HEROLD TELE MEDIA, s.r.o. and OTHERS v. SLOVAKIA

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 46190/99, de către HEROLD TELE MEDIA, s.r.o. și alții împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 23 martie 2004 în calitate de Cameră compusă de Dl Nicolas Bratza Președintele PELLONPäää dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și dl M. O'Boyle Grefier Având în vedere cererea depusă la 15 decembrie 1998, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt creditori ai societății de stat Slovenské telekomunkácie, š.p. Bratislava. Datele acestora apar în apendice. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.

La 16 ianuarie 1996, societatea privată HBD Slovacia, spol. sr.o. (di care Herold Tele Media, s.r.o. este succesorul legal) a solicitat Curtea de Stat Bratislava să înceapă procedurile de soluționare (dohodovacie konanie ), în sensul articolului 4 și seg. din Actul de Bankruptcy din 1991, în ceea ce privește compania de stat Slovenské telekomunikácie, š.p. Reclamantul a susținut că debitorul nu a respectat obligațiile sale contractuale în ceea ce privește mai mulți creditori. Reclamantul a susținut în continuare că validitatea contractului respectiv a fost confirmată mai devreme de Arbitrajul de Stat și de instanțe la două niveluri de competență. Potrivit acțiunii, datoriile Slovenské telekomunikácie, š.p.

în ceea ce privește patru creditori menționați în ea s-au ridicat la 22.413.247.534.20 Slovaci kounas (SKK) și, prin urmare, au depășit în mod clar activele sale în valoare de 10.755.766.000 SKK. În sfârșit, reclamantul a susținut că debitorul trebuie să prezinte o listă a creditorilor săi în termen de trei zile, să provoace o ședință a creditorilor în termen de trei zile și să se abțină de la alienarea sau a hipotece proprietății sale. La 20 august 1996, guvernul Republicii Slovace a hotărât, în urma unei anchete adresate de Curtea Municipală, să nu autorizezeze o hotărâre privind falimentul Slovenské telekomunikácie, š.p. O astfel de autorizație era o condiție prealabilă pentru declararea falimentului societății de mai sus, în conformitate cu art. 67 alineatul (4) litera (c) din Actul de faliment din 1991. Ministrul Justiției a fost instruit să notifice această decizie Curtea Orașului Bratislava.

La 24 octombrie 1996, Curtea Orașului Bratislava a întrerupt procedura. Referința a fost făcută la articolul II din Legea nr. 292/1996 și din cauza faptului că acuzatul a căzut în temeiul articolului 67 alineatul (3) din Legea Bankruptcy din 1991, deoarece era o societate de stat de importanță strategică, în sensul legii relevante. În conformitate cu decizia respectivă, procedurile în cauză au avut ca obiect o hotărâre privind falimentul societății. La 19 noiembrie 1996, reclamantul a interzis să declare că hotărârea de primă instanță a fost încheiată la 5 noiembrie 1996. Reprezentantul său a făcut referire la faptul că un grup de deputați a contestat Legea nr. 292/1996 în fața Curții Constituționale și că procedura era în așteptare.

La 11 decembrie 1996, s-a desfășurat o reuniune a creditorilor Slovenské telekomunikácie, š.p., în sediul unui public notar în Bratislava, la care au participat șase persoane, inclusiv dl I. Matušík în calitate de reprezentant al companiei HBD, s.r.o. Dl M. Sýkora a fost reprezentat de o altă persoană. Participanții au ales un consiliu de creditori, în sensul sectiunii 4a(5) din Legea Bankruptcy. Dl Matušík a fost ales președinte. La 26 martie 1997, Curtea Supremă a susținut hotărârea Tribunalului din 24 octombrie 1996. Ca și Tribunalul Orașului, Curtea Supremă a hotărât în camera.

