SECȚIUNEA AYAZ ȘI ALTE C. TURCIA (Cercetarea nr. 11804/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iunie 2006 DEFINIF 22/09/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Ayaz și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domni. B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Türmen Biersan Zagrebelsky, Gyulumyan, judecători și al dlui V. Berger, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 1 iunie 2006, renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 11804/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care 13 resortisanți ai acestui stat, domnii.
Cevdet Ayaz, Necat Özbey, Ramazan Șahin, Ziya Uçar, Harun Uçar Mahir Korkmaz, Nuri Temel, Șeref Yalç În cadrul acestei proceduri, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 27 alineatul (1) din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. Printr-o decizie din 27 mai 2004, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a comunicat guvernului obiecțiile trase din durata detenției și absența unei căi de atac pentru contestarea acesteia cu privire la toți reclamanții, în afară de Enver Gündüz. În noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 30 iunie 2005, prevalând de art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei.
Reclamanții dnii Cevdet Ayaz, Necat Özbey, Ramazan Șah, Ziya Uçar, Harun Uçar Mahir Korkmaz, Nuri Temel, Șeref Yalç La 9 aprilie 2001, Cevdet Ayaz a fost arestat și pus în arest. În aceeași zi, Necat Özbey, Ramazan Șahin, Ziya Ujar, Harun Usar și Mahir Korkmaz au fost arestați și reținuți de către agenți ai Direcției de Securitate a lui Diyarbakhar, secțiunea de combatere a terorismului. 10. 11 aprilie 2001, Nuri Temel a fost arestat și ținut în custodie de către agenți ai Direcției de Securitate a lui Mardin, secțiunea de combatere a terorismului. 11. La 12 aprilie 2001, Șeref Yalç În aceeași zi, Șenay Yaldez și Filiz Artuk au fost arestați și reținuți de către agenți ai conducerii securității din Diyarbakýr, secțiunea de luptă împotriva terorismului.
14. Reclamanții au fost susținuți de organizația ilegală PSK-KDP (Partea revoluționară din Kurdistan). La cererea fiecărei direcții a securității, reținerea lui Ziya Ujar, Harun Ujar, Ramazan Șah, Mahir Korkmaz, Necat Özbey și Cevdet Ayaz a fost prelungită cu șase zile, iar cea a celorlalți de două zile. 16. La 17 aprilie 2001, agenții de la conducerea securității Silopi au luat declarațiile reclamanților. 17. La 18 aprilie 2001, după audierea procurorului general, reclamanții au fost aduși în fața judecătorului judecător la curtea de securitate a statului Diyarbakr. 18. În aceeași zi, Curtea de Securitate a statului a dispus arestarea provizorie a Cevdet Ayaz, Mahir Korkmaz, Ramazan Șahin, Ziya Uçar și Necat Özbey.
Ea a eliberat Harun Uçar, Nuri Temel, Șeref Yalç Öcalan c. Turcia ([GC], nr. 46221/99, CEDO 2005 ...) și Sak Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alin. (c) prezentului articol, trebuie să fie adus imediat în fața unui judecător sau a unui alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare și are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, sau eliberat în timpul procedurii. Punerea în libertate poate fi condiționată de o garanție care asigură încuviințarea celui care a fost acuzat în instanță. Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât aceasta să decidă în scurt timp cu privire la legalitatea detenției sale și să ordone eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală.
Cu privire la admisibilitatea 21. Guvernul invită Curtea să respingă cererea de neobosire a căilor de atac interne. El susține că instanțele naționale competente nu au sesizat în niciun moment instanțele naționale competente pentru a contesta legalitatea și durata detenției lor. 22. Reclamanții susțin că orice acțiune judiciară s-ar fi dovedit deșartă din moment ce, în speță, măsurile în litigiu fuseseră adoptate în conformitate cu legislația în vigoare la momentul respectiv. 23. Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Öcalan c. Turcia Mai sus menționat. Ea nu percepe nici un motiv de derogare de la concluzia sa anterioară și, prin urmare, respinge excepția guvernului. 24. Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa și ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că restul cererii trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.
Întradevăr, Curtea constată că acesta nu se confruntă cu niciun motiv. Pe fondul Grief întemeiat pe art. 5 alineatul (3) 25. Reclamanții se plâng de durata detenției lor. 26. Guvernul subliniază regularitatea custodiei impuse reclamanților, a căror durată nu a depășit limita prevăzută de legislația în vigoare la momentul respectiv 27. Curtea arată că reținerea Cevdet Ayaz, Ziya Ujar, Ramazan Șahin, Harun Ujar, Mahir Korkmaz și Necat Özbey a atins nouă zile, cea a Nuri Temel șapte zile, cea a Șeref Yalç B, p. 33, punctul 62), Comisia a considerat că o perioadă de custodie de patru zile și șase ore fără control judiciar depășește limitele stricte de timp stabilite la art. 5 alineatul (3), chiar și atunci când are drept scop protejarea colectivității în ansamblul său împotriva terorismului.
