AFFAIRE VADALA c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'art. 8;Violation de P4-2;Non-lieu à examiner l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
AFFAIRE VADALA c. ITALIE (CtEDO, 2004)
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA VADALA c. ITALIA (solicitarea nr. 51703/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 aprilie 2004 DEFINITIVF 20/007/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Vadayc. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Președintele Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych Thomassen, Zagrebelsky, judecători și al domnului T.L. Early, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 23 martie 2004, Renunță hotărârea adoptată la această dată, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 51703/99) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul A. Vadahay ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Drepturilor Drepturilor Omului la 2 februarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Reclamantul este reprezentat de dl S. Bonelli, avocat la Pescia (Pistia). Guvernul italian (atlectorul) A fost reprezentată succesiv de agenții săi, dnii U. Leanza și I. M. Braguglia și co-agenții lor succesive, dnii V. Esposito și F. Crisafolli. Reclamantul a declarat încălcarea art. 8 și 6 alin. (1) din Convenție, 2 din Protocolul nr. 4 și 3 din Protocolul nr. La 6 mai 2003, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă cu privire la obiecțiile formulate în art. 8 și 6 alin. (1) din Convenție și 2 din Protocolul n Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei (art. 1 din Regulamentul de procedură). noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ], ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPECIEI, reclamantul s-a născut în 1922 și locuiește în Pistoia. printr-o hotărâre din 14 mai 1987, al cărei text a fost depus la grefă la data de 21 iunie 1987. Mai 1987, Tribunalul din Pistoia a declarat falimentul societății reclamantului. În cursul audierilor din 25 iunie, 6 și 27 iulie 1987, la 8 august 1987, sindicatul și un expert au efectuat inventarul bunurilor reclamantului. 11. La 19 octombrie 1987, verificarea situației creanțelor a avut loc. 12. La data de 20 ianuarie 1988, judecătorul delegat (inclusiv instanța judecătorului mai târziu) l-a autorizat pe lichidator să încheie un contract de închiriere având ca obiect clădirea în care societatea reclamantului avea sediul. 13. La 12 și 15 februarie 1988, judecătorul a autorizat plata lichidatorului pentru cheltuieli legate de procedura și vânzarea mașinii reclamantului. Această vânzare a avut loc la 24 februarie 1988. 14. La 11 aprilie 1988, judecătorul l-a autorizat pe lichidar să plătească anumite taxe legate de procedura de faliment. 15. La o dată nespecificată, societățile E., M. T., C. E., S. L. și T. V. și domnul F. B. care au opus starea pasivă a falimentului, la 5, 12 și 19 mai 1988, președintele Tribunalului din Pistoia a decis să admită societățile respective în starea pasivă a falimentului. 16. La 14 iulie 1988, judecătorul a autorizat reînnoirea de către lichidator a contractului de închiriere referitor la clădirea societății reclamantului. 17. La 17 august și 17 septembrie 1988, judecătorul a autorizat plata de către lichidator a cheltuielilor legate de procedură și plata unei asigurări referitoare la clădirea societății reclamantului. 18. La 26 septembrie 1988, judecătorul a autorizat plata unui avans în favoarea unui institut de credit, creditor ipotecar în procedura de faliment. 19. La 12 octombrie și 19 noiembrie 1988, judecătorul l-a autorizat pe lichidar să plătească anumite taxe pentru procedura de faliment și să introducă o acțiune revocatorie împotriva unei creanțe a domnului F. T. 20. Întrucât societatea M. P. S. s-a opus unei date nespecificate stării pasive a falimentului, la 1 decembrie 1988, președintele Tribunalului a decis să admită această societate în starea pasivă a falimentului. La 2 iunie și 28 august 1989, instanța l-a autorizat pe lichidar să plătească anumite taxe legate de procedura de faliment și, respectiv, o asigurare referitoare la proprietatea societății reclamantului. 23. La 12 decembrie 1989, instanța l-a autorizat pe lichidar să reînnoiască contractul de închiriere referitor la clădirea societății reclamantului și, la 16 La 3 martie 1990 și la 9 aprilie și 20 iulie 1990, judecătorul l-a autorizat pe lichidar să intervină într-o procedură de executare referitoare la licitarea clădirii societății reclamantului și, respectiv, la plata anumitor taxe referitoare la procedura de faliment 25. Între timp, la 23 iunie și 5 iulie 1990, judecătorul a autorizat plata de către lichidatorul de cheltuieli a cheltuielilor aferente procedurii. 