CtEDO 18.03.2004 Auto

LIANZA et FRONDA contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
18.03.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LIANZA et FRONDA contre l'ITALIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50644/99 prezentate de Giovanna LANZA și Antonio FRONDA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se întrunește la 18 martie 2004 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Kovler Zagrebelsky Steiner hagiev, judecători și domnii S. Q uesada, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 23 februarie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA faptelor cauzei, astfel cum au fost prezentate de către părți, se poate rezuma după cum urmează. La 19 aprilie 1988, L.S. a depus o plângere împotriva reclamanților pentru tentativă de șantaj. La 13 mai 1989, dl Lianza a fost convocată de carabinieri din Portici. Cu această ocazie, ea și-a numit avocații. La 29 august 1989, carabinierii au trimis procesele verbale relevante la Parchetul din Portici. La 5 februarie 1993, judecătorul investigațiilor preliminare de la Napoli i-a trimis pe reclamanți în instanță la tribunalul din Napoli, iar pe reclamanți au fost judecați prin contumație. La 30 martie 1995, tribunalul i-a condamnat pe reclamanți. În iulie 1997, dl Fronda a fost arestat în temeiul acestei decizii și apoi a fost eliberat printr-o decizie din 5 august 1997. La 26 septembrie 1997, reclamanții au răspuns la o cerere de pronunțare a unei hotărâri a Tribunalului din Napoli. Prin decizia din 16 octombrie 1998, Curtea de Apel i-a relaxat pe reclamanți. Această decizie a devenit definitivă la 8 decembrie 1998. La 19 iunie 2001, Curtea a informat reclamanții cu privire la intrarea în vigoare, la 18 aprilie 2001, a Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită lege Pinto) Prin faxul din 13 aprilie 2002, reclamanții au informat Curtea că au depus o cerere de despăgubire în sensul legii Pinto În urma unui schimb de corespondență prin fax din 28 decembrie 2003, reclamanții au comunicat grefei că orice cont nu intenționau să se prevaleze de acțiune A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții în cauza Scordino din 27 martie 2003, prin care a declarat că remeditarea Pinto nu este un remediu eficient. Dreptul intern relevant este descris în Decizia Brusco c. Italia, nr 69789/01, CEDH 2001-IX. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. ÎN DREPT PUNCTUL reclamanților se referă la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) În ceea ce le privește, reclamanții consideră că, având în vedere decizia Spordino, acțiunea prevăzută de Legea Pinto nu constituie o cale de atac adecvată, deoarece nu permite accelerarea desfășurării procedurilor judiciare. Curtea amintește că, în ceea ce privește acțiunea în fața instanțelor de apel, în cauze recente (a se vedea Brusco citată anterior Di Cola c. Italia (dec.), 44897/98, 11.10.2001), Comisia a considerat că remediul introdus de legea Pinto este accesibil și că nimic nu permitea să se îndoiască de eficacitatea sa. În plus, Curtea a considerat că, având în vedere natura În acest context, a fost justificat să se facă o excepție de la principiul general conform căruia condiția epuizării trebuie apreciată în momentul introducerii cererii. Desigur, în cauza Spordino (a se vedea, Scordino c. Italia (dec.), nr 36813/97, 27.03.2003), Comisia a decis că, în cadrul unei proceduri Cu toate acestea, această concluzie nu pune sub semnul întrebării obligația de a depune o cerere de despăgubire în sensul legii Pinto, în sensul acesteia. Prin urmare, cererea trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Q uesada Christos Rozakis Grefier Adjunct Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-28
0,93
FILOSA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION DE LA COUR SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49317/99 présentée par Francesco Filosa contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre compo
CtEDO 2000-09-26
0,93
E.I. contre l'ITALIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 48422/99 présentée par E.I. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 26 septembre 2000 en une chambre composée de M. J.-P. Cost
CtEDO 2002-06-13
0,93
FERRAZZINI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45670/99 présentée par Giorgio FERRAZZINI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 juin 2002 en une chambre composée de MM. C.
CtEDO 2000-02-29
0,93
P.I. contre l'ITALIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 47000/99 présentée par P.I. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 29 février 2000 en une chambre composée de Sir Nicolas Bra
CtEDO 2000-07-04
0,93
IANNITI ET CINQ AUTRES contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44447/98 présentée par Luciano Ianniti et cinq autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 juillet 2000 en une chambre comp
Sursă