În cauza Lovens c. Belgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis prezidențial mea Tulkens Vajić Levits Botoutarova domnii Kovler Zagrebelsky judecători și domnul S. N ielsen grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 19 februarie 2004, Renunță hotărârea care a fost adoptată la această dată, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 50858/99) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și din care o resortisantă a acestui stat, M. Veronique Lovens, reclamanta, a sesizat Curtea la 2 septembrie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului). Recurenta este reprezentată în fața Curții de către dl Georges Carle, avocat la Bruxelles. În urma pensionării acestuia din urmă, dl Herman Lemaire a preluat cazul. În conformitate cu art. 52 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu art. 52 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și cu art. 52 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și cu art. 52 alineatul (2) litera (b) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 3 mai 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel reformulată [art. 52 alineatul (1) ] și reclamanta a depus o cerere de satisfacție echitabilă, iar guvernul și-a prezentat comentariile cu privire la această cerere. În 1983, recurenta și-a asumat angajamente asumate de un prieten în valoare de două împrumuturi de 382 000 de franci francezi (FRF), adică 58 235,52 EUR (EUR) și 66 000 FRF, respectiv 10 061,64 În 1984, reclamanta a pierdut orice contact cu debitorul principal care nu-și onorează angajamentele. Clădirile au fost vândute, dar prețul obținut nu a fost suficient pentru a acoperi valoarea împrumuturilor, dobânzilor și penalităților. În iunie 1993, banca a găsit-o pe reclamantă ca plată în valoare de 1 529 260,10 FRF, adică 233 313,42 EUR în fața instanței de primă instanță din Bruxelles. La ședința de deschidere din 16 iunie 1993, cauza a fost retrimisă rolului pentru a permite părților să încheie; ultimele concluzii au fost depuse la 31 ianuarie 1995. 10. La ședința din 14 septembrie 1995, cazul a fost pledat și intenționat. Prin hotărârea din 7 decembrie 1995, tribunalul a demisionat banca la cererea sa. 11. La 15 ianuarie 1996, banca a interjet apel. La ședința de introducere din 29 noiembrie 1996, cauza a fost retrimisă la rol. 12. La 18 aprilie 1997, recurenta a comunicat concluziile sale de apel. După schimbul de concluzii, părțile, la 29 septembrie 1997, au solicitat în comun stabilirea. 13. La 2 octombrie 1997, grefa Curții de Apel de la Bruxelles a răspuns că era imposibil să se stabilească cazul din cauza faptului că instanța se confruntase de mult timp cu probleme de cadru importante. 14. La 27 mai 2003, Curtea de Apel și-a ținut audierea în cauză și a intenționat să soluționeze cazul. La 27 mai 2003, reclamanta susținea că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 16. August 2003, avocatul recurentei a informat Curtea că, în urma ședinței din 27 mai 2003, Curtea de Apel de la Bruxelles a luat cazul în mod deliberat și că ar trebui să emită hotărârea în următoarele săptămâni. El a adăugat că, în acest context, acțiunea introdusă în numele recurentei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului nu va fi continuată și, prin urmare, cauza poate fi tăiată. 17. În aceste condiții, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea (art. 43 din Regulamentul de procedură). din Convenție, Comisia consideră că nici o circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului garantată de Convenție nu justifică continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. 11 martie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte
PREMIÈRE SECTION
LOVENS c. BELGIQUE
(Requête n
o
50858/99)
ARRÊT
(radiation)
11 mars 2004
11/06/2004
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article
44 §
2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Lovens c. Belgique,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
M.
C.L.
Rozakis
,
président
,
M
mes
F.
Tulkens
,
N.
Vajić
,
M.
E.
Levits
,
M
me
S.
Botoucharova
,
MM.
A.
Kovler
,
V.