26. La 20 august 1990, judecătorul l-a autorizat pe lichidar să plătească o asigurare privind clădirea societății reclamantului și i-a cerut lichidatorului să furnizeze informații cu privire la licitația clădirii respective 27. La 26 septembrie 1990, lichidatorul a indicat judecătorului că o nouă licitație a clădirii va fi stabilită în scurt timp. 28. La 10 februarie și 12 mai 1991, judecătorul a autorizat plata lichidatorului pentru cheltuieli legate de procedura și reînnoirea contractului de închiriere pentru clădirea societății reclamantului. 29. La 16 septembrie 1991, reclamantul a prezentat o cerere de concordat de faliment, care a fost respinsă la 25 octombrie 1991. 30. Între timp, la 24 septembrie 1991, judecătorul l-a autorizat pe lichidar să plătească o asigurare privind clădirea societății reclamantului. 31. La 27 septembrie 1991, clădirea societății reclamantului a fost vândută la licitație societății S. 32. La 17 ianuarie și 8 februarie 1992 și la 10 martie 1993, judecătorul a autorizat plata lichidatorului pentru cheltuieli legate de procedură. 33. La 24 septembrie 1993, judecătorul a ordonat depunerea planului de distribuire a activului între creditori. Planul a fost declarat executoriu la 14 octombrie 1993. 34. La 3 noiembrie 1993, judecătorul l-a autorizat pe lichidar să renunțe la anumite creanțe inadmisibile. 35. La 18 martie 1994, judecătorul a autorizat plata lichidatorului pentru cheltuieli legate de procedură. 36. La 20 octombrie 1994, judecătorul l-a autorizat pe lichidar să plătească anumite taxe legate de procedura de faliment și, la 24 martie 1995, a autorizat asignarea societății S. pentru a obține restituirea anumitor bunuri mobile aflate în clădirea societății reclamantului. ședința a fost stabilită la 25 iunie 1997 și această procedură s-a încheiat cu un acord amiabil din 13 decembrie 1997. 37. Între timp, la 25 mai 1995, societatea S. a desemnat lichidatorul pentru a obține plata anumitor compensații pe care chiriașul clădirii societății reclamantului le-a solicitat societății S. O audiere a fost stabilită la 26 octombrie 1995 și ulterior amânată la 23 ianuarie 1997. La acea dată, cazul a fost trimis înapoi la 29 ianuarie 1998. Această procedură s-a încheiat cu o hotărâre depusă la 22 iulie 1998 38. Între timp, la o dată nespecificată, institutul bancar I. C. F. T. a atribuit lichidatorului pentru a obține banii obținuți din vânzarea clădirii societății reclamantului. La ședința din 26 noiembrie 1996, a fost numit un expert. La 17 aprilie 1997, acesta din urmă a depus un raport și, în aceeași zi, judecătorul a fixat audierea pledoariilor la o dată nespecificată. 39. La 6 mai 1996, lichidatorul a prezentat un raport și a indicat că procedura de faliment stagna din cauza faptului că bunurile mobile aflate în proprietatea societății reclamantului nu fuseseră încă achiziționate în activele falimentului. și acțiunile introduse de aceasta din urmă și de institutul bancar I. 40. La 9 septembrie 1996, judecătorul a autorizat plata lichidatorului pentru cheltuieli legate de procedură. 41. La 5 noiembrie 1996 și la 29 aprilie 1997, sindicatul și-a prezentat două rapoarte în care și-a reafirmat observațiile din 6 mai 1996. 42. La 6 octombrie 1997, judecătorul a autorizat plata lichidatorului pentru cheltuieli legate de procedură. 43. La 21 ianuarie 1999, judecătorul delegat a ordonat lichidatorului depunerea raportului de gestiune și a stabilit în acest scop ședința din 23 februarie 1999. În acea zi, reclamantul a depus memorii și s-a opus raportului de gestiune. 44. Prin urmare, judecătorul a suspendat aprobarea raportului și a fixat o audiere la 17 martie 1999 cu privire la fondul opoziției. La acea dată, reclamantul a depus documente, lichidatorul și-a prezentat observațiile și judecătorul a fixat ședința la 20 octombrie 1999. În acea zi, cauza a fost amânată la 4 decembrie 1999, data la care judecătorul a fixat ședința de pledoarii la 25 ianuarie 2000. 45. Prin hotărârea din 3 aprilie 2000, notificată reclamantului la 26 februarie 2001, Tribunalul a respins opoziția acestuia din urmă. 46. La 27 martie 2001, reclamantul sesizează Curtea de Apel din Florența. Ședința de înfățișare a părților a fost stabilită la 18 iunie 2002. 