TURHAN contre la TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.06.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Recevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

TURHAN contre la TURQUIE (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 53648/00 prezentate de Veysel TURHAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se întrunește la 17 iunie 2004 într-o cameră compusă din domnii Ress președintele Cabral Barreto Türmen Hedigan H.S. Greve Traja Gyulumyan, judecători și de domnul V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 25 noiembrie 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Veysel Turhan, este un resortisant turc, născut în 1968 și rezident în Siirt. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Mesut Bestaș, Meral Bestaș și Fehmile Kaș, avocați în Diyarbakr. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La momentul faptelor, reclamantul a fost președinte al Secțiunii departamentului Siirt a Partidului politic Halk main Emek Partsi (Partea muncii poporului). La 2 iunie 1998, reclamantul a făcut o intervenție telefonică, cu ocazia informațiilor difuzate în direct de Med - TV Printr-o scrisoare din 1 iulie 1998 adresată Ministerului Justiției, Secretariatul General al Consiliului de Securitate Națională, considerând că conținutul declarațiilor reclamantului se încadrează în propaganda separatistă, a solicitat urmărirea penală a acestuia. Textul acestei intervenții telefonice, așa cum este menționat în scrisoare, se poate citi după cum urmează La întrebarea mai jos că înseamnă măsurile economice și sociale luate de statul turc (...) Veysel Turhan a răspuns: (...) Deși au declarat că vor face așa-numitele "investiții," noi nu am văzut concretizarea. Trăim în această regiune și nu vedem investiții, lucrări destinate creării de locuri de muncă. Nu există nici un loc de muncă [exact], început de creșterea numărului de închisori și continuate de creșterea șantierelor închisorilor. Investiții, destinate [construirii] spații de securitate, locuințe militare și polițienești au fost efectuate. În afară de aceasta, nimic nu s-a făcut pentru a crea locuri de muncă (...). Până în prezent, politicile de asimilare a poporului kurd și de separare a oamenilor de producție au fost aplicate. Pe de o parte, oamenii au fost obligați să se distanțeze de producție, pe de altă parte, vorbim despre investiții economice. Aceaceasta este o situație contradictorie și inacceptabilă (...). Aceaceasta este o mare minciună. Poporul nostru nu are nevoie de pâine de genul acesta, a fost forțat să aibă nevoie de pâine. Problema nu este deloc economică. Toată lumea știe că este o problemă politică. Atât țăranii cât și oamenii obișnuiți o consideră în acest fel. Problema este politică, așa că aceaceasta este cu siguranță problema kurdă. Toate pachetele [d'investment], toate promisiunile (...) sunt cu siguranță goale și nu pot atinge scopul lor. Am spus deja acest lucru, vom repeta și vom continua să o spunem. La 11 septembrie 1998, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Diyarbak'r ( procurorul republicii a pus sub acuzare pe reclamant al șefului de instigare al poporului pentru a-și îndeplini responsabilitatea și pentru a-și exercita responsabilitatea pe baza unei distincții bazate pe rasă și regiune și a solicitat condamnarea în temeiul articolului 312 alineatele (2) și (3) din Codul penal. În apărarea sa prezentată în fața instanței de securitate a statului Diyarbakarr ( În acest sens, reclamantul a contestat faptele care i-au fost reproșate și a fost mulțumit să critice în calitate de reprezentant al unui partid politic, politica economică și socială condusă de statul membru în regiunea sa. Printr-o hotărâre din 20 aprilie 1999, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători, dintre care unul era constituit din magistratură militară, l-a recunoscut pe reclamant vinovat de propagandă separatistă și l-a condamnat în consecință la o pedeapsă de un an și patru luni de închisoare, precum și la 8 266 666 de lire turcești (TRL) d 3713 privind lupta împotriva terorismului ( În ceea ce privește dovezile colectate și elementele dosarului, în discursul pe care l-a făcut în direct cu ocazia informațiilor difuzate de canalul de televiziune MED [el a pretins] că pachetele (d.n.) Investițiile nu erau destinate producției, ci construcției de închisori, secții de poliție, locuințe militare și polițienești, iar problema era politică ceea ce toți considerau a fi și, prin urmare, numeroase promisiuni [ale] problemei kurde sunt goale și s-a stabilit că, explicând acest punct de vedere, el a făcut propaganda orală a organizației, care are ca scop distrugerea integrității teritoriale a Republicii Turcia (...) La 3 septembrie 1999, în timp ce procedura penală rămânea pendinte în fața instanțelor naționale, a fost promulgată Legea nr. 4454 prin care se prevedea suspendarea hotărârii judecătorești și a executării pedepselor pentru infracțiunile comise înainte de 12 iulie 1997 prin intermediul presei scrise și orale ( La 13 septembrie 1999, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță și a retrimis cauza în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, astfel încât aceasta să reexamineze decizia sa în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 4454. La 2 noiembrie 1999, Curtea de Securitate a Uniunii Europene, compusă din trei judecători civili, a suspendat judecarea cauzei împotriva reclamantului în temeiul articolului 1 din Legea nr. 4454. În conformitate cu elementele dosarului, până în prezent nu a fost pronunțată nicio hotărâre definitivă care să pună capăt procedurii penale în cauză. 4126 din 27 octombrie 1995, art. 8 din Legea nr. 3713 dispune de propagandă scrisă și orală, se interzic întâlnirile, adunările și manifestările menite să aducă atingere integrității teritoriale a statului membru al Republicii Turcia sau unității indivizibile a națiunii. Oricine continuă o astfel de activitate este condamnat la o pedeapsă de la unu la trei ani de închisoare și la o amendă de o sută la trei sute de milioane de lire turcești. În caz de recidivă, pedepsele nu sunt transformate în amendă. (...) Atunci când propaganda menționată la primul paragraf este comisă prin mijloace de comunicare în masă sau prin mijloace de comunicare în masă, altele decât revistele menționate la al doilea paragraf, autorii responsabili și proprietarii mijloacelor de comunicare în masă sunt condamnați la o pedeapsă de șase luni până la doi ani de închisoare, precum și la o amendă de o sută până la trei sute de milioane de lire turcești (...) Această dispoziție a fost abrogată prin Legea nr. 4928 din 19 iunie 2003. Se pedepsește cu o pedeapsă de la unu la trei ani de închisoare, precum și cu o amendă de nouă mii la treizeci și șase de mii de lire sterline, oricine, pe baza unei distincții bazate pe o clasă socială, o rasă, o religie, o sectă sau o regiune, atrage poporul spre ură și dușmănie. În cazul în care un astfel de stimulent pune în pericol securitatea publică, pedeapsa se dublează cu o parte care poate merge de la o treime la jumătate din pedeapsa de bază. Persoanele care (...) până la 23 aprilie 1999 au comis infracțiuni prin intermediul presei sau al mijloacelor de comunicare orală sau vizuală, pentru care pedepsele privative de libertate nu sunt mai mari de 12 ani și care au fost condamnate la o pedeapsă privativă de libertate mai mică sau egală cu 12 ani, văd executarea pedepsei lor însoțite de o suspendare. (...) Acesta este suspendat să se pronunțe sau să se dea în judecată împotriva persoanelor enumerate la primul paragraf care nu au fost supuse unor pedepse privative de libertate mai mari de 12 ani și care nu fac încă obiectul unei urmăriri penale sau a căror judecată nu a fost încă deschisă în stadiul de lantură pregătitoare sau care, în ultimul stadiu al procedurii, nu au făcut obiectul unei condamnări sau a cărei condamnare nu este definitivă (...) La art. 2 din această lege, persoanele care beneficiază de dispozițiile art. 1 și care comit, în termen de trei ani de la pronunțarea suspendării, o infracțiune intenționată care intră în domeniul de aplicare al art. 1, vor trebui să execute pedepsele la care a fost suspendat. (...) În cazul unei condamnări pentru o infracțiune Intenționat care intră în domeniul de aplicare a articolului 1 care a avut loc în termen de trei ani de la pronunțarea unei suspendări la data de: inițierea unei proceduri sau la pronunțarea unei hotărâri judecătorești (...), procedura la care a fost suspendată va fi continuată și judecata pronunțată (...) mai departe (...) GRIFS Invocând art. 10 din Convenție și 3 din Protocolul nr. 1, reclamantul susține că condamnarea sa pentru o intervenție telefonică în cursul unei emisiuni televizate aduce atingere dreptului său la libertatea de exprimare. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil în fața unei instanțe independente și imparțiale. În acest sens, el expune că un judecător militar, a cărui independență față de superiorii săi nu era asigurată, se afla în cadrul Curții de Securitate a statului. Acesta susține, de asemenea, că procesul său a fost pus în pericol arbitral, în măsura în care urmăririle penale pe care le-a făcut în fața instanțelor naționale se bazau numai pe un document confidențial adresat Ministerului Justiției de către Secretariatul General al Consiliului de Securitate Națională. Reclamantul susține că procedura penală diligentă împotriva sa pentru a interveni în cursul unei emisiuni televizate aduce atingere articolului 10 din convenție și articolului 3 din Protocolul nr. Guvernul și-a prezentat observațiile, care nu au fost depuse la dosar din cauza faptului că nu a respectat termenul stabilit. Curtea va examina acest aspect pe teren al articolului 10 din Convenție și consideră că, în lumina tuturor argumentelor părților, acest aspect ridică probleme serioase de fapt și de drept care nu pot fi rezolvate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ; în consecință, nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea nu a ridicat nici un alt motiv de refuz. Reclamantul se plânge de lipsa de independență și de jurisdicție a Curții de Securitate a statului care a soluționat cazul său, precum și de caracterul arbitrar al procedurii penale la care a făcut obiectul. Curtea constată în primul rând că condamnarea inițială a reclamantului pentru propagandă separatistă, pronunțată la 20 aprilie 1999 de Curtea de Securitate a Uniunii Europene, a fost infirmată de Curtea de Casație la 13 septembrie 1999. Pe de altă parte, potrivit elementelor dosarului, reclamantul n Este adevărat că dosarul nu conține informații precise cu privire la desfășurarea procedurii ulterioare, în timp ce termenul de suspendare a expirat într-adevăr. Cu toate acestea, se pare că reclamantul ar fi fost în mod necesar adus în fața unei instanțe de securitate din statul membru, formată numai din magistrați civili, dacă suspendarea în cauză ar fi fost retrasă. Pe de altă parte, în cazul în care cauza la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În consecință, obiecțiile reclamantului referitoare la independență și la imparțialitatea Curții de Securitate a statului, precum și la echitatea procedurii sunt în mod evident greșit întemeiate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declare admisibilitate, toate mijloacele de fond rezervate, litigiul reclamantului cu privire la dreptul său de exprimare de a declara cererea inadmisibilă, pentru surplus. Vincent Berger Georg Res Modulul Președinte