Zagrebelsky
,
juges
,
et de M. S. N
ielsen
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 19 février 2004,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n
o
50858/99) dirigée contre le Royaume de Belgique et dont une ressortissante de cet Etat, M
me
Véronique Lovens («
la requérante
»), a saisi la Cour le 2 septembre 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
La requérante est représentée devant la Cour par M
e
Georges Carle, avocat à Bruxelles. Suite au départ à la retraite de ce dernier, M
e
Herman Lemaire a repris l'affaire. Le gouvernement belge («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. Claude Debrulle, Directeur général au ministère de la Justice.
3.
Invoquant l'article 6 de la Convention, la requérante se plaignait de la durée excessive de la procédure civile à laquelle elle est partie.
4.
La requête a été attribuée à la troisième section de la Cour (article
52 §
1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article 26 § 1 du règlement.
5.
Par une décision du 3 mai 2001, la Cour a déclaré la requête recevable.
6.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la première section ainsi remaniée (article 52 § 1).
7.
La requérante a déposé une demande de satisfaction équitable et le Gouvernement a présenté ses commentaires sur cette demande.
8.
En 1983, la requérante s'est portée caution d'engagements souscrits par un ami à concurrence de deux prêts respectivement de 382 000 francs français (FRF), soit 58
235,52 euros (EUR) et 66
000
FRF, soit 10
061,64
EUR vis-à-vis de la Caisse régionale de crédit agricole mutuel de la Gironde pour l'acquisition d'immeubles à usage de restaurant. En 1984, la requérante perdit tout contact avec le débiteur principal qui n'honora pas ses engagements. Les immeubles furent vendus mais le prix obtenu ne fut pas suffisant pour couvrir le montant des prêts, intérêts et pénalités.
9.
Le 1
er
juin 1993, la banque ayant retrouvé trace de la requérante la cita en paiement de 1 529 260,10 FRF, soit 233
313,42
EUR devant le tribunal de première instance de Bruxelles. A l'audience d'introduction du 16 juin 1993, l'affaire fut renvoyée au rôle afin de permettre aux parties de conclure. Les dernières conclusions furent déposées le 31 janvier 1995.
10.
A l'audience du 14 septembre 1995, l'affaire fut plaidée et tenue en délibéré. Par un jugement du 7 décembre 1995, le tribunal débouta la banque de sa demande.
11.
Le 15 janvier 1996, la banque interjeta appel. A l'audience d'introduction du 29 novembre 1996, l'affaire fut renvoyée au rôle.
12.
Le 18 avril 1997, la requérante communiqua ses conclusions d'appel. Après l'échange des conclusions, les parties, le 29 septembre 1997, demandèrent conjointement la fixation.
13.
Le 2 octobre 1997, le greffe de la cour d'appel de Bruxelles répondit qu'il était impossible de fixer l'affaire en raison du fait que la cour se trouvait confrontée depuis longtemps à d'importants problèmes de cadre.
14.
Le 27 mai 2003, la cour d'appel tint son audience dans l'affaire et mit l'affaire en délibéré.
15.
La requérante alléguait que la durée de la procédure méconnaissait le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu à l'article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
».
16.
Par une lettre du 1
er
août 2003, l'avocat de la requérante informa la Cour que, suite à l'audience du 27 mai 2003, la cour d'appel de Bruxelles avait pris l'affaire en question en délibéré et qu'elle devrait rendre son arrêt dans les prochaines semaines. Il ajoutait que, dans ce contexte, le recours introduit au nom de la requérante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme ne sera pas poursuivi et que l'affaire pouvait donc être biffée.
17.
Dans ces conditions, conformément à l'article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour considère que la requérante n'entend plus maintenir sa requête (article 43 du règlement). Par ailleurs, conformément à l'article
37 §
1
in fine
de la Convention, elle estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l'homme garantis par la Convention ne justifie la poursuite de l'examen de la requête en vertu de l'article
37 §
1.
18.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
Décide
de rayer l'affaire du rôle.
Fait en français, puis communiqué par écrit le
11 mars 2004 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Søren
Nielsen
Christos
Rozakis
Greffier
Président