AFFAIRE ZANA ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA ZANA ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetările nr. 51002/99 și 51489/99) HOTĂRÂREA (Regulament amiabil) STRASBURG 11 ianuarie 2005 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Zana și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Cabral Barreto Türmen Butkevych Ugrekhelidze mis Fura-Sandström Jočienė, judecători și a dlui Dolle, graffière de secțiune După ce au deliberat în camera Consiliului la 7 decembrie 2004, înmânează hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se găsesc două cereri (n 51002/99 și 51489/99) îndreptate împotriva Republicii Turcia și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, dl Leyla Zana, dnii V. Turhan și H. La 6 august 1999 și 15 iulie 1999, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanta este reprezentată de domnul Y. Alataș și reclamanții sunt reprezentați de domnul N. Özmen și B. Buran, toți avocații din Ankara. Guvernul turc ( În temeiul articolului 10 din Convenție, reclamanții au fost condamnați cu încălcarea dreptului lor la libertatea de exprimare de către o instanță de securitate a statului care nu îndeplinește cerințele de independență și imparțialitate prevăzute la art. 6 alineatul (1) din Convenție. Cererea a fost atribuită celei de-a treia secțiuni a Curții (art. 52 alineatul (1)). (1) din Convenție a fost constituită în conformitate cu art. 26 alin. (1) din regulament. Prin decizia din 29 aprilie 2004, camera a decis să unească cererile [art. 42 alineatul (1) din Regulamentul de procedură] și le-a declarat parțial admisibile. La 2 iulie 2004, după un schimb de corespondență, grefierul a propus încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (b) din convenție. La 23 iulie 2004, dnii Turhan și Geylani ; la 5 noiembrie 2004, Mzana și la 9 septembrie 2004, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cauză a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. Recurenta, Leyla Zana, născută în 1961, este o fostă deputată a DEP (Partea democrației), dizolvată de Curtea Constituțională. Reclamantul Veysel Turhan, născut în 1968, este fostul președinte al HADEP (Partea Democrației Poporului) în departamentul Siirt. Reclamantul Hamit Geylani, născut în 1947, era secretarul general al HADEP. În numărul din ianuarie 1997 al buletinului lunar al HADEP, recurenta Leyla Zana, a înscris un articol intitulat La 9 mai 1997, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Ankara ( În conformitate cu art. 312 alineatul (2) din Codul penal, acesta i-a acuzat pe reclamanții șefului propagandei separatiste împotriva integrității teritoriale și a unității naționale a statului, precum și de incitarea poporului la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o rasă și o regiune. În memoriul său în apărare din 17 februarie 1998, prezentat Curții de Securitate a statului Ankara (inclusiv instanța de securitate a statului) reclamanta a negat faptele reproșate și a precizat doar că s-a exprimat în legătură cu problemele societății. De asemenea, a susținut să fie acuzată din cauza originii sale kurde și s-a prevalat de articolele 9, 10 și 14 din Convenție. 12. În memoriul lor în apărare din 14 iulie 1998, prezentat Curții de Securitate a Statului, reclamanții au negat faptele care le erau reproșate și au declarat că au făcut doar o critică politică a practicilor statului. 13. Prin hotărârea din 17 septembrie 1998, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători, dintre care unul era membru al magistraturii militare, i-a condamnat pe reclamanți la o pedeapsă de un an și patru luni de închisoare și la o amendă pentru propagandă separatistă, în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Legea nr 3713, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 4126. De asemenea, a condamnat-o pe reclamantă la o pedeapsă de doi ani de închisoare și la o amendă pentru incitarea poporului la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe clasa socială, rasă și regiune, în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Codul Penal. 14. La 8 februarie 1999, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. La 10 septembrie 2004, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Guvernul constată că Curtea a constatat în mai multe rânduri încălcări ale Convenției de către Turcia în cauze privind urmărirea penală în temeiul articolului 312 din Codul Penal și al articolului 8 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului, subliniind în acest sens că dispoziția codului penal în cauză a fost modificată la 6 februarie 2002 prin Legea nr. 4744 și că dispoziția legii privind combaterea terorismului a fost abrogată la 19 iulie 2003 prin Legea nr. 4928, după introducerea cererilor nr. 51002/99 și 51489/99. Guvernul face referire, de asemenea, la măsurile individuale menționate în Rezoluția interimară adoptată de Comitetul miniștrilor Consiliului Europei la 23 iulie 2001 (Res DH (2001)106), pe care le adoptă în circumstanțe similare celor din prezenta cauză. 51002/99 și 51489/99, Guvernul propune plata ex gratia pentru prejudicii și cheltuieli și cheltuieli de judecată 9 000 EUR (9 mii EUR) recurentei Leyla Zana; 7 000 EUR (șapte mii EUR) pentru prejudiciile aduse fiecăruia dintre reclamanții Veysel Turhan și Hamit Geylani și 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Aceste sume nu vor fi supuse niciunui impozit sau sarcinii fiscale în vigoare la momentul relevant și vor fi plătite în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți sau de consiliile lor autorizate în mod corespunzător și vor fi plătite în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în temeiul articolului 39 din convenție. În lipsa unei plăți în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la plata efectivă a sumelor în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile pentru această perioadă, cu trei puncte procentuale. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 16. La 26 iulie 2004, Curtea primise deja următoarea declarație semnată de reprezentantul dlui Turhan și al dlui Geylani. În calitate de reprezentant al reclamanților Veysel Turhan și Hamit Geylani, observ că guvernul turc este dispus să le plătească, cu titlu gratuit, suma de 7 000 EUR (șapte mii EUR) fiecare pentru prejudicii și suma de 1 500 EUR (o mie cinci sute EUR) împreună pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 51489/99 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțată în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că această declarație este soluționată definitiv, în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanții. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 17. La 24 noiembrie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul dlui Leyla Zana în calitate de reprezentant al M. Leyla Zana, observ că guvernul turc este dispus să-i plătească, cu titlu gratuit, suma de 9 000 EUR (9 mii EUR) în vederea unei soluționări amiabile a cazului care a generat cererea nr. 51002/99 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că această declarație este soluționată definitiv, în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanta. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 18. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 11 ianuarie 2005 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE ZANA ET AUTRES c. TURQUIE

(Requêtes n

os

51002/99 et 51489/99)

ARRÊT

(Règlement amiable)

STRASBOURG

11 janvier 2005

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l'affaire Zana et autres c. Turquie,

La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

R.

Türmen

,

V.

Butkevych

,

M.

Ugrekhelidze

,

M

mes

E.

Fura-Sandström

,

D.

Jočienė,

juges

,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 décembre 2004,

Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l'origine de l'affaire se trouvent deux requêtes (n

os

51002/99 et

51489/99) dirigées contre la République de Turquie et dont trois ressortissants de cet Etat, M

me

Leyla Zana, MM. V. Turhan et H.

Geylani («

les requérants

»), ont saisi la Cour les 6 août 1999 et 15 juillet 1999 respectivement, en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

La requérante est représentée par M

e

Y. Alataș et les requérants sont représentés par M. N. Özmen et B. Buran, tous avocats à Ankara. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») est représenté par son agent.

3.

Invoquant l'article 10 de la Convention, les requérants alléguaient avoir été condamnés en violation de leur droit à la liberté d'expression par une cour de sûreté de l'Etat ne satisfaisant pas aux exigences d'indépendance et d'impartialité énoncées à l'article 6 § 1 de la Convention.

4.

La requête a été attribuée à la troisième section de la Cour (article

52 §

1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article

26 § 1 du règlement.

5.

Par une décision du 29 avril 2004, la chambre a décidé de joindre les requêtes (article 42 § 1 du règlement) et les a déclarées partiellement recevables.

6.

Le 2 juillet 2004, après un échange de correspondance, le greffier a proposé la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 §

1

b) de la Convention. Le 23 juillet 2004, MM. Turhan et Geylani

; le 5

novembre 2004, M

me

Zana et le 9 septembre 2004, le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.

7.

Le 1

er

novembre 2004, la Cour a modifié la composition de ses sections (article 25 § 1 du règlement). La présente affaire a été attribuée à la deuxième section ainsi remaniée (article 52 § 1).

EN FAIT

8.

La requérante, Leyla Zana, née en 1961, est une ancienne députée du DEP (Parti de la démocratie), dissous par la Cour constitutionnelle. Le requérant Veysel Turhan, né en 1968, est l'ancien président du HADEP (Parti de la démocratie du peuple) dans le département de Siirt. Le requérant Hamit Geylani, né en 1947, était le secrétaire général du HADEP.

9.

Dans le numéro de janvier 1997 du bulletin mensuel du HADEP, la requérante Leyla Zana, signa un article intitulé «

Bulletin retardé

» («

Geciken Bülten

»). Dans le même numéro, les requérants Turhan et Geylani publièrent «

La déclaration finale du deuxième congrès du Parti de la démocratie du peuple

» («

Halkin Demokrasi Partisi 2. Olağan Büyük Kurultayi Sonuç Bildirgesi

»).

10.

Le 9 mai 1997, le procureur de la République près la cour de sûreté de l'Etat d'Ankara («

le procureur de la République

») inculpa les requérants du chef de propagande séparatiste contre l'intégrité territoriale et l'unité nationale de l'Etat ainsi que d'incitation du peuple à la haine et à l'hostilité sur la base d'une distinction fondée sur l'appartenance à une race et à une région. Il requit leur condamnation en vertu de l'article 312 § 2 du code pénal.

11.

Dans son mémoire en défense du 17 février 1998, présenté à la cour de sûreté de l'Etat d'Ankara («

la cour de sûreté de l'Etat

»), la requérante nia les faits reprochés et précisa s'être contentée de s'exprimer sur des problèmes de société. Elle soutint en outre être poursuivie en raison de ses origines kurdes et se prévalut des articles 9, 10 et 14 de la Convention.

12.

Dans leur mémoire en défense du 14 juillet 1998, présenté à la cour de sûreté de l'Etat, les requérants nièrent les faits qui leur étaient reprochés et déclarèrent s'être contentés de faire une critique politique des pratiques étatiques.

13.

Par un arrêt du 17 septembre 1998, la cour de sûreté de l'Etat, composée de trois juges, dont l'un était membre de la magistrature militaire, condamna les requérants à une peine d'un an et quatre mois d'emprisonnement et à une amende pour propagande séparatiste, en vertu de l'article

8 § 1 de la loi n

o

3713, tel que modifié par la loi n

o

14.

Le 8 février 1999, la Cour de cassation confirma l'arrêt de première instance.

EN DROIT

15.

Le 10 septembre 2004, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

1.

Le Gouvernement note que la Cour a constaté à plusieurs reprises des violations de la Convention par la Turquie dans des affaires concernant des poursuites au titre de l'article

312 du code pénal et de l'article 8 de la loi n

o

3713 relative à la lutte contre le terrorisme. Il souligne à cet égard que la disposition du code pénal en question a été amendée le 6

février 2002 par la loi n

o

4744 et que la disposition de la loi relative à la lutte contre le terrorisme a été abrogée le 19 juillet 2003 par la loi n

o

4928, après l'introduction des requêtes n

os

51002/99 et 51489/99.

2.

Le Gouvernement se réfère par ailleurs aux mesures individuelles visées dans la Résolution intérimaire adoptée par le Comité des Ministres du Conseil de l'Europe le 23

juillet 2001 (Rés DH (2001)106), qu'il prend dans des circonstances analogues à celles de la présente affaire.

3.

En vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine les requêtes n

os

51002/99 et 51489/99, le Gouvernement offre de verser

ex gratia

au titre des préjudices et des frais et dépens 9

000 EUR (neuf mille euros) à la requérante Leyla Zana

; 7

000

EUR (sept mille euros) au titre des préjudices à chacun des requérants Veysel Turhan et Hamit Geylani et 1

500 EUR (mille cinq cents euros) conjointement au titre des frais et dépens. Ces sommes ne seront soumises à aucun impôt ou charge fiscale en vigueur à l'époque pertinente et seront versées en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants ou par leurs conseils dûment autorisés. Elles seront payables dans les trois mois à compter de la notification de l'arrêt de la Cour rendu en vertu de l'article 39 de la Convention. Ce paiement vaudra règlement définitif de l'affaire. A défaut de paiement dans ledit délai, le Gouvernement s'engage à verser, à compter de l'expiration de celui-ci et jusqu'au paiement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pour cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

4.

En outre, le Gouvernement s'engage à ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.

»

16.

Le 26 juillet 2004, la Cour avait déjà reçu la déclaration suivante, signée par le représentant de MM.

Turhan et Geylani

:

«

En ma qualité de représentant des requérants Veysel Turhan et Hamit Geylani, je note que le gouvernement turc est prêt à leur verser, à titre gracieux, la somme de 7

000

EUR (sept mille euros) chacun au titre des préjudices, et la somme de 1

500

EUR (mille cinq cents euros) conjointement au titre des frais et dépens, en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n

o

51489/99 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.

Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et les requérants sont parvenus.

En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.

»

17.

Le 24 novembre 2004, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant de M

me

Leyla Zana

:

«

En ma qualité de représentant de M

me

Leyla Zana, je note que le gouvernement turc est prêt à lui verser, à titre gracieux, la somme de 9

000 EUR (neuf mille euros) en vue d'un règlement amiable de l'affaire ayant pour origine la requête n

o

51002/99 pendante devant la Cour européenne des Droits de l'Homme.

Cette somme couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens et sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de l'arrêt de la Cour rendu conformément à l'article 39 de la Convention européenne des Droits de l'Homme. A compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

J'accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l'encontre de la Turquie à propos des faits à l'origine de ladite requête. Je déclare l'affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s'inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et la requérante sont parvenus.

En outre, je m'engage à ne pas demander, après le prononcé de l'arrêt, le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre conformément à l'article 43 § 1 de la Convention.

»

18.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62 §

3 du règlement).

19.

Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,

1.

Décide

de rayer l'affaire du rôle

;

2.

Prend acte

de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 11 janvier 2005 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Greffière

Président