CtEDO 29.04.2004 Auto

ZANA et TURHAN et GEYLANI contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
29.04.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable;Partiellement recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ZANA et TURHAN et GEYLANI contre la TURQUIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA Cererea nr. 51002/99 prezentată de Leyla ZANA împotriva Turciei Cererea nr. 51489/99 prezentată de Veysel TURHAN și Hamit GEYLANconformă cu Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 29 aprilie 2004 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič, Traja Gyulumyan, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 6 august și, respectiv, 15 iulie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt cetățeni turci. Prima reclamantă, M Leyla Zana, născută în 1961, este o fostă deputată a DEP (Partea democrației), dizolvată de Curtea Constituțională și se află în prezent în închisoarea Uluncular din Ankara. Veysel Turhan, născut în 1968, este fostul președinte al HADEP (Partea democrației poporului) în departamentul Siirt. Al treilea reclamant, domnul Hamit Geylani, născut în 1947, este secretarul general al HADEP. Prima reclamantă este reprezentată de domnul Y. Alataș, ceilalți doi de domnul B. Buran și N. Özmen, toți avocații din Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În numărul din ianuarie 1997 al buletinului lunar al HADEP, recurenta Leyla Zana semnează un articol intitulat Rolul oricărui partid politic, al oricărei structuri organizaționale este de a-și informa periodic cadrele și membrii, de a-i educa și de a-i pregăti pe viitor. Buletinul este foarte, dar foarte important. Pentru un popor, cum ar fi al nostru, care este exploatat, ignorat, care suferă de deportări și distrugeri, este dificil să facem din politică într-un mod organizat (...) HADEP, care a luat succesiunea HEP [Partea muncii poporului] și a DEP [Partea democrației], are o duzină de martiri și deținuți (...) Trebuie să știm că ceea ce ne face diferiți de celelalte partide ale ordinii stabilite este faptul că ne sprijinim pe propria forță a poporului și acționăm prin sprijinul și curajul pe care poporul ni le dă (...) Trebuie să știm că poporul nostru nu apreciază credința rea, egoismul, carierismul și interesul personal. În timp ce trecem printr-o perioadă în care războiul se intensifică, trebuie să părăsim interesele noastre individuale și ego-urile noastre și să ajungem să fim uniți (...) În același număr, reclamanții Turhan și Geylani au publicat declarația finală a celui de-al doilea Congres al Partidului Democrației Poporului ( La 2 congres HADEP, ținut la (...) Ankara la 23 iunie 1996, reunind 30 000 de persoane s-a încheiat într-un mare schimb. Concluziile rezultate sunt prezentate în rezumat mai jos. Libera voință a poporului kurd a fost împiedicată să fie reprezentată în Adunarea națională printr - un sistem de alegeri antidemocratice cu un baraj de 10 procente, lucru pe care nu - l putem vedea nicăieri în lume.... În ciuda tuturor acestor presiuni, HADEP a realizat un succes (...) obținând, în spațiul de război, până la 55% din voturi în unele departamente, a arătat adevărata față a partidelor de ordine stabilite și a ales 22 reprezentanți legitimi ai poporului (...) [Partea noastră] intenționează să elimine toată legislația și aplicațiile antidemocratice care împiedică libera exprimare a poporului kurd cu propria identitate și vor duce această luptă. Deținuții politici din casele de arest continuă să sufere tratamente inumane și ilegale (...) HADEP, prin intensificarea luptei pentru pace, democrație și libertate, declară opiniei publice hotărârea sa fermă de a susține lupta națională și democratică a poporului kurd, a lucrătorilor (...) La 9 mai 1997, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Ankara ( În conformitate cu art. 312 alineatul (2) din Codul penal, președintele de propagandă separatistă i-a acuzat pe reclamanți și pe alte șaisprezece persoane împotriva integrității teritoriale și a unității naționale a statului, precum și de incitarea poporului la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o rasă și o regiune. Rechizițiile procurorului Republicii se pot citi după cum urmează... în ceea ce-i privește pe acuzații Hamit Geylani (...) Veysel Turan Inculpații, prin aceste scrieri, în pofida poporului turc turc turc din Turcia, cu o viziune bazată pe rasă, au expus existența unui popor kurd, i - au numit prizonieri politici pe membrii grupărilor teroriste, au calificat drept război lupta împotriva terorismului în Turcia (...) În ceea ce o privește pe Leyla Zana (...) Acuzata, în scrierile scrise mai sus, subliniind printr-o viziune bazată pe rasă că ea aparținea altui popor, că era exploatată, pretinzând că erau deportați