O ștampilă pe decizia Curții Supreme din 26 martie 1997 indică că a devenit finală în 24 iulie 1998. La 24 aprilie 1998, Herold Tele Media, s.r.o., a depus un nou recurs împotriva hotărârii Curții orașului Bratislava din 24 octombrie 1996. În recurs, reclamantul a afirmat că hotărârea Tribunalului a fost administrată oficial la 9 aprilie 1998 și a subliniat că articolul II din Legea nr. 292/1996 a fost invalidat ca urmare a constatării Curții Constituționale din 3 martie 1998. La 3 septembrie 1998, Curtea Supremă a întrerupt procedura, decizia care a declarat că această chestiune a devenit judecată la 24 iulie 1998, în urma serviciului hotărârii sale de mai sus din 26 martie 1997, Curtea Supremă a considerat irelevantă dacă decizia Tribunalului din 24 octombrie 1996 a fost în mod corespunzător în favoarea reclamantului la 5 noiembrie 1996. La 4 august 1998, unul dintre creditorii Slovenské telekomunikácie, š.p.

a depus o cerere la Curtea Constituțională. El a susținut o încălcare a dreptului său constituțional la protecție judiciară în sensul că Curții Regionale Bratislava (care a preluat cazul) lista fostului Tribunal al Orașului Bratislava) nu a avut întâmpinat procedurile de decontare inițiate de Herold Tele Media, s.r.o. la 16 ianuarie 1996. La 20 mai 1999, Curtea Constituțională a declarat petiția în mod manifest nefondat. Decizia a afirmat, printre altele, că reclamantul este liber să ceară suma datorată acestuia în temeiul dispozițiilor relevante ale Codului Comercial. La 29 aprilie 1999 Herold Tele Media, s.r.o. a depus o cerere la Curtea Constituțională. Reprezentantul său a susținut o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în sensul că Curtea Regională Bratislava nu a efectuat procedurile de soluționare pe care predecesorul legal al societății le-a inițiat la 16 ianuarie 1996. La 18 mai 1999, Curtea Constituțională a declarat petiția admisibilă.

Herold Tele Media, s.r.o., a solicitat în mod repetat Curtea Constituțională să elibereze o măsură interzisă care împiedică Ministerul competent să dea destramă proprietatea Slovenské telekomunikácie, a.s., care a devenit o societate de acțiuni comune între timp. Curtea Constituțională nu a luat nici o decizie cu privire la aceste cereri. La 6 iulie 2000, Herold Tele Media, s.r.o. și-a retras petiția cu explicația că nu există nici o garanție că procedura în fața Curții Constituționale ar fi în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție. La 13 iulie 2000, Curtea Constituțională a întrerupt procedura legislativă și practică internă relevantă 1. Actul de bănci din 1991. Secțiunea 3 alineatul (3) din Legea de Bankruptcy din 1991 (Zákon o konkurze a vyrovnaní , nr. 328/1991 Col.) prevede că cazurile de faliment sunt tratate și hotărâte de un singur judecător.

O audiere în acest caz trebuie să fie programată numai în cazul în care este necesară de lege sau atunci când judecătorul consideră necesară. A doua parte a Legii de Bankruptcy din 1991 este intitulată „Bankruptcy”. Între 1 iunie 1993 și 31 ianuarie 1998 a inclus secțiunile 4 și 4a până la 4g, care prevăd procedurile de decontare. Astfel de proceduri au urmat o cerere de faliment și au precedat declarația unei persoane ca faliment. Dispozițiile relevante, care au fost abrogate cu efect de la 1 În conformitate cu secțiunea 4 alineatul (1), instanțele nu au avut dreptul să decidă falimentul înainte de încheierea procedurii de decontare. Secțiunea 4 alineatul (3) prevedea că scopul procedurii de decontare a fost să permită debitorului să-și rezolve situația și creditorii să-și îndeplinească creanțele.

În conformitate cu secțiunea 4a alineatele (2) și (5), debitorul trebuia să convoce o ședință a creditorilor în termen de treizeci de zile de la întârzierea cererii de decontare a unui creditor. Un consiliu de creditori trebuia ales la reuniunea creditorilor. Secțiunea 4e alineatele (2) și (3) prevede că consiliul creditorilor are dreptul de a suspenda persoanele autorizate să acționeze în numele societății în temeiul articolelor sale în exercitarea funcțiilor lor, de a numi managerii societății debitoare pentru perioada negocierilor de decontare, de a autoriza o persoană să supravegheze activitățile de afaceri ale debitorului, de a participa la elaborarea unui proiect de restabilizare și de a-și controla punerea în aplicare.