29. Prin urmare, Curtea nu poate admite că a fost necesar să se dețină reclamanții atât de mult timp înainte de a le traduce în fața unui judecător. 30. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție. Grief tras de la art. 5 alineatul (4) 31. Reclamanții se plâng că nu au dispus de o cale de atac eficientă prin intermediul căreia să poată contesta durata deteniei lor. 32. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care implică aspecte similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 5 Õ 4 (a se vedea, printre altele, Öcalan, citată anterior, și Sakalk și altele, citată anterior). Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față.
Curtea constată că Õ lipsa jurisprudenței revelează incertitudinea actuală a acțiunii în practică. 34. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din Convenție. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Fiecare reclamant solicită 15 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit. 37. Guvernul contestă aceste pretenții, considerându-le excesive. 38. Curtea admite că reclamanții au suferit un prejudiciu moral pe care nu îl compensează suficient pentru constatarea încălcării.
Prin urmare, hotărând în echitate, în conformitate cu jurisprudența sa, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamanților suma totală de 20 000 EUR, repartizată după cum urmează: 500 EUR fiecărui reclamant Cevdet Ayaz, Ziya Ujar, Ramazan Șahin, Harun Ujar, Mahir Korkmaz și Necat Özbey 500 EUR pentru Nuri Temel 000 EUR pentru fiecare reclamant Șeref Yalç 680 EUR pentru cheltuielile de judecată și de judecată a avocaților. Ei oferă pentru a face acest lucru un decont de cheltuieli și un tempo de lucru. 40. Guvernul apreciază aceste pretenții excesive. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor.
În acest caz, ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 EUR și acordul acordat reclamanților în comun. Interese moratorii 42. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.
PE CES, CURȚA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului pentru daune morale 500 EUR (două mii cinci sute EUR) pentru fiecare reclamant Cevdet Ayaz, Ziya Ujar, Ramazan Șah, Harun Ujar, Mahir Korkmaz și Necat Özbey 500 EUR (mii cinci sute EUR) pentru Nuri Temel 000 EUR (mii EUR) pentru fiecare reclamant Șeref Yalç 000 EUR (trei mii EUR) reclamanților în comun iii.
orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe aceste sume de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 22 iunie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte
AFFAIRE AYAZ ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 11804/02) ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2006 DÉFINITIF 22/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ayaz et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. B.M. Zupančič , président , J. Hedigan , L. Caflisch , R. Türmen , C. Bîrsan , V. Zagrebelsky, M me A. Gyulumyan, juges , et de M. V. Berger, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 1 er juin 2006, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 11804/02) dirigée contre la République de Turquie et dont treize ressortissants de cet Etat, MM. Cevdet Ayaz, Necat Özbey, Ramazan Șahin, Ziya Uçar, Harun Uçar Mahir Korkmaz, Nuri Temel, Șeref Yalçın, Nadir Yıldız, Salih Özkan, Șenay Yıldız, Filiz Artuk et Enver Gündüz (« les requérants »), ont saisi la Cour le 15 août 2001 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants sont représentés par M e M. S Tanrıkulu, avocat à Diyarbakır. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent aux fins de la procédure devant la Cour.
3.La requête a été attribuée à la troisième section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l’article 26 § 1 du règlement.
4.Par une décision du 27 mai 2004, la Cour a déclaré la requête partiellement irrecevable et communiqué au Gouvernement les griefs tirés de la durée de la garde à vue et de l’absence de voie de recours pour contester celle-ci concernant tous les requérants hormis Enver Gündüz.
5.Le 1 er novembre 2004, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la troisième section ainsi remaniée (article 52 § 1).
6.Le 30 juin 2005, se prévalant de l’article 29 § 3 de la Convention, la Cour a décidé que seraient examinés en même temps la recevabilité et le bien-fondé de l’affaire. EN FAIT I.
7. Les requérants MM. Cevdet Ayaz, Necat Özbey, Ramazan Șahin, Ziya Uçar, Harun Uçar Mahir Korkmaz, Nuri Temel, Șeref Yalçın, Nadir Yıldız, Salih Özkan, Șenay Yıldız et Filiz Artuk sont nés respectivement en 1973, 1972, 1973, 1968, 1964, 1978, 1968, 1949, 1978, 1968, 1973 et 1970. Ils résident à Muș, Diyarbakır, Ergani, Kulp, Yaylak, Çınar, Mardin, Yeniköy, Mardin, Bismil, Muș, Șırnak et Diyarbakır.
8.Dans le cadre d’une opération menée par des agents de la direction de la sûreté de Muș, section de lutte contre le terrorisme, le 9 avril 2001, Cevdet Ayaz fut arrêté et placé en garde à vue.
9.Le même jour, Necat Özbey, Ramazan Șahin, Ziya Uçar, Harun Uçar et Mahir Korkmaz furent arrêtés et placés en garde à vue par des agents de la direction de la sûreté de Diyarbakır, section de lutte contre le terrorisme.
10.Le 11 avril 2001, Nuri Temel fut arrêté et placé en garde à vue par des agents de la direction de la sûreté de Mardin, section de lutte contre le terrorisme.
11.Le 12 avril 2001, Șeref Yalçın et Nadir Yıldız furent arrêtés et placés en garde à vue par des agents de la direction de la sûreté de Diyarbakır, section de lutte contre le terrorisme.
12.Le 13 avril 2001, Salih Özkan fut arrêté et placé en garde à vue par des agents de la direction de la sûreté d’Erzincan, section de lutte contre le terrorisme.
13.Le même jour, Șenay Yıldız et Filiz Artuk furent arrêtés et placés en garde à vue par des agents de la direction de la sûreté de Diyarbakır, section de lutte contre le terrorisme.
14.Les requérants étaient soupçonnés d’appartenir à l’organisation illégale PSK-KDP (Parti révolutionnaire du Kurdistan).
15.A la demande de chaque direction de la sûreté, la garde à vue de Ziya Uçar, Harun Uçar, Ramazan Șahin, Mahir Korkmaz, Necat Özbey et Cevdet Ayaz fut prolongée de six jours. Celle des autres de deux jours.
16.Le 17 avril 2001, les agents de la direction de la sûreté de Silopi prirent les dépositions des requérants.
17.Le 18 avril 2001, après avoir été entendus par le procureur, les requérants furent traduits devant le juge assesseur de la cour de sûreté de l’Etat de Diyarbakır.
18.Le même jour, la cour de sûreté de l’Etat ordonna la mise en détention provisoire de Cevdet Ayaz, Mahir Korkmaz, Ramazan Șahin, Ziya Uçar et Necat Özbey. Elle libéra Harun Uçar, Nuri Temel, Șeref Yalçın, Salih Özkan, Șenay Yıldız, Filiz Artuk et Nadir Yıldız. II.
19. Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans les arrêts Öcalan c. Turquie ([GC], n o 46221/99, CEDH 2005 ‑ ...) et Sakık et autres c. Turquie (26 novembre 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-VII). EN DROIT I.
20. Les requérants se plaignent d’une atteinte à leurs droits garantis par l’article 5 §§ 3 et 4 de la Convention, ainsi libellé : « 3. Toute personne arrêtée ou détenue, dans les conditions prévues au paragraphe 1 c) du présent article, doit être aussitôt traduite devant un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires et a le droit d’être jugée dans un délai raisonnable, ou libérée pendant la procédure. La mise en liberté peut être subordonnée à une garantie assurant la comparution de l’intéressé à l’audience. 4. Toute personne privée de sa liberté par arrestation ou détention a le droit d’introduire un recours devant un tribunal, afin qu’il statue à bref délai sur la légalité de sa détention et ordonne sa libération si la détention est illégale.
» A. Sur la recevabilité
21.Le Gouvernement invite la Cour à rejeter la requête pour non-épuisement des voies de recours internes. Il soutient que les requérants n’ont, à aucun moment, saisi les instances nationales compétentes pour contester la légalité et la durée de leur garde à vue.
22.Les requérants soutiennent que toute démarche judiciaire se serait avérée vaine dès lors qu’en l’espèce, les mesures litigieuses avaient été prises en conformité avec la législation en vigueur de l’époque.
23.La Cour rappelle qu’elle a rejeté une exception semblable dans l’affaire Öcalan c. Turquie précitée. Elle n’aperçoit aucun motif de déroger à sa précédente conclusion et rejette donc l’exception du Gouvernement.
24.La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que le restant de la requête doit faire l’objet d’un examen au fond. Elle constate en effet que celui-ci ne se heurte à aucun motif d’irrecevabilité. B. Sur le fond 1. Grief tiré de l’article 5 § 3
25.Les requérants se plaignent de la durée de leur garde à vue.
26.Le Gouvernement souligne la régularité de la garde à vue imposée aux requérants, dont la durée n’a pas dépassé la limite prévue par la législation en vigueur de l’époque.
27.La Cour relève que la garde à vue de Cevdet Ayaz, Ziya Uçar, Ramazan Șahin, Harun Uçar, Mahir Korkmaz et Necat Özbey a atteint neuf jours, celle de Nuri Temel sept jours, celle de Șeref Yalçın et Nadir Yıldız six jours, et celle de Salih Özkan, Șenay Yıldız et Filiz Arturk cinq jours.
28.Elle rappelle que, dans l’affaire Brogan et autres c. Royaume-Uni (arrêt du 29 novembre 1988, série A n o 145 ‑ B, p. 33, § 62), elle a jugé qu’une période de garde à vue de quatre jours et six heures sans contrôle judiciaire allait au-delà des strictes limites de temps fixées par l’article 5 § 3, même quand elle a pour but de prémunir la collectivité dans son ensemble contre le terrorisme.
29.La Cour ne saurait donc admettre qu’il était nécessaire de détenir les requérants aussi longtemps avant de les traduire devant un juge.
30.Par conséquent, il y a eu violation de l’article 5 § 3 de la Convention. 2. Grief tiré de l’article 5 § 4
31.Les requérants se plaignent de ne pas avoir disposé d’une voie de recours effective au travers de laquelle ils pouvaient contester la durée de leur garde à vue.
32.La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celles du cas d’espèce et constaté la violation de l’article 5 § 4 (voir, entre autres, Öcalan , précité, et Sakık et autres , précité).
33.La Cour a examiné la présente affaire et considère que le Gouvernement n’a fourni aucun fait ni argument convaincant pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Elle constate que l’absence de jurisprudence révèle l’incertitude actuelle dudit recours en pratique.
34.Par conséquent, il y a eu violation de l’article 5 § 4 de la Convention. II.
35. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage
36.Chacun des requérants demande 15 000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu’il a subi.
37.Le Gouvernement conteste ces prétentions, les estimant excessives.
38.La Cour admet que les requérants ont subi un préjudice moral que ne compense pas suffisamment le constat de violation. Dès lors, statuant en équité, conformément à sa jurisprudence, elle considère qu’il y a lieu d’octroyer aux requérants à ce titre la somme totale de 20 000 EUR, répartie comme suit : – 2 500 EUR à chacun des requérants Cevdet Ayaz, Ziya Uçar, Ramazan Șahin, Harun Uçar, Mahir Korkmaz et Necat Özbey ; – 1 500 EUR à Nuri Temel ; – 1 000 EUR à chacun des requérants Șeref Yalçın et Nadir Yıldız ; – 500 EUR à chacun des requérants Salih Özkan, Șenay Yıldız et Filiz Arturk. B. Frais et dépens
39.Les requérants demandent 7 680 EUR au titre des frais d’instance et honoraires d’avocats. Ils fournissent pour ce faire un décompte de frais et un décompte horaire de travail.
40.Le Gouvernement juge ces prétentions excessives.
41.Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce, compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable la somme de 3 000 EUR et l’accorde aux requérants conjointement. C. Intérêts moratoires
42.La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Déclare le restant de la requête recevable ; 2. Dit qu’il y a eu violation de l’article 5 §§ 3 et 4 de la Convention ; 3. Dit a) que l ’ Etat défendeur doit verser aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, les sommes suivantes à convertir en nouvelles livres turques au taux applicable à la date du règlement : i. pour dommage moral : – 2 500 EUR (deux mille cinq cents euros) à chacun des requérants Cevdet Ayaz, Ziya Uçar, Ramazan Șahin, Harun Uçar, Mahir Korkmaz et Necat Özbey ; – 1 500 EUR (mille cinq cents euros) à Nuri Temel ; – 1 000 EUR (mille euros) à chacun des requérants Șeref Yalçın et Nadir Yıldız ; – 500 EUR (cinq cents euros) à chacun des requérants Salih Özkan, Șenay Yıldız et Filiz Arturk ; ii. pour frais et dépens 3 000 EUR (trois mille euros) aux requérants conjointement ; iii. tout montant pouvant être dû à titre d’impôt sur lesdites sommes ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ces montants seront à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 4. Rejette la demande de satisfaction équitable pour le surplus. Fait en français, puis communiqué par écrit le 22 juin 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Greffier Président