și distruși, că voiau să-i facă să dispară și că, potrivit ei, războiul mergea prin intensificare. Această scriere... îi îndeamnă pe oameni să urască și să se împotrivească pe baza unei distincții bazate pe rasă și regiune (...) în memoria sa în apărare din 17 februarie 1998 prezentată Curții de Securitate a statului Ankara ( Recursorul Zana a negat faptele care i-au fost reproșate și a precizat că s-a mulțumit să se exprime în legătură cu problemele societății și s-a bazat pe protecția articolelor 9 și 10 din Convenție și, invocând art. 14, a fost, de asemenea, acuzată din cauza originii sale kurde. În memoriile în apărare din 3 martie și 27 octombrie 1998 prezentate Curții de Securitate a statului, recurentul Geylani susține că nu a participat la redactarea și publicarea declarației în litigiu și nici nu a semnat-o. În memoria lor în apărare din 14 iulie 1998 prezentată Curții de Securitate a Statului, reclamanții Turhan și Geylani au negat faptele care le-au fost reproșate și au declarat că au făcut doar o critică politică a practicilor statului. În rechiziționările sale privind fondul prezentate Curții de Securitate a Statului, procurorul Republicii a solicitat condamnarea reclamanților Turhan și Geylani pentru propagandă separatistă în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 privind lupta împotriva terorismului. De asemenea, a solicitat condamnarea recurentei Zana pentru incitarea poporului la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe rasă, în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Codul Penal. Prin hotărârea din 17 septembrie 1998, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători, dintre care unul era membru al magistraturii militare, i-a condamnat pe reclamanții Turhan și Geylani la o pedeapsă de un an și patru luni de închisoare și la o amendă de 3 733 333 333 de lire turce (TRL) pentru propagandă separatistă, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Legea nr 3713, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 4126. De asemenea, a condamnat-o pe reclamanta Zana la o pedeapsă de doi ani de închisoare și la o amendă de 1 720 000 TRL pentru incitarea poporului la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe clasa socială, rasă și regiune, în conformitate cu art. 312 alineatul (2) din Codul Penal. Motivația Curții de Securitate a statului se poate citi după cum urmează [...] Hamit Geylani și Veysel Turan În același tweek-end, în declarația publicată sub titlul de "Declarația finală a celui de-al doilea Congres al Partidului Democrației Poporului," semnată de membrul partidului, Hamit Geynali, și președintele departamental al Siirt, Veysel Turan (...) Libera voință a poporului kurd a fost împiedicată să fie reprezentată în Adunarea Națională prin intermediul unui sistem de alegeri antidemocratice cu un baraj de 10 procente, ceea ce nu se poate vedea nicăieri în lume (...) obținând, în spațiul de război, până la 55% din voturile din unele departamente [ partidul nostru] a arătat adevărata față a partidelor de ordine stabilite și a ales 22 de reprezentanți legitimi ai poporului (...) [Partidul nostru] intenționează să elimine toată legislația și aplicațiile antidemocratice care împiedică libera exprimare a poporului kurd cu propria sa identitate și să conducă această luptă. Prizonierii politici în casele de arest (...) HADEP prin intensificarea luptei pentru pace, democrație și libertate, declară opiniei publice hotărârea sa fermă de a susține lupta națională și democratică a poporului kurd (...) După examinarea scrisă, în legătură cu pasajele de mai sus, (...) inculpații au în declarație, împărțind în două popoare națiunea turcă care nu formează decât o națiune în statul turc, numindu-i popoare turce și kurde, considerând lupta forțelor armate turce împotriva grupărilor teroriste fără milă din această regiune ca fiind un război, numind prizonieri politici în închisori membrii grupărilor teroriste, au comis infracțiunea de propagandă separatistă împotriva integrității teritoriale și naționale (...) Leyla Zana A pagina 14 din buletinul Partidului Democrației Poporului, în scris intitulat Pentru un popor, cum ar fi al nostru, care este exploatat, ignorat, care suferă de deportări și distrugeri, este dificil să facem politică într-un mod organizat (...) HADEP, care a luat succesiunea HEP și DEP, numără zeci de martiri și deținuți (...) Trebuie să știm că ceea ce ne face diferiți de celelalte partide ale ordinii stabilite este faptul că ne sprijinim pe propria forță a poporului și acționăm prin sprijinul și curajul pe care poporul ni le dă (...) Trebuie să știm că poporul nostru nu apreciază credința rea, egoismul, carismul și interesul personal. În timp ce trecem printr-o perioadă în care războiul se intensifică, trebuie să ne părăsim interesele individuale și ego-urile și să ajungem să fim uniți (...) Deși la granițele statului Turciei nu există decât o singură națiune, declarând în scris că aceasta aparține altui popor [și] că este exploatată, că sunt deportați și distruși, declarând în același timp că dorim să-i facem să dispară și calificandu-ne pentru operațiunile desfășurate în regiune împotriva activităților teroriste de război, este clar că, printr-o viziune bazată pe rasă, ei au incitat la ură și ostilitate (...) La 19 octombrie 1998, recurentele Zana au susținut că Curtea de Securitate a statului care a condamnat-o nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 din convenție. 