SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 68112/01 de către László Levente SÁNDOR împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 23 martie 2004 în calitate de camera compusă de: J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Loucaides Jungwiert Butkevych, dna Thomassen Ugrekhelidze, judecători și dl T.L. Președintele adjunct, având în vedere cererea depusă la 18 ianuarie 2001, Având în vedere decizia de a comunica cererea și de a aplica procedura prevăzută la art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl László Levente Sándor, este un național maghiar născut în 1928 și locuiește în Budapesta. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 octombrie 1995, trustee de lichidare a încheiat ocuparea forței de muncă a reclamantului începând cu 1 mai 1996. La 3 noiembrie 1995, reclamantul a contestat această măsură într-un acțiunea depusă la Curtea Regională de Budapesta. La 14 martie 1996, instanța a organizat o audiere și a ordonat ca trustea de lichidare să reintegreze reclamantul în poziția sa. În ceea ce privește apelul de lichidare, Curtea Supremă, care a stat în calitate de instanță de a doua instanță, a anulat ordonanța de primă instanță la 4 iulie 1996 și a trimis cazul Curții Regionale. La 28 iulie 1999, Curtea Regională a acceptat în parte obiecția reclamantului și i-a acordat salariul pentru perioada de notificare, plus dobânda. La 25 iunie 2001, Curtea Supremă, în calitate de instanță de a doua instanță, a modificat parțial decizia de primă instanță și a acordat reclamantului salariul său plus dobânzi până la 4 februarie 2000. La 16 aprilie 2003, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamantului. „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 4000 EUR (4000 euro) sau echivalentul său în forints maghiari convertiți la rata de referință valutară a Băncii Centrale Europene la data de decontare, dlui László Sándor, în vederea asigurării unei rezoluții a cererii înregistrate în temeiul nr. 68112/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă se plătește unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Dobânzi simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” În aceeași dată, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Ungariei este pregătit să-mi plătească suma de euro 4.000 (patru mii de euro), sau echivalentul său în forints maghiari convertit la rata de referință valutară a Băncii Centrale Europene la data decontarii, care acoperă prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, plus dobânzile în cazul în care plata este întârziată, în vederea asigurării unei rezoluții de cerere nr. 68112/01 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că această plată constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 § 1 litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea suplimentară a cererii. În consecință, cererea la cazul articolului 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă, iar cazul a fost exclus din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri T.L. Early J.-P. Costa Președintele adjunct al grefierului
Application no. 68112/01
by László Levente SÁNDOR
against Hungary
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 23
March 2004 as a Chamber composed of:
Mr
J.-P.
Costa
,
President
,
Mr
A.B.
Baka
,
Mr
L.
Loucaides
,
Mr
K.
Jungwiert
,
Mr
V.
Butkevych
,
Mrs
W.
Thomassen
,
Mr
M.
Ugrekhelidze,
judges
,
and Mr T.L.
Early
,
Deputy Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 18 January 2001,
Having regard to the decision to communicate the application and to apply the procedure under Article 29 §
3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr László Levente Sándor, is a Hungarian national who was born in 1928 and lives in Budapest.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant was the chairman of a retailers' co-operative against which liquidation proceedings were instituted in 1994.
On 25 October 1995 the liquidation trustee terminated the applicant's employment as from 1 May 1996. On 3 November 1995 the applicant objected to this measure in an action filed with the Budapest Regional Court.
On 14 March 1996 the court held a hearing and ordered the liquidation trustee to reinstate the applicant in his position.
On the liquidation trustee's appeal, the Supreme Court, sitting as a second-instance court, quashed the first-instance order on 4 July 1996 and remitted the case to the Regional Court.
On 28 July 1999 the Regional Court accepted in part the applicant's objection and granted him his salary for the period of notice, plus interest.
On 25 June 2001 the Supreme Court, sitting as a second-instance court, partly amended the first-instance decision and granted the applicant his salary plus interest until 4 February 2000.
On 16 April 2003 the Supreme Court dismissed the applicant's petition for review.
On 28 November 2003 the Court received the following declaration from the Government:
“I declare that the Government of Hungary offer to pay EUR 4,000 (four thousand euros), or its equivalent in Hungarian forints converted at the euro foreign exchange reference rate of the European Central Bank at the date of settlement, to Mr László Sándor, with a view to securing a resolution of the application registered under no. 68112/01. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 (b) of the European Convention on Human Rights.
This sum shall be paid to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable.
Simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement.
The payment will constitute the final resolution of the case.”
On the same date the Court received the following declaration signed by the applicant:
“I note that the Government of Hungary are prepared to pay me the sum of EUR
4,000 (four thousand euros), or its equivalent in Hungarian forints converted at the euro foreign exchange reference rate of the European Central Bank at the date of settlement, covering pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus interest if payment is delayed, with a view to securing a resolution of application no. 68112/01 pending before the Court.
I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts of this application. I declare that this payment constitutes a final resolution of the case.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1
in fine
, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the further examination of the application. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued, and the case struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
T.L. Early
J.-P.
Costa
Deputy Registrar
President