AFFAIRE AYAZ ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

22.06.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violations de l'art. 5-3 et 5-4;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédures nationale et de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE AYAZ ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA AYAZ ȘI ALTE C. TURCIA (Cercetarea nr. 11804/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iunie 2006 DEFINIF 22/09/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Ayaz și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domni. B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Türmen Biersan Zagrebelsky, Gyulumyan, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 1 iunie 2006, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 11804/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care 13 resortisanți ai acestui stat, domnii. Cevdet Ayaz, Necat Özbey, Ramazan Șahin, Ziya Uçar, Harun Uçar Mahir Korkmaz, Nuri Temel, Șeref Yalç În cadrul acestei proceduri, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. Printr-o decizie din 27 mai 2004, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a comunicat guvernului obiecțiile trase din durata detenției și absența unei căi de atac pentru contestarea acesteia cu privire la toți reclamanții, în afară de Enver Gündüz. În noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 30 iunie 2005, prevalând de art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamanții dnii Cevdet Ayaz, Necat Özbey, Ramazan Șah, Ziya Uçar, Harun Uçar Mahir Korkmaz, Nuri Temel, Șeref Yalç La 9 aprilie 2001, Cevdet Ayaz a fost arestat și pus în arest. În aceeași zi, Necat Özbey, Ramazan Șahin, Ziya Ujar, Harun Usar și Mahir Korkmaz au fost arestați și reținuți de către agenți ai Direcției de Securitate a lui Diyarbakhar, secțiunea de combatere a terorismului. 10. 11 aprilie 2001, Nuri Temel a fost arestat și ținut în custodie de către agenți ai Direcției de Securitate a lui Mardin, secțiunea de combatere a terorismului. 11. La 12 aprilie 2001, Șeref Yalç În aceeași zi, Șenay Yaldez și Filiz Artuk au fost arestați și reținuți de către agenți ai conducerii securității din Diyarbakýr, secțiunea de luptă împotriva terorismului. 14. Reclamanții au fost susținuți de organizația ilegală PSK-KDP (Partea revoluționară din Kurdistan). La cererea fiecărei direcții a securității, reținerea lui Ziya Ujar, Harun Ujar, Ramazan Șah, Mahir Korkmaz, Necat Özbey și Cevdet Ayaz a fost prelungită cu șase zile, iar cea a celorlalți de două zile. 16. La 17 aprilie 2001, agenții de la conducerea securității Silopi au luat declarațiile reclamanților. 17. La 18 aprilie 2001, după audierea procurorului general, reclamanții au fost aduși în fața judecătorului judecător la curtea de securitate a statului Diyarbakr. 18. În aceeași zi, Curtea de Securitate a statului a dispus arestarea provizorie a Cevdet Ayaz, Mahir Korkmaz, Ramazan Șahin, Ziya Uçar și Necat Özbey. Ea a eliberat Harun Uçar, Nuri Temel, Șeref Yalç Öcalan c. Turcia ([GC], nr. 46221/99, CEDO 2005 ...) și Sak Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alin. (c) prezentului articol, trebuie să fie adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, sau eliberat în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiționată de o garanție care asigură încuviințarea celui care a fost acuzat în instanță. Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să ordone eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală. Cu privire la admisibilitatea 21. Guvernul invită Curtea să respingă cererea de neobosire a căilor de atac interne. El susține că instanțele naționale competente nu au sesizat în niciun moment instanțele naționale competente pentru a contesta legalitatea și durata detenției lor. 22. Reclamanții susțin că orice acțiune judiciară s-ar fi dovedit deșartă din moment ce, în speță, măsurile în litigiu fuseseră adoptate în conformitate cu legislația în vigoare la momentul respectiv. 23. Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Öcalan c. Turcia Mai sus menționat. Ea nu percepe nici un motiv de derogare de la concluzia sa anterioară și, prin urmare, respinge excepția guvernului. 24. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că restul cererii trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Întradevăr, Curtea constată că acesta nu se confruntă cu niciun motiv. Pe fondul Grief întemeiat pe art. 5 alineatul (3) 25. Reclamanții se plâng de durata detenției lor. 26. Guvernul subliniază regularitatea custodiei impuse reclamanților, a căror durată nu a depășit limita prevăzută de legislația în vigoare la momentul respectiv 27. Curtea arată că reținerea Cevdet Ayaz, Ziya Ujar, Ramazan Șahin, Harun Ujar, Mahir Korkmaz și Necat Özbey a atins nouă zile, cea a Nuri Temel șapte zile, cea a Șeref Yalç B, p. 33, punctul 62), Comisia a considerat că o perioadă de custodie de patru zile și șase ore fără control judiciar depășește limitele stricte de timp stabilite la art. 5 alineatul (3), chiar și atunci când are drept scop protejarea colectivității în ansamblul său împotriva terorismului. 29. Prin urmare, Curtea nu poate admite că a fost necesar să se dețină reclamanții atât de mult timp înainte de a le traduce în fața unui judecător. 30. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție. Grief tras de la art. 5 alineatul (4) 31. Reclamanții se plâng că nu au dispus de o cale de atac eficientă prin intermediul căreia să poată contesta durata deteniei lor. 32. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care implică aspecte similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 5 Õ 4 (a se vedea, printre altele, Öcalan, citată anterior, și Sakalk și altele, citată anterior). Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea constată că Õ lipsa jurisprudenței revelează incertitudinea actuală a acțiunii în practică. 34. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din Convenție. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Fiecare reclamant solicită 15 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit. 37. Guvernul contestă aceste pretenții, considerându-le excesive. 38. Curtea admite că reclamanții au suferit un prejudiciu moral pe care nu îl compensează suficient pentru constatarea încălcării. Prin urmare, hotărând în echitate, în conformitate cu jurisprudența sa, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamanților suma totală de 20 000 EUR, repartizată după cum urmează: 500 EUR fiecărui reclamant Cevdet Ayaz, Ziya Ujar, Ramazan Șahin, Harun Ujar, Mahir Korkmaz și Necat Özbey 500 EUR pentru Nuri Temel 000 EUR pentru fiecare reclamant Șeref Yalç 680 EUR pentru cheltuielile de judecată și de judecată a avocaților. Ei oferă pentru a face acest lucru un decont de cheltuieli și un tempo de lucru. 40. Guvernul apreciază aceste pretenții excesive. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În acest caz, ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 EUR și acordul acordat reclamanților în comun. Interese moratorii 42. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului pentru daune morale 500 EUR (două mii cinci sute EUR) pentru fiecare reclamant Cevdet Ayaz, Ziya Ujar, Ramazan Șah, Harun Ujar, Mahir Korkmaz și Necat Özbey 500 EUR (mii cinci sute EUR) pentru Nuri Temel 000 EUR (mii EUR) pentru fiecare reclamant Șeref Yalç 000 EUR (trei mii EUR) reclamanților în comun iii. orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe aceste sume de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 22 iunie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte