SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 38079/97 prezentată de Salvatore Dolomite împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 25 martie 2004 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Kovler Steiner, domnii hagiyev, judecători Ferrari Bravo, judecător ad-hoc, și domnul S. Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 mai 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie de fapt Reclamantul, domnul Salvatore Dolomita, este un resortisant italian, născut în 1956 și rezident în La Louviere (Belgia). Guvernul pârât a fost reprezentat succesiv de către agenții săi, domnii U. Leanza și I. M. Braguglia și co-agenții lor succesive, domnii Esposito și F. Crisafolli. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 20 februarie 1989, reclamantul a numit-o pe sora sa, M. D., în fața judecătorului de judecată din Avola (Syracuza), pentru a obține eliberarea unei clădiri și repararea daunelor suferite. Prin hotărârea din 14 mai 1990, al cărei text a fost depus la grefă la 2 iunie 1990, judecătorul și-a declarat incompetența rațională valore și a predat părțile în fața Tribunalului din Syracuse. Reclamantul a reînceput procedura și printr-un act notificat la 17 august 1990 a atribuit pârâtul în fața Tribunalului din Syracuse. În timpul anchetei, reclamantul a prezentat o cerere de sechestrare judiciară a clădirii care face obiectul litigiului, iar judecătorul de punere în executare a făcut obiectul acestei cereri. Cu toate acestea, această sechestrare nu a fost executată. Ședința din 24 februarie 1993 și următoarele (al cărei număr nu a fost comunicat grefei) s-au referit la audierea martorilor; audierea pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 23 aprilie 1997; totuși, din cauza mutației judecătorului raportor, această audiere a fost prezentată la 3 februarie 1999. La 5 mai 1997, reclamantul a prezentat o cerere de avansare a datei ședinței. Prin ordonanța din 6 mai 1997, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, Tribunalul a respins cererea reclamantului. Între timp, legea privind După ce a intrat în vigoare, președintele Tribunalului a atribuit cauza colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea cauzelor cele mai vechi (seziune stralcio Prin hotărârea din 19 noiembrie 1999, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, instanța a acceptat cererea reclamantului. La 27 ianuarie 2000 reclamantul a indicat domnului D. comanda de eliberare a clădirii. La 26 aprilie 2000, aprodul de judecată a făcut o încercare de expulzare care a eșuat. Potrivit informațiilor furnizate de reclamant la 16 iunie 2000, la o dată nespecificată, D. interjeta apel la Curtea de Apel din Catania. GRIFS Fără a invoca art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii inițiate în fața Tribunalului din Siracuse. Reclamantul se plânge, de asemenea, de încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din cauza duratei procedurii. ÎN DREPT la 30 noiembrie 2000, Curtea a decis să aducă această cerere la cunoștința guvernului pârât și să îl invite pe acesta să își prezinte în scris observațiile privind admisibilitatea și justificarea cererii. Prin scrisoarea din 6 martie 2001, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea acțiunii. Prin scrisoarea din 9 mai 2001, guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la existența unei noi căi de atac interne, acțiunea Pinto. Prin scrisoarea din 16 iulie 2001, grefa Curții l-a invitat pe reclamant să prezinte, înainte de 7 septembrie 2001, observațiile ca răspuns la observațiile guvernului pârât. Reclamantul a indicat că nu dorește să se prevaleze de acțiunea oferită de legea Pinto. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 12 octombrie În 2001, grefa Curții a atras atenția reclamantului asupra cauzei Brusco c. Italia 69789/01) și asupra riscului ca cererea sa să fie declarată inadmisibilă pentru neobosirea căilor de atac interne. Prin scrisoarea din 29 ianuarie 2002, reclamantul a solicitat suspendarea procedurii în fața Curții, deoarece intenționa să sesizeze Curtea de Apel competentă. Prin scrisoarea din 7 iulie 2003, grefa Curții l-a invitat pe reclamant să furnizeze informații cu privire la procedura Pinto. Această scrisoare a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 14 noiembrie 2003, grefa Curții a invitat reclamantul să prezinte, înainte de 15 În decembrie 2003, informațiile și documentele solicitate deja. Prin aceeași scrisoare, grefa Curții a atras atenția reclamantului asupra conținutului articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat Curții să prezinte acțiunea Printr-o scrisoare din 4 decembrie 2003, grefa Curții a răspuns reclamantului și l-a invitat să indice dacă ar mai putea prezenta acțiunea Pinto. Această scrisoare a rămas, de asemenea, fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 2 februarie 2004, grefa Curții a invitat reclamantul să prezinte, înainte de 3 martie 2004, informațiile și documentele deja solicitate. Prin aceeași scrisoare, grefa Curții a atras atenția reclamantului asupra conținutului articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. În lumina celor de mai sus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea consideră că este necesar să se ajungă la concluzia că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea. În plus, în conformitate cu articolul § 1 in fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte
Requête n
o
38079/97
présentée par Salvatore DOLOMITE
contre l'Italie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 25 mars 2004 en une chambre composée de
:
MM.
C.L.
Rozakis
,
président
,
P.
Lorenzen
,
G.
Bonello
,
A.
Kovler
,
M
me
E.
Steiner,
MM.
K.
Hajiyev,
juges
,
L.
Ferrari Bravo,
juge ad hoc,
et de M. S.
Nielsen,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 15 mai 1997,
Vu l'article 5 § 2 du Protocole n
o
11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Salvatore Dolomite, est un ressortissant italien, né en 1956 et résidant à La Louvière (Belgique). Le gouvernement défendeur a été représenté successivement par ses agents, MM. U. Leanza et I. M. Braguglia et leurs coagents successifs, MM.
V.
Esposito et F. Crisafulli.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 20 février 1989, le requérant assigna sa sœur, M
me
D., devant le juge d'instance de Avola (Syracuse) afin d'obtenir la libération d'un immeuble et la réparation des dommages subis.
Par un jugement du 14 mai 1990, dont le texte fut déposé au greffe le 2
juin 1990, le juge déclara son incompétence
ratione valore
et remit les parties devant le tribunal de Syracuse.
Le requérant reprit la procédure et par un acte notifié le 17 août 1990 assigna la partie défenderesse devant le tribunal de Syracuse.
Pendant l'instruction, le requérant présenta une demande de saisie judiciaire de l'immeuble objet du litige et le juge de la mise en état fit droit à cette demande. Toutefois, cette saisie ne fut pas exécutée.
L'audiences du 24 février 1993 et les suivantes (dont le nombre n'a pas été communiqué au greffe) concernèrent l'audition de témoins. L'audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 23 avril 1997. Toutefois, en raison de la mutation du juge rapporteur, cette audience fut remise au 3 février 1999.
Le 5 mai 1997, le requérant présenta une demande tendant à ce que la date de l'audience fut avancée. Par une ordonnance du 6 mai 1997, dont le texte fut déposé au greffe le même jour, le tribunal rejeta la demande du requérant. Entre-temps, la loi concernant les «
sezioni stralcio
» étant entrée en vigueur, le président du tribunal attribua l'affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (
sezione stralcio
).
Par un jugement du 19 novembre 1999, dont le texte fut déposé au greffe le même jour, le tribunal fit droit à la demande du requérant.
Le 27 janvier 2000 le requérant signifia à M
me
D. le commandement de libérer l'immeuble.
Le 26 avril 2000, l'huissier de justice procéda à une tentative d'expulsion qui se solda par un échec.
Selon les informations fournies par le requérant le 16 juin 2000, à une date non précisée, M
me
Sans invoquer l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure engagée devant le tribunal de Siracuse.
Le requérant se plaint également de la violation de l'article 1 du Protocole n
o
1 en raison de la durée de la procédure.
Le 30 novembre 2000, la Cour a décidé de porter cette requête à la connaissance du gouvernement défendeur et d'inviter celui-ci à présenter par écrit ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.
Par une lettre du 6 mars 2001, le Gouvernement a introduit ses observations quant à la recevabilité du recours.
Par une lettre du 9 mai 2001, le Gouvernement a introduit ses observations quant à l'existence d'une nouvelle voie de recours interne, le recours Pinto.
Par une lettre du 16 juillet 2001, le greffe de la Cour a invité le requérant à présenter, avant le 7 septembre 2001, les observations en réponse à celles du gouvernement défendeur.
Le requérant a indiqué qu'il ne souhaitait pas se prévaloir du recours offert par la loi Pinto.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 12
octobre
2001, le greffe de la Cour a attiré l'attention du requérant sur l'affaire
Brusco c. Italie
(n
o
69789/01) et sur le risque que sa requête soit déclarée irrecevable pour non-épuisement des voies de recours internes.
Par une lettre du 29 janvier 2002, le requérant a demandé de suspendre la procédure devant la Cour car il avait l'intention de saisir la cour d'appel compétente.
Par une lettre du 7 juillet 2003, le greffe de la Cour a invité le requérant à lui fournir des informations sur la procédure Pinto. Cette lettre est restée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 14
novembre
2003, le greffe de la Cour a invité le requérant à présenter, avant le 15
décembre 2003, les informations et les documents déjà demandés. Par la même lettre, le greffe de la Cour a en outre attiré l'attention du requérant sur la teneur de l'article 37 § 1 a) de la Convention.
Par une lettre du 19 novembre 2003, le requérant a demandé à la Cour de présenter le recours «
Pinto
» pour lui.
Par une lettre du 4 décembre 2003, le greffe de la Cour a répondu au requérant et l'a invité à indiquer s'il pouvait encore présenter le recours «
Pinto
». Cette lettre est également restée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 2 février 2004, le greffe de la Cour a invité le requérant à présenter, avant le 3 mars 2004, les informations et les documents déjà demandés. Par la même lettre, le greffe de la Cour a en outre attiré l'attention du requérant sur la teneur de l'article 37 § 1 a) de la Convention. Cette lettre est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, conformément à l'article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour estime qu'il y a lieu d'en conclure que le requérant n'entend plus maintenir sa requête. Par ailleurs, conformément à l'article
37
in fine
, la Cour n'a relevé aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention et ses Protocoles exigeant la poursuite de l'examen de la requête.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Søren
Nielsen
Christos
Rozakis
Greffier
Président