CtEDO 13.05.2004 Auto

H.Y. et Hü.Y. contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.05.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
H.Y. et Hü.Y. contre la TURQUIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 40262/98 prezentate de H.Y. și Hü.Y. împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se întrunește la 13 mai 2004 într-o cameră compusă din domnii Lorenzen președinte Bonello Türmen mes Tulkens Vajić Botousarova Steiner, judecători și grefierul S. Nielsen, grefier Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 12 ianuarie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, emite următoarea decizie: De fapt, reclamanții, H.Y. și Hü.Y., sunt cetățeni turci, născuți în 1951 și, respectiv, 1953 și locuiesc în Istanbul. Ei sunt părinții M.Y., născut la 21 decembrie 1981 și decedat la 5 decembrie 1997. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către M.Y. Dl Vefa, avocat la Diyarbakýr. Guvernul este reprezentat de agentul său, dl N. Hazar, reprezentantul permanent al Turciei pe lângă Consiliul Europei. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 21 noiembrie 1997, la ora 22:40, fiul reclamanților, M.Y., a fost arestat împotriva denunțării unei terțe părți în cadrul unei anchete împotriva PKK. El a fost arestat la sediul Direcției de Securitate a Siirt. La 22 noiembrie 1997, la ora 13:05, M.Y. a fost examinat de un medic la sediul securității din Siirt, care a întocmit un raport conform căruia persoana în cauză nu prezenta nici o dovadă de violență sau violență. În aceeași zi, la ora 14:45, M.Y. a fost predat polițiștilor atașați poliției departamentale din Siirt, unde a fost arestat în așteptarea unei confruntări cu acuzatul care l-a denunțat ca fiind proprietatea PKK. Tot în aceeași zi, la ora 15:55, M.Y. a fost examinat de un medic. La 23 noiembrie 1997 a fost întocmit un proces-verbal de identificare conform căruia dl Y. a fost identificat printr-o căință în timpul unei confruntări, iar ulterior a fost interogat dl Y. Cu toate acestea, dosarul nu conține detalii privind interogatoriul. În aceeași zi, procurorul Republicii Siirt a emis prelungirea cu patru zile a custodiei dlui Siirt. La 24 noiembrie 1997, conform procesului verbal întocmit de jandarmi în aceeași zi, dl Y ar fi căzut la ora șase, în timp ce se plimba prin celula sa și capul său ar fi lovit la pământ. El a fost transportat imediat la spitalul militar din Siirt. În aceeași zi au fost întocmite procesele-verbale ale mărturiilor lui A. Sartik și L. Arslan, inculpații care au împărțit celula lui M.Y. La momentul faptei, amândoi au declarat că, în jurul orei 5:30 dimineața, acesta a căzut și a căzut cu fața la pământ în timp ce se plimba prin celulă. Ei au precizat că au chemat gărzile, care au intervenit imediat și că, în următoarele cinci minute, un medic sosise la locul faptei și îl examinase pe M.Y. În aceeași zi au fost întocmite procesele-verbale ale mărturiilor jandarmilor de gardă în momentul faptelor, care au declarat că M.Y. a căzut în celula sa. La 1 decembrie 1997, domnul Y a fost transferat la unitatea de chirurgie cerebrală a spitalului militar din Diyarbakir unde a fost operat. La 5 decembrie 1997, a murit acolo. În aceeași zi a fost întocmit un raport de autopsie, ale cărui părți relevante se pot citi astfel. cadavrul prezintă o rană chirurgicală de 15 cm lungime pe partea parietalului stâng (...) și vânătăi sunt observate pe călcâiele celor două picioare și la capătul celui de-al patrulea deget al piciorului drept, probabil din cauza unei lovituri de pantof. În plus, se observă o bulă de 3 x 1 cm pe spatele piciorului stâng și 2 Centimetru pe interiorul gleznei drepte (...) moartea este cauzată de un hematom legat de un traumatism cranian acut (...) Permisul de a îngropa, eliberat, de asemenea, în aceeași zi de către procurorul Republicii Diyarbakr, a arătat că, la sfârșitul autopsiei efectuate pe corpul [defunctului], decedat la 5 În decembrie 1997 la Spitalul Militar din Diyarbakakr, s-a stabilit că moartea este cauzată de un hematom legat de un șoc traumatic acut (kunt travmaya ba Electroluxl hematom Investigația preliminară diligentă sub autoritatea Parchetului Procurorul Republicii Diyarbakir etama din oficiu o anchetă privind decesul fiului reclamanților. La 12 decembrie 1997, s-a declarat incompetent să cunoască cazul, întrucât faptele în litigiu au avut loc în departamentul Siirt și, prin urmare, a transmis cazul procurorului general al Republicii Siirt, care a continuat ancheta preliminară. La 8 ianuarie 1998, procurorul a decis să efectueze o expertiză medicală pentru a determina cauzele morții dlui Y și a trimis dosarul la Institutul Medico-Legal din Istanbul. La 4 februarie 1998, reclamanții au depus o plângere pentru torturarea jandarmilor responsabili de custodia fiului lor pe lângă procurorul Republicii Diyarbakir. La 4 martie 1998, raportul de expertiză întocmit de un comitet de experți medico-legali a fost depus la dosarul de anchetă și, potrivit acestui raport, decesul a fost cauzat de complicațiile apărute ca urmare a unei hemoragii subdurale acute cauzate de traumatisme craniene. La 29 aprilie 1998, în urma deciziei de incompetență a procurorului Republicii Diyarbakir, procurorul general al Republicii Siirt a decis să anexeze plângerea de tortură depusă de solicitanți la ancheta în curs. La 11 mai 1998, procurorul a emis un raport de anchetă suplimentar conform căruia declarația fiului reclamanților nu fusese colectată înainte de moartea sa. La 29 decembrie 1998, procurorul sesizează din nou institutul criminalistic din Istanbul pentru a afla dacă trupul decedatului prezenta urme care să determine dacă a fost sau nu victima torturii sau a relelor tratamente în timpul custodiei sale. De asemenea, el a cerut să fie întocmit un raport pentru a stabili dacă astfel de fapte ar fi putut cauza moartea sau căderea decedatului. La 27 aprilie 1999, procurorul a întocmit un proces-verbal de transport la fața locului și de audiere a martorilor oculari în prezența unui expert, care a luat fotografii de la locul faptei, apoi a întocmit un raport și a întocmit o schiță, pe care a predat-o procurorului trei zile mai târziu. La 3 mai 1999, procurorul a folosit o nouă expertiză și a întrebat din nou experții din apropierea institutului criminalistic dacă există urme pe corpul decedatului care să stabilească dacă a fost sau nu victima torturii sau a maltratării și, dacă da, dacă decesul sau căderea decedatului ar fi putut fi cauzate de acestea. La 30 iunie 1999, institutul medico-legal a întocmit un raport de expertiză care a fost depus la dosarul de anchetă și, potrivit raportului, decesul putea fi cauzat atât de un șoc traumatic direct, cât și de o cădere accidentală sau provocată de persoana în cauză, fără a putea totuși privilegia una dintre aceste două ipoteze. Potrivit acestui raport, nu s-a putut identifica nici o urmă de traumă, în afară de cea de pe cap, și nici o dovadă medicală nu a permis să se presupună că decedatul ar fi putut suferi alte traume. La 9 noiembrie 1999 și 9 noiembrie 1999, Parchetul Siirt a dat un ordin de nejudiciare a funcționarilor de jandarmerie. Pe baza informațiilor și a declarațiilor unui indicator, membru al organizației teroriste PKK (...), la 21 noiembrie 1997, ora 22:40, M.Y. a fost arestat de funcționari ai Direcției de Securitate din Siirt, iar la 22 noiembrie 1997-1445, a fost predat funcționarilor poliției departamentale din Siirt. noiembrie 1997, ca urmare a căderii sale pe pământ în timp ce se afla în camerele de supraveghere, a fost transferat de urgență la spitalul militar pentru a-i face obiectul unor intervenții preliminare; mai târziu, având în vedere pericolul vital, persoana în cauză a fost transferată la spitalul militar din Diyarbakr, dotat cu echipamentul medical corespunzător. În ciuda intervenției chirurgicale efectuate pentru a-i salva viața, persoana în cauză a murit la 5 decembrie 1997. Un medic legist a efectuat examinarea și autopsia sa sub supravegherea procurorului competent, care a concluzionat că decesul a fost cauzat de un hematom legat de un șoc traumatic și nu a observat nici o anomalie pe corp. Dosarul de examinare medicală al persoanei în cauză a fost prezentat președinției Institutului Medico-legal pentru a obține un aviz suplimentar. Raportul din 4 martie 1998 întocmit de comitetul de expertiză confirmă concluzia medicului legist cu privire la cauza decesului. În plus, el s-a bazat pe depozițiile a doi martori, iar primul, A. Sartćk, a declarat că a fost arestat la 22 noiembrie 1997 în aceeași locație ca și decedatul. În afară de interogatoriu sau de întoarcerea la toaletă, el a fost constant cu M.Y. Dimineața incidentului la 5 30 - 6 ore, în timp ce dormea, el a auzit un zgomot și, când s - a ridicat să vadă ce se petrecea, l - a văzut pe M.Y. întins cu fața la pământ, cu spuma albă care curgea din gura lui. Între timp, soldatul de pază venise, îl văzuse pe mort întins la pământ și îi avertizase pe cei responsabili. Cinci sau zece minute mai târziu, un medic a venit și, după ce l - a examinat pe cel interesat, l - a spitalizat. Martorul a declarat, de asemenea, că, în timpul arestării sale, dl Y nu a fost tratat greșit. noiembrie 1997 și a fost arestat în aceleași spații ca și M.Y. și A. Sart. În ziua incidentului, la ora 5:30 - 6 dimineața, în timp ce era pe jumătate adormit, l-a văzut pe M.Y. plimbându-se prin celulă și, în timp ce se apropia de el, căzând brusc la pământ; pe acesta, el l-a chemat pe A. Sartik și pe soldații de pază. A leșinat, soldații au avertizat personalul competent care a încercat să-l facă să-și revină, iar medicul a venit cinci minute mai târziu și, după ce l-a examinat pe M.Y., a ordonat transferul său la spital. Având în vedere aceste declarații, Parchetul a arătat că decedatul se afla în aceeași celulă cu cea a celor doi martori oculari și că, cu excepția interogatoriilor, acesta rămânea acolo. Având în vedere aceste declarații, precum și rapoartele întocmite de Institutul Medico-Legal, Parchetul a stabilit că M.Y. A căzut la pământ lovindu-i capul cu betonul de pământ, iar acest șoc a provocat o hemoragie cerebrală care, în ciuda intervențiilor medicale, a provocat moartea persoanei interesate. Având în vedere lipsa de întârziere sau de neglijență în intervenția medicală după căderea și lipsa de dovezi care să poată stabili, dincolo de orice suspiciune, că defunctul a făcut obiectul unei violențe în timpul arestării sale, Parchetul concluzionează că nu era necesar să se dea în judecată. La 24 noiembrie 1999, reclamanții au formulat o opoziție împotriva ordonanței de nejudiciare adoptate de procuror în fața Curții de Assesie a lui Batman. În sprijinul acesteia, au susținut că rapoartele Institutului Criminalistic au stabilit că moartea fiului lor a fost cauzată de o lovitură la cap. Ei au susținut că această situație justifica inițierea unei proceduri publice și echitabile și au criticat inerția de care a dat dovadă Parchetul timp de aproape doi ani și au susținut că adoptarea unui ordin de refuz a fost cauzată de sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului. În cele din urmă, ei au precizat că ipoteza unei căzături era în mod clar exclusă, deoarece urmele loviturii care a cauzat moartea erau concentrate pe o zonă mică, în timp ce rana ar fi fost întinsă și împrăștiată dacă ar fi fost o cădere. Printr-o hotărâre pronunțată la 5 ianuarie 2000, Curtea de Assesie a lui Batman a pronunțat ridicarea ordonanței de nejudiciare, având în vedere, printre altele, că cauza decesului nu a putut fi stabilită cu certitudine și că moartea a avut loc în timpul detenției, aceasta a ordonat, de asemenea, aprofundarea investigației și angajarea în judecată. Acuzarea funcționarilor jandarmeriei la 4 aprilie 2000, procurorul districtual a acuzat șapte jandarmi responsabili de arestarea defunctului și a solicitat condamnarea lor în conformitate cu articolele 452 și 243 din Codul penal pentru maltratare. În timpul procedurilor penale, cei șapte polițiști au negat toate acuzațiile aduse împotriva lor. Curtea de Assesie La 2 iunie 2000, reclamanții au prezentat o cerere de intervenție la acțiunea penală, în care au susținut că fiul lor murise ca urmare a actelor de tortură pe care le suferise în timpul custodiei sale și au subliniat că procedura nu fusese efectuată de autoritățile interne în conformitate cu cerințele articolelor 2, 5, 6 și 13 din convenție. La 6 iunie 2000, Curtea i-a chemat pe inculpați și pe martori și i-a auzit la audierile din 6, 7 și 12 iulie 2000. În ședința din 28 septembrie 2000, Curtea de Asize a primit cererea de constituire a unei părți interesate de către reclamanți și