Consiliul creditorilor a fost, de asemenea, autorizat să aprobe utilizarea proprietăților de către debitor. În conformitate cu secțiunea 4f, obiectivul proiectului de restabilizare a fost de a asigura îmbunătățirea situației financiare a debitorului, în vederea prevenirii falimentului său sau a acesteia. Un astfel de proiect a trebuit să precizeze măsurile care trebuie luate, inclusiv termenul de plată a datoriei. Consiliul creditorilor a fost obligat să prezinte instanței un proiect aprobat de restabilizare în termen de șasezeci de zile de la alegerea sa. În conformitate cu secțiunea 4g alineatul (1) litera (b), o instanță a trebuit să încheie procedurile de decontare în cazul în care consiliul creditorilor nu i-a prezentat un proiect aprobat de restabilizare în termen de șase zile de la alegerea consiliului creditorilor.

În conformitate cu secțiunea 67 alineatul (3), Legea de bănci din 1991 nu se aplică organismelor de stat finanțate din bugetul de stat, municipalităților și persoanelor juridice stabilite în temeiul unei legi. În conformitate cu articolul I din Legea nr. 292/1996, secțiunea 67 alineatul (3) din Legea Bankruptcy din 1991 a fost modificată, cu efect de la 16 octombrie 1996, în această procedură de faliment au fost, de asemenea, excluse în ceea ce privește societățile de stat enumerate într-o lege specială, inclusiv Slovenské telekomunikácie, š.p.

În temeiul articolului II din Legea nr. 292/1996, instanțele au fost obligate să întrerupă procedurile de faliment în ceea ce privește debitorii prevăzute la art. 67 alineatul (3) din Legea de faliment din 1991, în cazul în care persoana în cauză nu a fost declarată faliment în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 292/1996 la 16 Octombrie 1996. Articolul II din Legea nr. 292/1996 a devenit ineficient în urma concluziilor Curții Constituționale din 3 martie 1998 (a se vedea „Practica internă relevantă” de mai jos). În conformitate cu secțiunea 67 alineatul (4) litera (c) din Actul de bănci din 1991, dispozițiile prezentului act nu sunt aplicabile, cu excepția secțiunilor 4a-4g, în ceea ce privește debitorii din domeniul transporturilor și telecomunicațiilor care au o importanță economică strategică pentru stat.

O scutire de la această regulă poate fi acordată de Guvernul Republicii Slovace. 2. Practica internă relevantă La 3 martie 1998, Curtea Constituțională a constatat că art. I din Legea nr. 292/1996 este contrară Constituției în măsura în care exclude procesul de faliment în ceea ce privește persoanele juridice stabilite prin o lege. Curtea Constituțională a constatat, de asemenea, că art. II din Legea nr. 292/1996 este contrar art. 1 din Constituție, care prevede, printre altele, că Republica Slovacă este un stat de drept, constatarea a devenit eficace după publicarea sa în Colecția de Legi la 3 aprilie 1998. Potrivit jurisprudenței Curții Supreme (decizia nr. 5 Obo 67/97 din 22 august 1997), un tribunal trebuie să pună capăt procedurii de decontare în temeiul Legii de Bankruptcy din 1991 prin adoptarea unei decizii formale care pot fi contestate prin intermediul unui recurs.

Procedura de decontare este considerată ca fiind încheiată atunci când hotărârea judiciară relevantă devine finală. Potrivit raportului explicativ al unui proiect de modificare a Legii de Bankruptcy din 1991, care propune abrogarea dispozițiilor care reglementează procedurile de decontare în contextul aprobării falimentului unei persoane, procedurile de decontare s-au dovedit a fi ineficace în practică. În special, proiectele de restabilizare adoptate în cadrul unor astfel de proceduri nu erau obligatorii în mod legal, astfel încât datoriile să poată fi executate în paralel, consiliile de creditori nu reprezentau toți creditorii și activitățile lor nu puteau fi controlate de instanțe. Reclamanții susțin că procedurile de soluționare inițiate de predecesorul Herold Tele Media, s.r.o., la 16 ianuarie 1996, au precedat și au fost distincte de procedurile de faliment și că aceste proceduri de soluționare ar fi trebuit să fie încheiate cu o decizie oficială.

Deoarece o astfel de decizie nu a fost pronunțată, reclamanții susțin că procedura de soluționare este încă în așteptare și se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata lor este excesivă. 292/1996 și decizia de suspendare a procedurii inițiată la 16 ianuarie 1996, dreptul lor la o audiere echitabilă de către un tribunal a fost încălcat. În opinia lor, Curtea Supremă ar fi trebuit să suspende procedurile privind recursul împotriva hotărârii Curții din orașul Bratislava din 24 octombrie 1996 în așteptarea rezultatului procedurii în fața Curții Constituționale cu privire la conformitatea cu legea constituțională nr. 292/1996. De asemenea, se plâng că instanțele au hotărât în camera fără să audă părțile.

În opinia reclamanților, toate acestea ar fi trebuit să fi fost considerate părți ale procedurii de decontare inițiate la 16 ianuarie 1996, deoarece erau creditori ai Slovenské telekomunikáciei, š.p. Întrucât hotărârea Curții orașului Bratislava nu a fost respectată decât societății Herold Tele Media, s.r.o. ceilalți drepturi ale reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 au fost încălcate în acest context. 2. Societatea reclamantă Herold Tele Media, s.r.o. se plâng în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că Curtea Constituțională nu a efectuat petiția sa din 29 aprilie 1999 fără întârziere și că nu și-a acordat cererea de eliberare a unei măsuri intermediare. 3. Reclamanții susțin o încălcare a art. 13 coroborat cu art. 6 din Convenție, deoarece instanța internă a întrerupt procedura în temeiul art. II din Legea nr. 292/1996.

(4) În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. l, reclamanții se plâng că, ca urmare a deciziei de încetare a procedurii în urma intrării în vigoare a Legii nr. 292/1996, acestea au fost împiedicate să recupereze sumele pe care Slovenské telekomunikácie, š.p. le datorează prin mijloace prevăzute de lege. 1. Reclamanții afirmă că o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție a cărui parte relevantă prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile... toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial...” a) În măsura în care dl I. Matušík, dl Sládek, dl M. Sýkora și Consiliul Creditorilor Slovenské telekomunikácie, p.p.

se plâng că hotărârea Curții orașului Bratislava a fost îndeplinită numai pe compania Herold Tele Media, s.r.o., Curtea constată că procedura în cauză a fost introdusă de predecesorul Herold Tele Media, s.r.o. și că celelalte reclamante nu s-au alăturat oficial acestei proceduri. Curtea, fără a trebui să stabilească dacă este sau nu aplicabilă art. 6 § 1, constată că nu apare nicio problemă în temeiul articolului 6 § 1 în ceea ce privește faptul că hotărârea Curții de Oraș a fost notificată numai reprezentantului Herold Tele Media, s.r.o. Rezultă că această plângere este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție. b) Reclamanții susțin că procedurile de soluționare inițiate de predecesorul Herold Tele Media, s.r.o., la 16 ianuarie 1996, au precedat și au fost distincte de procedurile de faliment și că aceste proceduri de soluționare ar fi trebuit să fie încheiate cu o decizie oficială.

Deoarece o astfel de decizie nu a fost pronunțată, reclamanții susțin că procedura de soluționare este încă în așteptare și se plâng că durata lor a fost excesivă. Curtea constată că, în cadrul procedurii de soluționare a timpului relevante, trebuia să precede acțiunea privind falimentul unei persoane și că acestea au fost desfășurate în contextul procedurii de faliment care, în ansamblu, au fost reglementate de a doua parte a Legii de Bankruptcy din 1991. Documentele disponibile indică că procedurile introduse de predecesorul Herold Tele Media, s.r.o., la 16 ianuarie 1996, au fost încheiate de decizia Curții Municipale Bratislava din 24 octombrie 1996. Această decizie a fost susținută de Curtea Supremă la 26 Martie 1997 și a devenit finală la 24 iulie 1998. Curtea consideră irelevantă faptul că aceste decizii judiciare nu au indicat în mod specific că se referă la procedurile de soluționare.

