AFFAIRE LOVENS c. BELGIQUE

În cauza Lovens c. Belgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis prezidențial mea Tulkens Vajić Levits Botoutarova domnii Kovler Zagrebelsky judecători și domnul S. N ielsen grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 19 februarie 2004, Renunță hotărârea care a fost adoptată la această dată, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 50858/99) îndreptată împotriva Regatului Belgiei și din care o resortisantă a acestui stat, M. Veronique Lovens, reclamanta, a sesizat Curtea la 2 septembrie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind dreptul omului).

Recurenta este reprezentată în fața Curții de către dl Georges Carle, avocat la Bruxelles. În urma pensionării acestuia din urmă, dl Herman Lemaire a preluat cazul. În conformitate cu art. 52 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu art. 52 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și cu art. 52 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și cu art. 52 alineatul (2) litera (b) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 3 mai 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură].

Această cerere a fost atribuită primei secțiuni astfel reformulată [art. 52 alineatul (1) ] și reclamanta a depus o cerere de satisfacție echitabilă, iar guvernul și-a prezentat comentariile cu privire la această cerere. În 1983, recurenta și-a asumat angajamente asumate de un prieten în valoare de două împrumuturi de 382 000 de franci francezi (FRF), adică 58 235,52 EUR (EUR) și 66 000 FRF, respectiv 10 061,64 În 1984, reclamanta a pierdut orice contact cu debitorul principal care nu-și onorează angajamentele. Clădirile au fost vândute, dar prețul obținut nu a fost suficient pentru a acoperi valoarea împrumuturilor, dobânzilor și penalităților. În iunie 1993, banca a găsit-o pe reclamantă ca plată în valoare de 1 529 260,10 FRF, adică 233 313,42 EUR în fața instanței de primă instanță din Bruxelles.

La ședința de deschidere din 16 iunie 1993, cauza a fost retrimisă rolului pentru a permite părților să încheie; ultimele concluzii au fost depuse la 31 ianuarie 1995. 10. La ședința din 14 septembrie 1995, cazul a fost pledat și intenționat. Prin hotărârea din 7 decembrie 1995, tribunalul a demisionat banca la cererea sa. 11. La 15 ianuarie 1996, banca a interjet apel. La ședința de introducere din 29 noiembrie 1996, cauza a fost retrimisă la rol. 12. La 18 aprilie 1997, recurenta a comunicat concluziile sale de apel. După schimbul de concluzii, părțile, la 29 septembrie 1997, au solicitat în comun stabilirea. 13. La 2 octombrie 1997, grefa Curții de Apel de la Bruxelles a răspuns că era imposibil să se stabilească cazul din cauza faptului că instanța se confruntase de mult timp cu probleme de cadru importante.

14. La 27 mai 2003, Curtea de Apel și-a ținut audierea în cauză și a intenționat să soluționeze cazul. La 27 mai 2003, reclamanta susținea că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 16. August 2003, avocatul recurentei a informat Curtea că, în urma ședinței din 27 mai 2003, Curtea de Apel de la Bruxelles a luat cazul în mod deliberat și că ar trebui să emită hotărârea în următoarele săptămâni.

El a adăugat că, în acest context, acțiunea introdusă în numele recurentei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului nu va fi continuată și, prin urmare, cauza poate fi tăiată. 17. În aceste condiții, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea consideră că reclamanta nu mai intenționează să își mențină cererea (art. 43 din Regulamentul de procedură). din Convenție, Comisia consideră că nici o circumstanță specială privind respectarea drepturilor omului garantată de Convenție nu justifică continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. 11 martie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE LOVENS c. BELGIQUE (Requête n o 50858/99) ARRÊT (radiation) STRASBOURG 11 mars 2004 DÉFINITIF 11/06/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Lovens c. Belgique, La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M. C.L. Rozakis , président , M mes F. Tulkens , N. Vajić , M. E. Levits , M me S. Botoucharova , MM. A. Kovler , V. Zagrebelsky , juges , et de M. S. N ielsen , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 19 février 2004, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE