AFFAIRE YAZGANOGLU ET AUTRES c. TURQUIE

TURCIA (solicitarea nr. 50915/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 aprilie 2004 DEFINITIVF 22/07/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domnii Cabral Barreto președintele Kūris Türmen Zupančič Hedigan mei Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 25 martie 2004, Renunță la hotărârea pe care o avem aici, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 50915/99) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care patru resortisanți ai acestui stat, domnul meu Rukiye Feride Yazgano Iunie 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale).

Reclamanții sunt reprezentați de dl S. Sert, avocat la Izmir. Guvernul turc ( La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o scrisoare din 23 septembrie 2003, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în conformitate cu art. 29 alineatul (1) și (3) din Convenție, atât cu privire la admisibilitate, cât și cu privire la fondul cererii. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE L La 14 noiembrie 1995, în dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus la tribunalul de mari instanțe din Bornova (Izmir) o acțiune în creștere în ceea ce privește dreptul la expropriere.

La 29 decembrie 1995, tribunalul a acceptat cererea de încuviințare a reclamanților și a condamnat conducerea să le plătească o sentință suplimentară de 26 772 000 000 TRL. La 23 martie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 11. La 28 decembrie 1998, la nouă luni de la hotărârea definitivă, Hotărârea s-a adresat reclamanților 8 611 415 506 TRL, ceea ce reprezintă 3/20 de 57 283 166 000 TRL, cu titlu de acțiune suplimentară de expropriere, însoțită de un interes moratoriu de 30 % până la 31 decembrie 1997 și de un interes morator de 50 % pentru perioada ulterioară. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 12. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în hotărârea Akac.

Turcia, 23 septembrie 1998 (Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1998 VI, pp. 2674 2676, § 17-25). ÎN JUSTIȚIE PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 13. Reclamanții se plâng de o pierdere de valoare a fondului suplimentar de expropriere plătită cu întârziere de către administrație, din cauza insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. În acest sens, aceștia menționează art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de cuvinte Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 14. Guvernul invită Curtea să respingă cererea de respingere a faptului că tribunalele nu au epuizat, așa cum prevede art. 35 din Convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu au exercitat în mod corect acțiunea pusă la dispoziția acestora prin art. 105 din Codul de obligații. Repararea pretinselor pierderi ca urmare a întârzierii în plata unei despăgubiri suplimentare ar fi fost posibilă în cazul în care părțile interesate ar fi stabilit existența unui prejudiciu suferit dincolo de cel care se află compensat prin dobânzi moratorii.

15. Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Aka c. Turcia (hotărârea menționată anterior, p. 2678 2679, §§ 34-37. Curtea nu percepe niciun motiv de derogare de la concluzia sa anterioară și, prin urmare, respinge excepția guvernului. 16. Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș c. Turcia, Hotărârea din 9 iulie 1997, Rec. 1997-IV) și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. În plus, aceasta constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Pe fond 17. Curtea a tratat de mai multe ori cazuri în care aspecte similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea 1317 § 31 și Aka , citată anterior, p. 2682. § 50-51.

18. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că nu există dovezi sau argumente care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputată administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct în ceea ce privește adăugarea la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor.

19. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prejudiciul material și moral și cheltuielile de judecată 21. Reclamanții solicită daune materiale și morale, precum și cheltuieli și cheltuieli de judecată suma de 19 500 EUR (EUR 22. Guvernul contestă aceste pretenții. 23. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (citată, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă ca daune materiale 3 000 EUR.

24. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție suficientă. 25. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 200 EUR, indiferent de costuri, și este acordată reclamanților. Interese moratorii 26. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la dobândă a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, declară cererea admisibilă A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. A declarat că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral A declarat că Statul pârât trebuie să plătească în comun, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume plus orice sumă care poate fi datorată ca taxe, taxe de timbru și taxe fiscale exigibile în momentul plății, care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 000 EUR (trei mii EUR) pentru daune materiale (ii.

200 EUR (o mie două sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate din dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 aprilie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Ireneu Cabral Barreto Modululer Președintele

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE YAZGANOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 50915/99) ARRÊT STRASBOURG 22 avril 2004 DÉFINITIF 22/07/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Yazganoğlu et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. I. Cabral Barreto , président , P. Kūris , R. Türmen , B. Zupančič , J. Hedigan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , H.S. Greve, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 25 mars 2004, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

6. Les requérants, M mes Rukiye Feride Yazganoğlu, née en 1979, Esma Yazganoğlu, née en 1983, Mukaddes Fikriye Yazganoğlu, née en 1958, et M. Fatih Yazganoğlu, né en 1980, résident à Izmir.

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

12. Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans l’arrêt Aka c. Turquie , 23 septembre 1998 ( Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ VI, pp. 2674 ‑ 2676, §§ 17-25). EN DROIT I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N

o 1

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

20. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage matériel et moral, et frais et dépens