47. Prin hotărârea depusă la 27 martie 2003, Curtea de Apel a respins cererea reclamantului. 48. Conform informațiilor furnizate de reclamant la 24 februarie 2004, procedura de faliment era încă în curs de desfășurare. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 49. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Luordo c. Italia 32190/96, § 57-61, 17 iulie 2003. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 8 DIN CONVENȚIE ȘI 2 DIN PROTOCOLUL nr. 50. Reclamantul se plânge că, după declarația de faliment, întreaga corespondență care i-a fost adresată a fost predată lichidatorului și că declarația de faliment l-a împiedicat să se îndepărteze de locul său de reședință. 51. El invocă art. 8 din Convenție și art. 2 din Protocolul nr. 4 astfel exprimate: art. 8 din Convenție Orice persoană are dreptul la respectarea (...) corespondenței sale. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele să fie economic al țării, să apere ordinea și prevenirea infracțiunilor, să protejeze sănătatea sau moralitatea, sau să protejeze drepturile și libertățile altora. art. 2 din Protocolul n Oricine se află în mod regulat pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula liber și de a alege liber reședința acestuia. Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv țara sa. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, menținerii ordinii publice, prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau a moralității sau protecției drepturilor și libertăților altora. Drepturile recunoscute la alineatul (1) pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restricții care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. 52. Curtea a tratat deja cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolelor 8 din Convenția nr. 4 (a se vedea în special Hotărârea Luordo, citată anterior, §§ 62-97). 53. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Procedura de faliment a durat până în prezent aproximativ șaisprezece ani și nouă luni, ceea ce a dus la ruperea echilibrului corect dintre interesul general la plata creditorilor falimentului și interesele individuale ale reclamantului, și anume dreptul său la respectarea corespondenței și dreptul său la libera circulație. Ingerințele în drepturile și libertățile reclamantului s-au dovedit disproporționate în ceea ce privește obiectivul urmărit. 54. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolelor 8 din convenție și 2 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 55. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de asemenea de durata procedurii de faliment. Acest articol este astfel formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). 56. Având în vedere faptul că Curtea a ajuns la concluzia încălcării articolelor 8 din Convenție și 2 din Protocolul nr. 4 din cauza duratei procedurii, aceasta consideră că nu este necesar să se examineze dacă a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 57. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În primul rând, reclamantul solicită repararea unui prejudiciu material și cifra de 194 187,79 EUR (EUR). 59. Guvernul contestă aceste pretenții. 60. Reclamantul a omis să cuantifice și să repartileze pretențiile sale și să atașeze documentele justificative necesare, astfel cum se prevede la art. 60 din Regulamentul de procedură al Curții, Curtea decide să nu acorde nimic de la acest șef. Pagubă morală 61. Recurentul solicită 413 165,52 EUR pentru daune morale. 62. Guvernul contestă aceste pretenții. 63. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, îi acordă 20 000 EUR în acest sens. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 64. Reclamantul solicită, de asemenea, 19 358,30 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Comisiei și a Curții. 65. Guvernul se bazează pe înțelepciunea Curții. 66. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în fața Comisiei și a Curții și o acordă reclamantului. Interese moratoriu 67. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție A declarat că a existat o încălcare a articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 000 EUR (8 000 EUR) pentru daune morale ii. 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată iii. plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit decât de la expirarea termenului respectiv și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 20 aprilie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. T.L. Early J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte