AFFAIRE SERDAR ÖZCAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

08.04.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-3;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - constat de violation suffisant

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SERDAR ÖZCAN c. TURQUIE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA SERDAR ÖZCAN c. TURCIA (solicitarea nr. 55427/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 aprilie 2004 DEFINITIVF 08/04/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Serdar Özcan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. Cabral Barreto președinte Caflisch Kūris Türmen Hedigan mei Tsatsa- Nikolovska H.S. Greve, judecători și al domnului Villiger, grefier adjunct al secțiunii După ce ați deliberat în camera Consiliului la 18 martie 2004, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 55427/00) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, Serdar Özcan ( La 26 iunie 2001, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice restul cererii guvernului. Prin scrisoarea din 29 iulie 2002, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în conformitate cu art. 29 alineatul (1) și (3) din Convenție, atât asupra admisibilității, cât și asupra fondului cererii. CIRCONSTANȚII SPĂLĂTORUL S-a născut în 1976. La depunerea cererii, el a fost reținut în închisoarea Iskenderun. La 25 ianuarie 1999, reclamantul a fost arestat la domiciliul său de către poliția din Mersin și arestat la sediul acesteia. La 29 ianuarie 1999, procurorul Republicii i s-a adresat o audiere în fața Curții de Securitate a statului Adana. În aceeași zi, a fost adus în fața judecătorului care se ocupă de această jurisdicție, care a ordonat arestarea sa provizorie. La 17 februarie 1999, procurorul l-a pus sub acuzare pe reclamant în fața Curții de Securitate a Statului, compusă din trei magistrați, printre care unul care se ocupă de magistratura militară. Reprovocat, printre altele, de a fi membru al unei organizații armate ilegale, și-a revendicat condamnarea în temeiul art. 168 alin. (2) din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a admis toate acuzațiile aduse împotriva sa și a indicat că nu renunță la activitățile armate ale acestei organizații ilegale. Prin Hotărârea din 3 iunie 1999, Curtea de Securitate a statului l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani. Curtea stabilește că acesta a participat la activități armate în numele acestei organizații ilegale și că, în timpul percheziției efectuate la domiciliul său, au fost confiscate o casetă a discursului ținut de șeful acestei organizații și a publicațiilor interzise de lege. 10. Prin Hotărârea din 9 septembrie 1999, Curtea de Casație a confirmat Hotărârea din 3 iunie 1999. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 11. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Özel c. Turcia 4239/98, § 20-21, 7 noiembrie 2002) și Gençel c. Turcia 53431/99, § 11-12, 23 octombrie 2003). ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIE 12. Reclamantul susține că instanța de securitate a statului care l-a judecat și condamnat nu constituie o instanță independentă și imparțială. De asemenea, acesta susține că procedura în fața Curții de Casație nu și-a respectat dreptul la apărare din cauza lipsei de notificare a avizului procurorului general. El vede o încălcare a art. 6 alin. (1) și (3) lit. (b) și (c) din Convenție, care, în părțile sale relevante, se citește astfel Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale, în mod public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul în special la (...) să aibă timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale să se apere pe sine însuși sau să aibă asistența unui apărător ales de el și, dacă nu are mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției impun acest lucru (...) asupra admisibilității 13. Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special chérairaklar c. Turcia, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1998 VII) și ținând seama de toate elementele aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Cu privire la independența și imparțialitatea Curții de Securitate a statului 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (a se vedea Özel, citată anterior, § 33-34, și Özdemir, citată anterior, §§§ 36). Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea constată că este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate a statului de încălcare a dreptului comunitar privind securitatea națională De aceea, el se putea teme în mod legitim ca curtea de securitate a statului să se lase îndrumată în mod nejustificat de considerații străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că au fost justificate în mod obiectiv îndoielile exprimate de reclamant cu privire la independența și imparțialitatea acestei instanțe ( Incal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998 IV, p. 1573, § 72 in fine 16. Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe solicitant, Curtea de Securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1) privind echitatea procedurii penale 17. Guvernul contestă existența unei încălcări. 18. Curtea amintește deja că a judecat în cauze similare faptul că o instanță a cărei lipsă de independență și imparțialitate a fost stabilită nu poate, în niciun caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa 19. Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială la care ajunge, Curtea consideră că nu este necesar să se examineze prezentul motiv (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 28 octombrie 1998, Çiraklar c. Turcia, Rec., 1998-VII, p. 3074, §§ 44-45). II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 20. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impediment a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune materiale și morale 21. Reclamantul susține că a suferit un prejudiciu material și moral pe care îl evaluează la 20 000 EUR 22. Guvernul contestă aceste pretenții. 23. În ceea ce privește pretinsul prejudiciu material, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul la care procedura în fața Curții de Securitate a statului ar fi dus dacă încălcarea Convenției nu ar fi avut loc. Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamantului o compensație în acest sens, Findlay c. Regatul Unit, Hotărârea din 25 februarie 1997, Rec., 1997-I, p. 284, punctul 85. 24. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele cazului, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă (ciraklar, citată anterior, p. 3074, § 49 25). În cazul în care Curtea concluzionează că condamnarea unui reclamant a fost pronunțată de o instanță care nu era independentă și imparțială în sensul articolului 6 alineatul (1), aceasta consideră că, în principiu, cea mai adecvată redresare ar fi aceea de a rejudeca reclamantul în timp util de către o instanță independentă și imparțială (Gencel, citată anterior, punctul 27). 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Reclamantul nu furnizează nicio justificare. 27. Guvernul contestă aceste pretenții. 28. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea, hotărând în mod echitabil, acordă reclamantului 2 000 EUR. Interese moratoriu 29. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, Declară, cererea admisibilă; , că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lipsei de independență și imparțialitate a Curții de Securitate a statului Adana Dit , că nu este necesar să se examineze celelalte obiecțiuni întemeiate pe art. 6 din Convenție, că prezenta hotărâre constituie prin ea însăși o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral Spune că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 2 000 EUR (două mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice alte cheltuieli fiscale datorate în momentul plății, care trebuie convertită în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinsă, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 8 aprilie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Mark Villiger Ireneu Cabral Barreto Modululr Adjunct Președinte