AFFAIRE YAZGANOĞLU c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.10.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédures nationale et de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE YAZGANOĞLU c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA YAZGANO. TURCIA (Cercetarea nr. 57294/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 OCTOMBRIE 2006 DEFINIF 17/01/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Yazgano Costa președinte Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni Fura-Sandström, Popović, judecători și Dolle, graffière de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 26 septembrie 2006, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 57294/00) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care cinci resortisanți ai acestui stat, Urkuș Yazgano La 24 iunie 1999, în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind libertățile fundamentale). Reclamanții sunt reprezentați de M.N. Terzi, avocat la În primul rând, reclamanții s-au plâns de întârzierea suferită de către stat în plata despăgubirilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Cererea a fost atribuită celei de a doua secțiuni a Curții (art. 1 din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Printr-o decizie din 14 septembrie 2005, Curtea (secțiunea a doua) a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. My Ayșe Soyer născut Yazgano Nesatisfăcători de suma alocată de către administrație, reclamanții au introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate la Tribunalul de Mare Instanță din Bornova. La 29 decembrie 1995, instanța a acordat reclamanților o indemnizație suplimentară de 26 772 000 000 de lire turce (TRL), însoțită de dobânda moratorială la rata legală începând cu 7 noiembrie 1995. 10. La 23 martie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea instanței de Primă Instanță. 11. La 28 decembrie 1998, administrația a vărsat reclamantului o sumă de 57 283 166 000 TRL. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 12. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Recuperarea hotărârilor și a Deciziilor 1997-IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Akac. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DIN ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N PRIVIND admisibilitatea 13. Reclamanții se plâng de o depreciere a indemnizațiilor suplimentare plătite cu întârziere de către administrația expropriantă, din cauza insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 14. Guvernul susține că instanțele nu au epuizat, așa cum prevede art. 35 din Convenție, căile de atac interne din lipsă de a exercita în mod corect acțiunea pusă la dispoziția acestora prin art. 105 din Codul obligațiunilor. 15. Reclamanții contestă această teză. 16. Curtea reamintește că a respins o excepție similară în cauza Aka (precision, pp. 2678) 2679, § 34-37. Ea nu are nici un motiv să plece de la concluzia sa anterioară. 17. Prin urmare, Curtea apreciază, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa (a se vedea, în special, Akkuș, susmenționat) și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că cererea trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond; într-adevăr, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Pe fond 18. Curtea a tratat de mai multe ori cazuri care implică aspecte similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea Akkuș) , citată anterior p. 1317, punctul 31, și Aka, citată anterior, p. 2682 alineatul 50-51). 19. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ö na Õ a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este atribuită administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct, care adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a rupt echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 20. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 21. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă mai mult decât mai puțin decât sunt pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții susțin că trebuie să fie despăgubiți pentru un prejudiciu material pe care îl reprezintă 348 000 de dolari americani (USD), adică 277 490 EUR (EUR) în total. Ei solicită 1 000 USD pentru prejudiciul lor moral. 23. Guvernul contestă aceste pretenții. 24. având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș (precision, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă 21 483 EUR în comun reclamanților pentru prejudiciul material. 25. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. 000 USD pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 27. Guvernul contestă aceste pretenții. 28. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea apreciază că este rezonabil să acorde în comun reclamanților suma de 600 EUR, indiferent de costuri. Interese moratorii 29. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L faptul că constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral afirmă că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în cărți turcești noi la rata aplicabilă la data plății 483 EUR (o mie patru sute nouăzeci și trei de euro) pentru daune materiale; ii. 600 EUR (șase sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; iii. plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de TVA de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 17 octombrie 2006 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Modululre Președinte