9, 10, 11 și 14 din Convenție. În ceea ce-l privește pe reclamantul Geylani, el a declarat din nou că nu a participat la elaborarea și publicarea declarației în litigiu. În ceea ce-l privește pe reclamantul Turhan, el a invocat neregula hotărârii de primă instanță în ceea ce privește dispozițiile legislative. La 8 februarie 1999, Curtea de Casație i-a exonerat pe reclamanți de recurs și a confirmat hotărârea de primă instanță. art. 8 din Legea nr 3713, înainte de modificarea acesteia prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995, a fost astfel formulat. Propaganda scrisă și orală, reuniunile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului Republicii Turcia și unității indivizibile a națiunii sunt interzise, indiferent de procedura utilizată și de scopul urmărit. Oricine se angajează în astfel de activități este condamnat la o pedeapsă de doi până la cinci ani de închisoare și la o amendă de 50 până la 100 de milioane de lire turcești. (...) Astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4126 din 27 octombrie 1995, acest articol dispune de Propaganda scrisă și orală, întrunirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului Republicii Turcia sau unității indivizibile a națiunii sunt interzise. Oricine continuă o astfel de activitate este condamnat la o pedeapsă de unu până la trei ani de închisoare și la o amendă de o sută până la trei sute de milioane de lire turcești. În caz de recidivă, pedepsele aplicate nu se convertesc în amendă. (...) Atunci când infracțiunea de propagandă menționată la primul paragraf este comisă prin tipărire sau prin mijloace de comunicare în masă, altele decât revistele menționate la al doilea paragraf, autorii responsabili și proprietarii mijloacelor de comunicare în masă sunt condamnați la o pedeapsă de șase luni până la doi ani de închisoare, precum și la o amendă de o sută la trei sute de milioane de lire turcești (...) Această dispoziție a fost abrogată prin Legea nr. 4928 din 19 iunie 2003. Oricine, public, atrage ura și ostilitatea între diferitele straturi ale societății, creând astfel o discriminare bazată pe apartenența la o clasă socială, la o rasă, la o religie, la o sectă sau la o regiune, va fi pedepsit cu un an până la trei ani de închisoare și cu o amendă grea de (...) Dacă acest stimulent pune în pericol siguranța publică, pedeapsa va fi mărită cu o treime la jumătate. GRIFS Reclamanții susțin că au fost condamnați, prin necunoașterea articolelor 9 și 10 din Convenție, împreună cu art. 14, pentru că au exprimat idei și opinii politice cu privire la chestiuni sociale, din cauza originii lor etnice. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa independenței și a imparțialității Curții de Securitate a statului care i-a condamnat în măsura în care această instanță era compusă în special dintr-un magistrat militar dependent de executiv și de autoritățile militare. În cele din urmă, reclamanții Turhan și Geylani susțin că restricțiile care le-au fost impuse încalcă art. 18 din convenție. ÎN DREPT, reclamanții susțin că condamnarea lor încalcă articolele 9 și 10 din convenție, combinate cu art. 14. Guvernul neagă orice interferență în libertatea de gândire a reclamanților, în sensul articolului 9 din convenție, și consideră că condamnarea lor trebuie să se înțeleagă ca o interferență în exercitarea dreptului lor la libertatea de exprimare. Acesta susține, de asemenea, că această interferență a fost justificată în temeiul articolului 10 alineatul (2) din convenție, prevăzut de lege și că urmărește unul dintre scopurile legitime prevăzute la articolul respectiv, și anume menținerea securității naționale, a securității publice și a integrității teritoriale. În plus, guvernul susține că declarațiile reclamanților depășesc limitele simplei critici și corespund propagandei împotriva integrității teritoriale a statului, astfel încât condamnarea și pedeapsa aplicate trebuie considerate ca fiind un răspuns la o necesitate socială imperioasă. Acesta susține, în special, că expresiile reclamanților care fac discriminare între kurzi și turci, au avut ca scop provocarea populației împotriva statului și reprezintă în acest sens un pericol pentru pacea socială și chiar internațională și sunt de natură să exacerbeze o situație deja explozivă. În plus, pe baza jurisprudenței Curții (a se vedea Zana c. Turcia , Hotărârea din 25 noiembrie 1997, Culegerea hotărârilor și deciziilor 1997 VII, § 50), guvernul subliniază că reclamanții erau persoane politice foarte cunoscute în regiunea sud-est a Turciei. În cele din urmă, citând Hotărârea Observator Guardian Regatul Unit (26 noiembrie 1991, seria A n Cu toate acestea, Comisia consideră că, în conformitate cu jurisprudența Curții a Uniunii Europene, nu există niciun motiv pentru care să se considere că o măsură de ajutor de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. De asemenea, acestea precizează că scrierile în cauză nu constau în propagandă separatistă sau într-un stimulent pentru ură sau ostilitate, ci au abordat probleme ale țării și au oferit consiliere cu privire la modalitățile de guvernanță ale HADEP. Pe baza jurisprudenței Curții (Chells c. Spania), Hotărârea din 23 aprilie 1992, seria A n 236, și Incal c. Turcia , Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998 IV), recurentele amintește că libertatea de exprimare este valabilă și pentru ideile contrare tezei statului. Curtea constată în primul rând că, prin formularea sa, afirmația reclamanților vizează în realitate o presupusă încălcare a libertății lor de exprimare, care, prin urmare, trebuie examinată din perspectiva articolului 10 (a se vedea, de exemplu, Ceylan c. Turcia [GC], n 23556/94, § 23, CEDO 1999-IV. În lumina tuturor argumentelor părților, Curtea consideră că acest motiv ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond : rezultă că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. În cele din urmă, în ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 14 din convenție, coroborat cu articolele 9 și 10, din lipsa unor elemente care ar putea justifica faptul că motivele condamnării reclamanților erau altele decât cele reținute de instanțele naționale, acesta ar trebui respins pentru nefondare vădită în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa independenței și imparțialității Curții de Securitate a statului care i-a condamnat. În lumina tuturor argumentelor părților, Curtea consideră că acest motiv ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond : rezultă că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. În cele din urmă, reclamanții Turhan și Geylani susțin că restricțiile pe care le-au făcut încalcă art. 18 din convenție. Guvernul contestă aceste afirmații. Curtea amintește că art. 18 din convenție nu poate fi aplicat decât împreună cu o altă dispoziție a convenției care garantează un drept restricționat; prin urmare, Curtea consideră că, având în vedere concluziile sale cu privire la art. 10, nu se ridică nicio întrebare separată din perspectiva articolului 18 din convenție (a se vedea mutatis mutandis Buonmo Gärber și alte c. Italia (cc.), nr. 63783/00, 20 mai 2003. Prin urmare, acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile Declare admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate, obiecțiunile reclamanților cu privire la libertatea de exprimare și lipsa independenței și a impartilității Curții de Securitate a statului Ankara Declara inadmisibilă plângerea formulată la art. 18 din convenție cu majoritate de voturi, Declar inadmisibilă obiecția formulată la art. 14 din convenție, coroborată cu articolele 9 și 10. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-01-11
0,96
AFFAIRE ZANA ET AUTRES c. TURQUIE
le Gouvernement ») est représenté par son agent. 3. Invoquant l'article 10 de la Convention, les requérants alléguaient avoir été condamnés en violation de leur droit à la liberté d'expression par une cour de sûreté de l'Etat ne satisfaisan
CtEDO 2008-09-29
0,94
ZANA ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 2932/04 présentée par Leyla ZANA et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 29 septembre 2008 en une chambre composée
CtEDO 2004-06-17
0,94
TURHAN contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 53648/00 présentée par Veysel TURHAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 17 juin 2004 en une chambre composée de : MM. G
CtEDO 2004-12-07
0,94
S.S. ET M.Y. c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 37951/97 présentée par S.S. et M.Y. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 7 décembre 2004 en une chambre composée de : Si
CtEDO 2004-07-08
0,94
CELIK et YILDIZ contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 51479/99 présentée par Feridun ÇELİK et Mehmet Salih YILDIZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 8 juillet 200
Sursă