CtEDO 11.03.2004 Auto

ONDER contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
11.03.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ONDER contre la TURQUIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 40512/98 prezentată de Hüseyin și Halil ÖNDER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 11 martie 2004 într-o cameră compusă din dnii Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič Hedigan, Tsatsa-Nikolovska, judecători și Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 3 martie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții (a doua secțiune) din 15 februarie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 § 3 din Convenție și să examineze împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât ( Reclamanții, Hüseyin Önder și, fratele său, Halil Önder, sunt resortisanți turci născuți în 1944 și, respectiv, 1948. La momentul faptelor, aceștia își aveau reședința în Õzmir. În fața Curții, aceștia sunt reprezentați de domnul Türkan Aslan, avocat în Baroul Õzmir. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. În cadrul unei anchete efectuate de procurorul Republicii în apropierea Curții de Securitate a statului În ceea ce-l privește pe Halil Önder, data arestării sale este controversată. Potrivit părții interesate, el ar fi fost arestat în același timp cu fratele său, la 5 noiembrie 1997 și, potrivit procesului verbal de arestare privind el, la 6 noiembrie. La această ultimă dată, fiul lui Halil Önder l-a informat pe M Céretinkaya și Aslan (pe de altă parte) cu privire la aceste arestări, solicitându-le să intervină. a declarat că tatăl și unchiul său fuseseră reținuți în urma perchezițiilor efectuate la casele lor; atunci când rudele lor încercau să se întrebe de soarta reclamanților, poliția ar fi negat aceste fapte; în acest sens, consiliul a cerut procurorului autorizația de a-i vedea pe reclamanți; aceasta le-a fost refuzată pe motiv că, în temeiul articolului 16 din lege, 2845, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 4229, nu era posibil ca reclamanții să discute cu un avocat înainte de prelungirea custodelui lor printr-o decizie a unui judecător. La 7 noiembrie 1997, la cererea procurorului, judecătorul care se ocupă de curtea de securitate a statului, a ordonat prelungirea custodei în fața reclamanților, probabil până la 11 noiembrie. 11 noiembrie 1997, reclamanții au fost primii ascultați de procuror. Halil Önder a contestat acuzațiile aduse împotriva lui și a negat declarația sa adresată poliției, susținând că a trebuit să o semneze fără a o citi. Hüseyin Önder a făcut același lucru, cel puțin parțial; el a expus că a semnat declarații, i-a legat la ochi și a explicat că, dacă le-a dat membrilor PKK, o sumă de 30 000 000 de lire turcești, propria lui armă și Kalashnikovul pe care fratele său Halil l-a moștenit de la tatăl lor, a fost pentru că a fost forțat de răufăcători, după care reclamanții au fost duși în fața judecătorului-sef și au repetat, în zadar, declarațiile pe care le-au ținut în fața procurorului; judecătorul a ordonat arestarea lor provizorie. La 25 noiembrie 1997, procurorul a trimis 18 persoane, ale căror reclamanți, în fața Curții de Securitate a Statului, au fost acuzați de acordarea de asistență membrilor PKK, a solicitat aplicarea articolelor 169 din Codul Penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. La 8 ianuarie 1998, judecătorii din fond o admiră pe Halil Önder în beneficiul libertății provizorii. Prin hotărârea din 25 iunie 1998, Curtea de Securitate a statului Agha Halil Önder. Cu toate acestea, ea a declarat că fratele său Hüseyin este vinovat de faptele reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani și 9 luni, concluzionând că acțiunea sa consta într-un ajutor acordat membrilor PKK efectuat în cunoștință de cauză. Hüseyin Önder s-a ocupat de Curtea de Casație, care a confirmat hotărârea atacată în toate dispozițiile sale, la 8 martie 1999. GRIEF invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a custodiei lor. ÎN DREPT la 31 decembrie 2003, guvernul a transmis Curții următoarea declarație, semnată la 11 decembrie 2003 Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cazului menționat anterior, guvernul turc oferă domnului Hüseyin Önder suma de 2 250 EUR (două mii două sute cincizeci de euro) și domnului Halil Önder suma de 1 750 EUR (o mie șapte sute cincizeci de euro), adică în total 4 000 EUR (patru mii de euro) pentru prejudiciul moral, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. A de la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 31 decembrie 2003, Curtea primise, de asemenea, următoarea declarație, semnată în aceeași zi de către reprezentantul reclamanților, observ că guvernul turc este pregătit să plătească, cu titlu gratuit, domnului Hüseyin Önder suma de 2 250 EUR (două mii două sute cincizeci de euro) și domnului Halil Önder suma de 1 750 EUR (o mie șapte sute cincizeci de euro), adică în total 4 000 EUR (patru mii de euro) pentru prejudiciile morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. de la expirarea termenului respectiv de trei luni și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar cazul definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care au ajuns guvernul și reclamanții. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile În opinia sa, acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale și nu percepe nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție] și, prin urmare, aplicarea articolului 29 alineatul (3) din Convenție ar trebui să înceteze și să fie eliminată din rol. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-02-15
0,96
ÖNDER contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40512/98 présentée par Hüseyin ÖNDER et Halil ÖNDER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2001 en une c
CtEDO 2004-01-22
0,95
AFFAIRE GUVEN ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GÜVEN ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 40528/98) ARRÊT STRASBOURG 22 janvier 2004 DÉFINITIF 14/06/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2004-10-05
0,95
YAZICI ET AUTRES c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 45778/99 présentée par Osman YAZICI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 5 octobre 2004 en une chambre
CtEDO 2004-05-13
0,95
H.Y. et Hü.Y. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40262/98 présentée par H.Y. et Hü.Y. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 13 mai 2004 en une chambre composée de : MM. P.
CtEDO 2003-06-12
0,95
KARAKUS et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 39223/98 présentée par Hüseyin KARAKUŞ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 juin 2003 en une chambre composée de : MM. G. Ress
Sursă