CtEDO 18.03.2004 Auto

KORRE contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
18.03.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KORRE contre la GRECE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii n 37249/02 prezentate de Despina KORRE împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 18 martie 2004 într-o cameră compusă din domnii Lorenzen președinte C.L. Rozakis Bonello Vajić Kovler Steiner, hagiyev, judecători și S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 2 octombrie 2002, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, dl Despina Korre, este un cetățean grec, născut în 1937 și rezident la Atena. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Panoussis, avocat în baroul Atenei. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 iunie 1996, recurenta sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Atena cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva centrului spitalicesc Andreas Syggros care se ocupa de bolile venerice și de piele, care o angaja ca spălătoare de rufe. La 19 februarie 1998, Tribunalul a acceptat cererea sa (Decizia nr. 140/1998). La 16 iunie 1998, centrul spitalicesc a solicitat această decizie. La 28 iunie 1999, Curtea de Apel din Atena a infirmat decizia atacată pe motiv că pretențiile recurentei erau prevăzute (hotărârea nr. 5948/99). La 15 mai 2001, recurenta a luat măsuri în casare. La 11 iunie 2002, Curtea de Casație a clasat parțial hotărârea atacată și a trimis cauza în fața Curții de Apel (hotărârea nr. 1065/2002). Din dosar nu reiese că, până în prezent, recurenta a întreprins demersuri în fața Curții de Apel. GRIFS invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de echitatea procedurii. Invocând aceeași dispoziție, recurenta se plânge în plus de durata procedurii. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge în sfârșit de încălcarea dreptului său la respectarea bunurilor sale. Recurenta se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil și că instanțele elene au comis erori de fapt și de drept care i-au privilegiat adversarul. Aceasta invocă art. 6 alineatul (1) din convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea observă de la început că procedura în litigiu nu este încheiată în mod oficial, deoarece Curtea de Casație trimite o parte din cauza respectivă în fața Curții de Apel. Prin urmare, acest motiv ar putea fi respins ca fiind prematur; cu toate acestea, recurenta pare să considere procedura ca fiind finalizată, deoarece din dosar nu reiese că a preluat sau intenționează să preia instanța în fața Curții de Apel. În orice caz, Curtea amintește că aplicarea și interpretarea dreptului intern sunt, în principiu, rezervate competenței instanțelor naționale. În conformitate cu art. 19 din convenție, Curtea are doar sarcina de a asigura respectarea angajamentelor care rezultă din convenție pentru întreprinderile contractante. În special, nu este de competența sa să cunoască erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție ( García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDO 1999-I). Or, în cazul de față, Curtea nu identifică niciun indiciu de arbitraritate în desfășurarea procedurii, care a respectat principiul contradictoriei și în cursul căruia recurenta a putut prezenta toate argumentele pentru apărarea cauzei sale. În concluzie, Curtea consideră că, în ansamblu, procedura în litigiu a avut un caracter echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4). Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plânge în plus față de durata procedurii. În situația actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. În cele din urmă, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile și pretinde că și-a pierdut dreptul de a obține suma totală pe care o revendica în legătură cu daunele-interese. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea consideră că pretinsele creanțe ale recurentei nu pot fi considerate bunuri În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, întrucât niciuna dintre acestea nu a fost constatată și încheiată printr-o hotărâre cu forță de lucru judecat. Cu toate acestea, aceaceasta este condiția ca o creanță să fie sigură și exigibilă și, prin urmare, protejată prin art. 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia, Hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A, 84 alin. 59). În special, Curtea constată că, atât timp cât cauza sa era pendinte în fața instanțelor interne, acțiunea sa nu constituia, în cadrul recurentei, niciun drept de creanță, ci numai posibilitatea de a obține o astfel de creanță. Prin urmare, deciziile care au decăzut parțial reclamanta cererii sale nu au putut avea ca efect privarea acesteia de un bun pe care îl deținea. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea motivului întemeiat pe durata procedurii Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Santiago Quesada Peer Lorenzen Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-06-24
0,97
POTIRI contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 18375/03 présentée par Maria POTIRI contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 24 juin 2004 en une chambre composée de :
CtEDO 2004-05-06
0,96
ZARMAKOUPI contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 11729/03 présentée par Eleni ZARMAKOUPI contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 6 mai 2004 en une chambre composée de
CtEDO 2005-04-28
0,95
AFFAIRE KORRE c. GRECE
de l'Etat. 3. Le 18 mars 2004, la Cour a déclaré la requête partiellement irrecevable et a décidé de communiquer le grief tiré de la durée de la procédure au Gouvernement. Se prévalant de l'article 29 § 3 de la Convention, elle a décidé qu'
CtEDO 2004-03-18
0,95
KOLYBIRI contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 43863/02 présentée par Konstantina KOLYBIRI contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 18 mars 2004 en une chambre compo
CtEDO 2004-01-15
0,95
MOSCHOPOULOS contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 43858/02 présentée par Nikolaos MOSCHOPOULOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 15 janvier 2004 en une chambre composée de
Sursă