AFFAIRE VEYSEL TURHAN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.09.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 10

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE VEYSEL TURHAN c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL VEYSEL TURHAN c. TURCIA (solicitarea nr. 53648/00) HOTĂRÂREA acestei versiuni a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 6 decembrie 2005. STRASBURG 20 septembrie 2005 DEFINITIVF 20/12/2005 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Veysel Turhan c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Butkevych Jočienė, Popović, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 30 august 2005, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 53648/00) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Veysel Turhan ( Reclamantul, care a fost admis în beneficiul asistenței judiciare, este reprezentat de domnul Mesut Bestaș, Meral Bestas și Fehmile Kaș, avocați la Diyarbak noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a doua secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ]. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII Reclamantul s-a născut în 1968 și a locuit în Siirt. La momentul faptelor, el era președintele Secțiunii departamentale a Siirt a Partidului politic HalkÕn Demokrasi Partsi. (Partea Democrației Poporului) [1] La 2 iunie 1998, reclamantul a efectuat o intervenție telefonică în timpul informațiilor transmise în direct de Med-TV, un canal de televiziune ilegal. Prin scrisoarea din 1 iunie 1998 În iulie 1998 adresată Ministerului Justiției, Secretariatul General al Consiliului de Securitate Națională, considerând că conținutul declarațiilor reclamantului se afla sub incidența propagandei separatiste, a cerut să fie inițiate acțiuni în justiție. Textul acestei intervenții telefonice, așa cum se menționează în scrisoare, se poate citi după cum urmează: ceea ce înseamnă măsurile economice și sociale luate de statul turc (...) Veysel Turhan a răspuns: (...) Deși au declarat că vor face așa-numitele "investiții," nu am văzut concretizarea acestora. Noi trăim în această regiune și nu vedem investiții, lucrări destinate creării de locuri de muncă. În afară de aceasta, nu s - a făcut nimic pentru a crea locuri de muncă... Până în prezent, au fost puse în aplicare politici de asimilare a populației kurde și de separare a oamenilor de producție; pe de o parte, oamenii au fost obligați să se îndepărteze de producție, pe de altă parte, vorbim despre investiții economice. Aceaceasta este o situație contradictorie și inacceptabilă... aceaceasta este o mare minciună. El a fost forțat să aibă nevoie de pâine, problema nu este deloc economică, toată lumea știe că aceaceasta este o problemă politică, atât țăranii, cât și oamenii obișnuiți o consideră așa. Problema este politică, deci aceaceasta este cu siguranță problema kurdă. Toate pachetele [de investiții], toate promisiunile (...) sunt cu siguranță goale și nu pot atinge scopul lor. Am spus deja acest lucru, vom repeta și vom continua să spunem acest lucru. La 11 septembrie 1998, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului Diyarbakýr l-a acuzat pe reclamant de instigarea poporului la ură și ostilitate pe baza unei distincții bazate pe rasă și regiune și a solicitat condamnarea sa în temeiul articolului 312 alineatul (2) și (3) din Codul Penal. 10. În apărarea sa prezentată în fața Curții de Securitate a Statelor Unite, reclamantul a negat faptele care i-au fost reproșate și a explicat că a criticat, în calitate de reprezentant al unui partid politic, politica economică și socială condusă de stat în regiunea sa 11. Printr-o hotărâre din 20 aprilie 1999, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători, dintre care unul rezultat al magistraturii militare, l-a recunoscut pe reclamantul vinovat de propagandă separatistă și l-a condamnat la o pedeapsă de un an și patru luni de închisoare, precum și la 8 266 666 666 de lire turcești (TRL) de amendă în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În conformitate cu art. 6 din Legea nr. 647, Curtea a decis, în special, să suspende executarea pedepsei. 12. Având în vedere dovezile colectate și elementele dosarului, în discursul pe care l-a făcut în direct cu ocazia informațiilor difuzate de către canalul de televiziune MED 13. La 3 septembrie 1999, în timp ce procedura penală rămânea pendinte în fața instanțelor naționale, a fost promulgată Legea nr. 4454 prin care se prevedea suspendarea hotărârii și executarea pedepselor pentru infracțiunile comise înainte de 12 iulie 1997 prin intermediul presei scrise și orale (a se vedea punctul 17 de mai jos). La 13 septembrie 1999, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță și a trimis cauza în fața Curții de Securitate de Stat pentru ca aceasta să procedeze la reexaminarea acesteia în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 4454. 15. La 2 noiembrie 1999, Curtea de Securitate a statului a continuat să se pronunțe asupra acțiunii penale diligente împotriva reclamantului în temeiul articolului 1 din Legea nr. 4454. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 16. Dreptul și practica internă relevante în vigoare la momentul respectiv sunt descrise în Hotărârea Persoanele care... până la 23 aprilie 1999 au comis infracțiuni prin presă sau mijloace de comunicare orală sau vizuală, pentru care pedepsele privative de libertate nu sunt mai mari de 12 ani și care au fost condamnate la o pedeapsă privativă de libertate mai mică sau egală cu 12 ani, văd executarea pedepsei lor însoțită de o suspendare. (...) Se suspendă judecarea sau inițierea unui proces împotriva persoanelor enumerate la primul paragraf care nu fac obiectul unor pedepse privative de libertate mai mari de 12 ani și care nu fac încă obiectul unei urmăriri penale sau a căror condamnare nu este definitivă în etapa de pregătire a procesului sau care, în ultima etapă a procedurii, nu a fost condamnată sau a cărei condamnare nu este definitivă (...) art. 2 din această lege prevede că persoanele care beneficiază de dispozițiile art. 1 și care comit, în termen de trei ani de la pronunțarea suspendării, o infracțiune intenționată care intră sub incidența art. 1 va trebui să execute pedepsele la care a fost suspendat. (...) În cazul unei condamnări pentru o infracțiune Intenționat care intră în domeniul de aplicare al art. 1 care a avut loc în termen de trei ani de la pronunțarea unei suspendări la inițierea unei proceduri sau la pronunțarea unei hotărâri (...), procedura la care a fost suspendată va fi continuată și judecata pronunțată. (...) CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA COMUNĂ A ARTICOLULUI 10 DIN CONVENȚIE 18. Reclamantul se plânge că urmărirea penală împotriva sa a încălcat dreptul său la libertatea de exprimare și invocă în acest sens art. 10 din convenție, astfel cum a fost formulat. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ca autoritățile publice să poată interveni și fără a ține cont de frontiere.... Exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunii (...) 19. Părțile la procedură sunt de acord cu faptul că urmărirea penală împotriva reclamantului, fără a se ajunge la o condamnare definitivă, se analizează printr-o interferență în exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare. Curtea nu constată niciun motiv de a concluziona altfel, având în vedere repercusiunile semnificative asupra situației reclamantului, un om politic și suspendarea cu care a fost însoțită hotărârea pronunțată împotriva sa. Într-adevăr, această suspendare ar fi avut loc numai dacă, în termen de trei ani de la acordarea acesteia, persoana în cauză nu comitea nicio altă infracțiune intenționată de același tip (punctul 17 de mai sus). 20. Nu se contestă mai mult faptul că intervenția era prevăzută de lege și urmărea un scop legitim, și anume protecția integrității teritoriale, în sensul articolului 10 alineatul (2) (a se vedea Yagmurdereli c. Turcia , nr. 29590/96, § 40, 4 iunie 2002). Curtea subscrie la această apreciere. În acest caz, litigiul se referă la problema dacă intervenția era necesară într-o societate democratică 21. Curtea va acorda o atenție deosebită termenilor utilizați în discursurile în litigiu. În această privință, aceasta ia în considerare circumstanțele din jurul cazurilor supuse examinării sale, în special dificultățile legate de lupta împotriva terorismului 22. În această privință, Curtea constată că reclamantul a fost acuzat de o intervenție telefonică pe care a făcut-o în timpul unei emisiuni TV, iar în calitate de politician, a criticat în special politica economică a guvernului din regiunea în cauză. El a subliniat în special situația precară a populației din regiune și aspectul politic al problemei. El susținea, de asemenea, că poporul kurd a fost victima unei politici de asimilare. 23. Pentru curtea de securitate a statului, aceste critici constituiau propagandă separatistă (punctul 11 de mai sus). Este clar, pentru Curte, că reclamantul se exprima în calitatea sa de om politic, în cadrul rolului său de actor al vieții politice turce, nestimulând nici utilizarea violenței, nici rezistența armată sau revolta. Pe de altă parte, Curtea a tratat deja cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 10 din Convenție (a se vedea, printre altele, "brahim Aksoy," menționat anterior, § 80). 25. În plus, suspendarea de care a beneficiat reclamantul a avut ca efect cenzura parțială a activităților sale și limitarea substanțială a capacității sale de a expune public o critică care își are locul într-o dezbatere publică și a cărei existență nu poate fi negată (a se vedea Hertel c. Elveția, Hotărârea din 25 august 1998, Rec., 1998 VI, p. 2331-2332, § 50 și Erdośdu c. Turcia, nr. 25723/94, § 72, CEDO 2000 VI). 26. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 28. După decizia privind admisibilitatea, reclamantul nu a depus o cerere de satisfacție echitabilă, deși, în scrisoarea adresată la 21 iunie 2004, atenția sa a fost atrasă asupra articolului 60 din Regulamentul Curții care prevede că orice cerere de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție trebuie prezentată în observațiile scrise privind fondul. Prin urmare, având în vedere lipsa unui răspuns în termenele stabilite în scrisoarea care însoțește decizia privind admisibilitatea, Curtea consideră că nu este necesar să se acorde o sumă în temeiul articolului 41 din Convenție (Wilekens c. Belgia 50859/99, § 27, 24 aprilie 2003, și, în ultimă instanță, Páleník c. Republica Cehă 64737/01, § 31, 21 iunie 2005). DE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a art. 10 din Convenție. În limba franceză, apoi a fost comunicat în scris la 20 septembrie 2005 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. În versiunea anterioară, numele partidului a fost formulat astfel Halk.n Emek Partsi (Partidul muncii poporului).