelli.
Câteva ore mai târziu, după ce a fost interogat de căpitanul poliției, a fost eliberat. 11. A doua zi, reclamantul a fost examinat de un medic care a avut dureri la nivelul regiunii costale, accentuate de mișcare și de palpare. La 26 decembrie 1994, la mai multe spitale civile din Tunceli, unde i s-a prescris o oprire de lucru de șapte zile. 12. La 14 decembrie 1994, recurentul a depus o plângere la procurorul Republicii Donjavak împotriva comandantului poliției. În cadrul anchetei sale preliminare, procurorul i-a informat pe jandarmii prezenți în timpul controlului de identitate, precum și pe doi martori ai arestării în litigiu, inclusiv pe comisarul poliției din Okuk. 13. La 9 ianuarie 1995, reclamantul și-a reafirmat nemulțumirile în fața procurorului, menționând că, în acest caz, căpitanul pus în discuție își astupase pumnii cu pieptul amenințându-l să acorde o atenție deosebită a ceea ce ar putea ține ca subiect.
14. În februarie 1995, căpitanul poliției a contestat acuzațiile, declarând că reclamantul nu a fost niciodată reținut. La 7 februarie 1995, comisarul poliției din Ovac a declarat că l-a văzut pe reclamant așteptând să fie dus la secția de poliție. 15. La 16 mai 1995, procurorul a declarat incompetent rațional personae La 1 septembrie 1995, comitetul a atacat în zadar această ordonanță în fața președintelui tribunalului din Erzincan.
16. La 11 septembrie 1995, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei decizii în fața Tribunalului Administrativ Regional din Malatya, care l-a exmatriculat din cererea sa, la 10 noiembrie 1995. ÎN DREPT 17. Curtea ia act de scrisoarea pe care recurentul a trimis-o grefei la 1 În decembrie 2003, Comisia observă că această scrisoare, autentificată prin actul notarial, conține următorul text: Curtea concluzionează că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea (art. 43 din Regulamentul de procedură). Pe de altă parte, Comisia consideră că nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de convenție și a protocoalelor sale opozabile Republicii Turcia n Înmânat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 9 martie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.
Françoise Elens Passos Nicolas B ratza Grefier Adjunct Președinte
QUATRIÈME SECTION
AFFAIRE ÇALIȘKAN c. TURQUIE (Requête n o 32861/96) ARRÊT (Radiation du rôle) STRASBOURG 9 mars 2004 DÉFINITIF 09/06/2004 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Çalıșkan c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 février 2004 en une chambre composée de : Sir Nicolas Bratza , président , MM. M. Pellonpää , R. Türmen , J. Casadevall , S. Pavlovschi , J. Borrego Borrego , M me E. Fura-Sandström, juges , et de M me F. Elens - Passos, greffière adjointe de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 10 février 2004, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 32861/96) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M. Muhterem Çalıșkan (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 8 avril 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
Le requérant présente sa cause lui-même (article 36 du règlement de la Cour). Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par sa coagente.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait notamment d’avoir subi des mauvais traitements et essuyé des insultes dans les locaux de la gendarmerie où il avait été conduit aux fins de la détermination de son identité.
L’affaire a été transférée à la Cour le 1 er novembre 1998 en vertu de l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention puis attribuée à la première section (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l’ancien article 26 § 1 du règlement.
Le 26 janvier 1999, la Cour (première section) a décidé de porter la requête à la connaissance du Gouvernement en application de l’article 54 § 2 b) du règlement.
Le Gouvernement et le requérant ont fait parvenir des observations écrites respectivement les 11 juin 1999 et 3 août 1999.
Le 1 er novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement) et la présente requête a été attribuée à la quatrième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
Le 19 mars 2002, la Cour (quatrième section) a déclaré la requête recevable.
Par une lettre du 1 er décembre 2003, le requérant a fait part à la Cour de son désir de retirer sa requête. EN FAIT
Le 10 décembre 1994, à l’issue d’un contrôle de routine, le requérant, n’ayant pu présenter une carte d’identité, fut conduit au poste de la gendarmerie du district d’Ovacık à Tunceli. Quelques heures plus tard, après avoir été interrogé par le capitaine de la gendarmerie, il fut relaxé.
Le lendemain, le requérant fut examiné par un médecin qui releva l’existence de douleurs au niveau de la région costale, accentuées par le mouvement et par la palpation. Le 26 décembre 1994, l’intéressé fut réexaminé à l’hôpital civil de Tunceli où on lui prescrivit un arrêt de travail de sept jours.
Le 14 décembre 1994, le requérant porta plainte auprès du procureur de la République d’Ovacık contre le capitaine de la gendarmerie. Dans le cadre de son enquête préliminaire, le procureur entendit les gendarmes présents lors du contrôle d’identité ainsi que deux témoins de l’arrestation litigieuse, dont le commissaire de la police d’Ovacık.
Le 9 janvier 1995, le requérant réitéra ses doléances devant le procureur, précisant qu’en l’espèce le capitaine mis en cause avait asséné des coups de poings sur sa poitrine en le menaçant de faire désormais très attention à ce qu’il pourrait tenir comme propos.
Interrogé le 1 er février 1995, le capitaine de la gendarmerie contesta les accusations, affirmant que le plaignant n’avait jamais été placé en garde à vue. Le 7 février 1995, le commissaire de la police d’Ovacık déposa avoir vu le requérant attendre pour être emmené au poste de la gendarmerie.
Le 16 mai 1995, le procureur se déclara incompétent ratione personae et transmit le dossier au comité administratif de la sous-préfecture d’Ovacık afin que celui-ci conduise l’enquête en vertu de la loi sur la poursuite des fonctionnaires. Le requérant attaqua, en vain, cette ordonnance devant le président de la cour d’assises d’Erzincan.
Le 1 er septembre 1995, le comité administratif susmentionné rendit une ordonnance de non-lieu, estimant que les accusations étaient dénuées de fondement. Le 11 septembre 1995, le requérant forma opposition contre cette décision devant le tribunal administratif régional de Malatya, lequel le débouta de sa demande, le 10 novembre 1995. EN DROIT
La Cour prend acte de la lettre que le requérant a fait parvenir au greffe le 1 er décembre 2003. Elle note que cette lettre, authentifiée par acte notarial, contient le passage suivant : « eu égard au besoin que j’éprouve, je sollicite, par la présente, la radiation de l’affaire du rôle de la Cour et le classement du dossier y afférent. ».
La Cour en conclut que, conformément à l’article 37 § 1 a) de la Convention, le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 43 du règlement). Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles opposables à la République de Turquie n’exige la poursuite de l’examen de la requête en question (article 37 § 1 in fine ). PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Décide de rayer l’affaire de son rôle. Fait en français, puis communiqué par écrit le 9 mars 2004 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Françoise Elens - Passos Nicolas B ratza Greffière adjointe Président