Curtea nu este solicitată să stabilească dacă art. 6 § 1 este aplicabil și dacă cetățenii alții decât Herold Tele Media, s.r.o. pot pretinde că sunt victime în acest context, deoarece, în orice caz, durata procedurii în cauză nu a fost încălcarea cerințelor de timp rezonabil prevăzute la art. 6 § 1. Rezultă că această plângere este, vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § 3 și 4 din Convenție. c) Reclamanții susțin, în continuare, că, ca urmare a adoptării Legii nr. 292/1996 și a hotărârii de suspendare a procedurii inițiate la 16 ianuarie 1996, dreptul lor la o audiere echitabilă și publică de către un tribunal a fost încălcat. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat.

d) În măsura în care societatea reclamantă Herold Tele Media, s.r.o. plânge că Curtea Constituțională nu a acordat cererea de a elibera o măsură interimar, Curtea reamintește că procedurile interlocutorii referitoare la o cerere de a emite o măsură interimar nu atrag garanțiile prevăzute la art. 6 § 1 (a se vedea Apis a.s. c. Slovacia (dec.), nr. 39754/98, 13 ianuarie 2000, nepublicată. Rezultă că această plângere este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 e) Societatea reclamantă Herold Tele Media, s.r.o. se plânge de asemenea cu privire la durata procedurii în fața Curții Constituționale.

Curtea constată că această plângere, în măsura în care a fost justificată și intră în competența sa, nu dezvăluie nicio apariție a drepturilor societății reclamante în temeiul Convenției, rezultând că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție. 2. Reclamanții se plâng că nu au avut niciun cale de recurs efectivă la dispoziția lor în ceea ce privește plângerea în temeiul art. 6 § 1 privind decizia instanțelor interne de a întrerupe procesul în temeiul Legii nr. 292/1996.

Se bazează pe art. 13 din Convenție, care prevede după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 3. În cele din urmă, reclamanții se plâng că, ca urmare a deciziei de încetare a procedurii în urma intrării în vigoare a Legii nr. 292/1996, acestea au fost împiedicate să recupereze sumele pe care Slovenské telekomunikácie, š.p.

le datorează prin mijloace prevăzute de lege. „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se suspende Examinarea plângerilor reclamanților de faptul că dreptul lor la o audiere corectă și publică de către un tribunal, dreptul lor la un remediu eficace și, de asemenea, drepturile lor de proprietate au fost încălcate ca urmare a deciziei de a întrerupe procedura în temeiul articolului II din Legea nr. 292/1996; Declara restul cererii inadmisibil. APENSĂ LISTA APLICAȚILOR Herold Tele Media, s.r.o., o companie privată limitată cu sediul social în Bratislava, reprezentată de dl I. Matušík. Dl Ivan MATUŠÍK, național slovac născut în 1956, locuiește în Láb. Dl Äubomír SLÁDEK, național slovac născut în 1954, locuiește în Bratislava. Dl Martin Såkora, național slovac născut în 1975, locuiește în Bratislava.

Consiliul creditorilor de stat al Enterprise Slovenské telekomunikácie, š.p., înființat la o reuniune a creditorilor care a avut loc la 11 decembrie 1996 și reprezentat de președintele său, dl I. Matušík.

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 46190/99 by HEROLD TELE MEDIA, s.r.o. and Others against Slovakia The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 23 March 2004 as a Chamber composed of Sir Nicolas Bratza , President , Mr M. Pellonpää , Mrs V. Strážnická , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mr M. O'Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 15 December 1998, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are creditors of the State-owned company Slovenské telekomunkácie, š.p. Bratislava. Their particulars appear in the appendix. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

On 16 January 1996 private company HBD Slovakia, spol. s r.o. (of which Herold Tele Media, s.r.o. is the legal successor) requested the Bratislava City Court to start settlement proceedings ( dohodovacie konanie ), within the meaning of Section 4 et seq. of the Bankruptcy Act of 1991, in respect of the State-owned company Slovenské telekomunikácie, š.p. The plaintiff claimed that the debtor had failed to comply with its contractual obligations in respect of several creditors. The plaintiff further claimed that the validity of the relevant contract had been earlier confirmed by the State Arbitration and by courts at two levels of jurisdiction. According to the action, the debts of Slovenské telekomunikácie, š.p.

in respect of four creditors mentioned in it amounted to 22,413,247,534.20 Slovakian korunas (SKK) and thus clearly exceeded its assets amounting to SKK 10,755,766,000. Finally, the plaintiff claimed that the debtor was to submit a list of its creditors within three days, to convoke a meeting of the creditors within thirty days, and to abstain from alienating or mortgaging its property. On 20 August 1996 the Government of the Slovak Republic decided, following an inquiry addressed to it by the City Court, not to authorise an adjudication on bankruptcy of Slovenské telekomunikácie, š.p. Such an authorisation was a prerequisite for declaring the above company bankrupt as it fell under Section 67(4)(c) of the Bankruptcy Act of 1991. The Minister of Justice was instructed to notify this decision to the Bratislava City Court.

On 24 October 1996 the Bratislava City Court discontinued the proceedings. Reference was made to Article II of Act No. 292/1996 and to the fact that the defendant fell under Section 67(3) of the Bankruptcy Act of 1991 as it was a State-owned company of strategic importance, within the meaning of the relevant law. According to the decision, the proceedings in question concerned an adjudication on the company's bankruptcy. On 19 November 1996 the plaintiff appealed stating that the first instance decision had been served on 5 November 1996. Its representative referred to the fact that a group of Members of Parliaments had challenged Act No. 292/1996 before the Constitutional Court and that the proceedings were pending.

On 11 December 1996 a meeting of creditors of Slovenské telekomunikácie, š.p. was held in the premises of a Notary Public in Bratislava. It was attended by six persons including Mr I. Matušík in his capacity as representative of the company HBD, s.r.o. Mr M. Sýkora was represented by another person. The participants elected a council of creditors, within the meaning of Section 4a(5) of the Bankruptcy Act. Mr I. Matušík was elected its President. On 26 March 1997 the Supreme Court upheld the City Court's decision of 24 October 1996. Like the City Court, the Supreme Court decided in camera. A stamp on the Supreme Court's decision of 26 March 1997 indicates that it became final on 24 July 1998. On 24 April 1998 Herold Tele Media, s.r.o.

filed a new appeal against the Bratislava City Court's decision of 24 October 1996. In the appeal the plaintiff alleged that the City Court's decision had been formally served on 9 April 1998 and pointed out that Article II of Act No. 292/1996 had been invalidated as a result of the Constitutional Court's finding of 3 March 1998. On 3 September 1998 the Supreme Court discontinued the proceedings. The decision stated that the matter had become res judicata on 24 July 1998 following the service of its above decision of 26 March 1997. The Supreme Court considered irrelevant whether or not the City Court's decision of 24 October 1996 had been duly served on the plaintiff on 5 November 1996. On 4 August 1998 one of the creditors of Slovenské telekomunikácie, š.p.

filed a petition with the Constitutional Court. He alleged a violation of his constitutional right to judicial protection in that the Bratislava Regional Court (which had taken over the case ‑ list of the former Bratislava City Court) had failed to proceed with the settlement proceedings initiated by Herold Tele Media, s.r.o. on 16 January 1996. On 20 May 1999 the Constitutional Court declared the petition manifestly ill-founded. The decision stated, inter alia , that the plaintiff was free to claim the sum due to him pursuant to the relevant provisions of the Commercial Code. On 29 April 1999 Herold Tele Media, s.r.o. filed a petition with the Constitutional Court.

Its representative alleged a violation of Article 6 § 1 of the Convention in that the Bratislava Regional Court had failed to proceed with the settlement proceedings which the legal predecessor of the company had initiated on 16 January 1996. On 18 May 1999 the Constitutional Court declared the petition admissible. Herold Tele Media, s.r.o. repeatedly requested the Constitutional Court to issue an interim measure preventing the competent Ministry from alienating the property of Slovenské telekomunikácie, a.s. which had become a joint stock company in the meantime. The Constitutional Court took no decision on such requests. On 6 July 2000 Herold Tele Media, s.r.o. withdrew its petition with the explanation that there existed no guarantee that the proceedings before the Constitutional Court would be in conformity with Article 6 § 1 of the Convention.

On 13 July 2000 the Constitutional Court discontinued the proceedings B. Relevant domestic law and practice

LIST OF THE APPLICANTS

1. Herold Tele Media, s.r.o., a private limited company with registered office in Bratislava, represented by Mr I. Matušík. 2. Mr Ivan MATUŠÍK, a Slovakian national born in 1956, resides in Láb. 3. Mr Ľubomír SLÁDEK, a Slovakian national born in 1954, resides in Bratislava. 4. Mr Martin SÝKORA, a Slovakian national born in 1975, resides in Bratislava.