l-a auzit pe unul dintre inculpați, A. Bozkuș, care a negat faptele care i-au fost reproșate și a declarat că a fost informat cu privire la căderea lui M.Y. în timp ce el a fost interogat de un deținuți. El a precizat că a informat colegii săi, a mers în celula decedatului, l-au văzut culcat la pământ și apoi a chemat un medic. În ședința din 9 noiembrie 2000, Curtea de Assesie au auzit mama lui M.Y., ca . Ea a declarat că a fost informată cu privire la moartea fiului său la 11 zile după spitalizare și a aflat că decesul a fost cauzat de tortură și a solicitat condamnarea celor responsabili de moartea fiului său. În aceeași audiere, curtea de asedii l-a auzit pe deținut A. Sartćk, unul dintre martorii oculari, a declarat că a fost plasat în aceeași celulă cu M.Y. și L. Arslan, unde se afla de trei-patru ore, când, dintr-o dată, domnul Y a căzut la pământ, a leșinat. El a încercat în zadar să-l resusciteze și a chemat poliția. El a precizat că nu a depus încă în momentul apariției faptelor în cauză. În plus, a declarat că nu a fost tratat greșit în timpul custodiei sale. Ha.Y., fratele lui M.Y., a fost de asemenea auzit în timpul acestei audieri, susținând că a examinat corpul fratelui său din Siirt și a observat vânătăi pe umerii săi și a precizat că a văzut urmele operației pe care fratele său le-a suferit și ale căror cicatrici erau însângerate. La 19 decembrie 2000, Curtea a ținut o audiere și, după lectură, a decis să depună la dosar declarațiile adunate de comisia de recurs a patru inculpați și a doi martori. În cursul audierilor din 13 februarie, 15 martie, 31 mai și 19 iulie 2001, Curtea de Assesie a completat dosarul instanței și a colectat mărturii și declarații. La 2 octombrie 2001, Curtea de Assesie a solicitat institutului medico-legal să întocmească un raport suplimentar pentru a determina originea vânătăilor constatate de Ha.Y. pe corpul fratelui său. La 2 noiembrie 2001, raportul întocmit de institutul medico-legal a fost depus la dosar. Potrivit acestuia din urmă, vânătăile constatate pe corpul decedatului puteau fi modificări corporale. postmortem nici o urmă de traumă în afară de cea la cap nu a putut fi detectată pe corp. Achitarea de către jandarmi responsabili de custodie a decedatului printr-o hotărâre din 29 ianuarie 2002, Curtea de Assesie a încheiat cu jandarmii responsabili de arestarea dlui Sartćk pentru insuficiența probelor. Ea și-a întemeiat verdictul pe faptul că, pe de o parte, declarațiile martorilor oculari, și anume cele ale lui A. Sartćk, colectate în cursul anchetei și repetate în fața Curții, și cele ale lui L. Arslan, adunat în stadiul de instruire (adresa sa nu a putut fi determinată, nu a putut fi ascultată de către Curtea de Assesie), erau concordante și, pe de altă parte, în raportul Institutului Medico-legal care a conchis că nu există urme de violență asupra corpului decedatului. La 11 martie 2002, reclamanții s-au ocupat de casarea împotriva hotărârii judecătorului 29 ianuarie 2002. În memoriul lor introductiv, i-au contestat achitarea acuzaților și au denunțat inerția timp de aproape doi ani a autorităților care au efectuat investigația și au criticat, de asemenea, lipsa inspecției locului incidentului de către Parchet și calificarea faptelor efectuate de acesta. De asemenea, au susținut că, la citirea rapoartelor întocmite de institutul medico-legal, moartea lui M.Y. a fost cauzată de o lovitură pe cap și au subliniat că, în cazul unei căzături, rana ar fi trebuit să fie largă și dispersată în timp ce, în acest caz, urmele loviturii provocate de moarte erau concentrate pe o zonă îngustă, ceea ce excludea în mod clar ipoteza unei căzături. În prezent, procedura penală rămâne în curs de desfășurare în fața Curții de Casație. Dreptul intern relevant Directiva privind detenția, interogarea și mărturia din 1996 se citește după cum urmează Dreptul persoanei ținute la vedere și normele pe care trebuie să le respecte forțele de securitate (...) Bărbații și femeile sunt ținuți în custodie în locuri diferite. Dacă este posibil, și copiii sunt ținuți într-un loc separat.... rudele persoanei păstrate la vedere sunt informate în cel mai scurt timp dacă nu există nici un impediment legal (...) GRIFS invocând