CtEDO 18.03.2004 Auto

KOLYBIRI contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
18.03.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOLYBIRI contre la GRECE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 43863/02 prezentată de Konstantina KOLYBIRI împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 18 martie 2004 într-o cameră compusă din domnii Lorenzen președinte C.L. Rozakis Bonello Vajić Levits Me Botousarova, Steiner, judecători și S. Quesada, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 6 decembrie 2002, După ce a deliberat, pronuna următoarea decizie, recurenta, Konstantina Kolybiri, este o resortisantă greacă, născută în 1928 și rezidentă la Atena. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul L. Pamousis, avocat în baroul din Atena. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 decembrie 1993, recurenta sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Atena cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva spitalului psihiatric din Atena, care o angaja ca menajeră. La 31 martie 1995, prin decizie înainte de a se pronunța drept, instanța a amânat examinarea cazului până când celelalte proceduri inițiate de reclamantă pentru același obiect au fost finalizate (Decizia nr. 1253/1995). La 31 iulie 1997, Tribunalul a demisionat recurenta pe motiv că cererile sale fuseseră deja examinate în cadrul altor proceduri care au condus la decizii care aveau autoritate asupra lucrului judecat (Decizia nr. 2425/1997). La 14 mai 1999, reclamanta a solicitat această decizie. La 30 noiembrie 1999, Curtea de Apel din Atena a infirmat parțial decizia atacată. La 3 aprilie 2001, recurenta s-a ocupat de casare. La 4 iunie 2002, Curtea de Casație a respins recursul (hotărârea nr. 991/2002). (1) Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge de echitatea procedurii. 2. Invocând aceeași dispoziție, recurenta se plânge în plus de durata procedurii. (3) Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge în sfârșit de încălcarea dreptului său la respectarea proprietăților sale. Recurenta se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil și că instanțele elene au comis erori de fapt și de drept care i-au privilegiat adversarul. Aceasta invocă art. 6 alineatul (1) din convenție, ale căror părți relevante sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea amintește că aplicarea și interpretarea dreptului intern sunt, în principiu, rezervate competenței instanțelor naționale. În conformitate cu art. 19 din Convenție, numai Curtea are sarcina de a asigura respectarea angajamentelor care decurg din Convenția privind achizițiile publice. În special, nu este de competența sa să cunoască erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție ( García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDO 1999-I). Or, în cazul de față, Curtea nu identifică niciun indiciu de arbitraritate în desfășurarea procedurii, care a respectat principiul contradictoriei și în cursul căruia recurenta a putut prezenta toate argumentele pentru apărarea cauzei sale. În concluzie, Curtea consideră că, în ansamblu, procedura în litigiu a avut un caracter echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4). Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, recurenta se plânge în plus față de durata procedurii. În situația actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. În cele din urmă, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile și pretinde că și-a pierdut dreptul de a obține suma pe care o revendica în legătură cu daunele-interese și invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea consideră că pretinsele creanțe ale recurentei nu pot fi considerate bunuri În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, întrucât niciuna dintre acestea nu a fost constatată și încheiată printr-o hotărâre cu forță de lucru judecat. Cu toate acestea, aceaceasta este condiția ca o creanță să fie sigură și exigibilă și, prin urmare, protejată prin art. 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia, Hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A, 84, § 59). În special, Curtea constată că, atât timp cât cauza sa era pendinte în fața instanțelor interne, acțiunea sa nu prezenta, în numele recurentei, niciun drept de creanță, ci numai posibilitatea de a obține o astfel de creanță. Prin urmare, hotărârile care au exonerat-o pe reclamantă de cererile sale nu au putut să o priveze de un bun pe care îl deținea. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea motivului întemeiat pe durata procedurii Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Santiago Quesada Peer Lorenzen Grefier adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă