CASE OF DONMEZ v. TURKEY

Reclamantul s-a născut în 1936 și trăiește în Izmir. La 11 februarie 1993, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor, parcele expropriate de terenuri aparținând reclamantului din Balçova, Izmir. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren aparținând reclamantului și compensarea a fost plătită la momentul în care expropriarea a avut loc. În urma cererii de compensare sporită a reclamantului, Tribunalul de Primă Instanță Izmir i-a acordat o compensație suplimentară la rata legală de 30% pe an, și an, respectiv, rata aplicabilă la data hotărârii instanței. Data de 4 august 1995 a fost stabilită de instanța internă pentru funcționarea ratei statutare a dobânzii.

La 28 decembrie 1998, cu privire la recursul Direcției Generale, Curtea de Casație a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 17 mai 2000, administrația a plătit reclamantului 3.919.570.000 de lira turcă ca compensație suplimentară acordată împreună cu dobânzi. Legea și practicile interne relevante sunt stabilite în Aka v. Hotărârea Turciei din 23 septembrie 1998 (Reporturi ale hotărârilor și deciziilor 1998-VI, p. 2674-76, §§ 17-25).

4. The applicant was born in 1936 and lives in Izmir. 5. On 11 February 1993 the General Directorate of National Roads and Highways, expropriated plots of land belonging to the applicant in Balçova, Izmir. A committee of experts assessed the value of the plots of land belonging to the applicant and compensation was paid to him when the expropriation took place. 6. Following the applicant’s request for increased compensation, the Izmir First Instance Court awarded him additional compensation at the statutory rate of 30% per annum, namely the rate applicable at the date of the court’s decision. The date 4 August 1995 was fixed by the domestic court for the running of the statutory rate of interest.

On 28 December 1998, on the General Directorate’s appeal, the Court of Cassation upheld the decision of the first instance court. On 17 May 2000 the administration paid the applicant 3,919,570,000 Turkish Liras as the additional compensation awarded to him together with interest. 7. The relevant domestic law and practice are set out in the Aka v. Turkey judgment of 23 September 1998 (Reports of Judgments and Decisions 1998-VI, pp. 2674-76, §§ 17-25).