art. 2 din Convenția combinată cu art. 14, reclamanții se plâng că fiul lor a murit în incintele poliției din cauza torturii cauzate de originea sa etnică și de opiniile sale politice. Invocând art. 5 alineatul (1), art. 3 și art. 4 din convenție, reclamanții susțin că fiul lor a fost arestat în mod arbitrar și nu a fost adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat. Reclamanții susțin că fiul lor a fost privat de dreptul său la apărare, nu a fost asistat de un avocat și nu a putut lua legătura cu rudele sale în timpul custodiei sale. Ei invocă în acest sens art. 6 alineatul (3) litera (b) și (c) din convenție. În această privință, el subliniază faptul că procedura în litigiu este în curs de desfășurare în fața Curții de Casație, în special pe baza rapoartelor CPT, reclamanții susțin că, în ceea ce privește dreptul la viață și relele tratamente, nu există căi de atac eficiente și eficiente în Turcia. În acest sens, ele declară că instanțele naționale garantează impunitatea agenților publici care sunt vinovați de încălcarea dreptului la viață sau de rele tratamente; în opinia lor, acest lucru este cazul în speță, agenții publici responsabili pentru decesul fiului lor, care au fost acuzați de abuzuri și nu de crimă cauzată de tortură. Având în vedere circumstanțele cauzei și argumentele părților, Curtea decide să adere pe fond la excepția guvernului trasă din neobosirea căilor de atac (a se vedea Salman c. Turcia [GC], n 1296/93, §§ 81-88, CEDO 2000 VII). Guvernul face referire la faptele stabilite de autoritățile de anchetă și se limitează la a reaminti că procedurile penale împotriva jandarmilor responsabili de custodie împotriva fiului reclamanților sunt încă în curs de desfășurare. Reclamanții susțin că fiul lor a decedat ca urmare a relelor tratamente pe care le-a făcut în timpul custodiei sale. Bazându-se pe rapoartele CPT și ale Comisiei pentru drepturile omului din Adunarea parlamentară turcă, aceștia susțin în special că tortura constituie în Turcia o metodă sistematică de interogare. Referindu-se la jurisprudența Curții, aceștia denunță, de asemenea, impunitatea de care beneficiază funcționarii care practică astfel de practici. În plus, ei arată că inculpații care au fost ținuți la vedere în aceeași perioadă și în aceleași spații ca și fiul lor au fost maltratați, pe care i - au dat în judecată și care s - au dovedit a fi declarați prin rapoarte medicale. Arslan, pe baza căreia Curtea de Assesie s-a întemeiat, printre altele, pentru a pronunța achitarea jandarmilor responsabili de moartea fiului lor. Curtea apreciază, în lumina tuturor argumentelor părților, că aceste obiecțiuni ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi rezolvate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ; rezultă că aceste obiecțiuni nu pot fi declarate în mod vădit nefondate, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să adere la fond excepția întemeiată pe neobosirea căilor de atac interne Declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Søren Nielsen Peer Lorenzen Premier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-10-03
0,96
D.A. ET B.Y. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45736/99 présentée par D. A. et B. Y. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 3 octobre 2000 en une chambre composée
CtEDO 2004-03-11
0,95
ONDER contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 40512/98 présentée par Hüseyin et Halil ÖNDER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 11 mars 2004 en une chambre composée de : MM. G. Ress, p
CtEDO 2004-12-07
0,95
S.S. ET M.Y. c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 37951/97 présentée par S.S. et M.Y. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 7 décembre 2004 en une chambre composée de : Si
CtEDO 2000-09-14
0,95
ÖNDER contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31136/96 présentée par Yalçin ÖNDER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 14 septembre 2000 en une chambre composée de M.
CtEDO 2004-09-28
0,95
KILICOGLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 41136/98 présentée par Haydar KILIÇOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 28 septembre 2004 en une chambre compo
Sursă