AFFAIRE GARCIA DA SILVA c. PORTUGAL

RESPONDENT

PRT

HOTĂRÂRE

29.04.2004

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE GARCIA DA SILVA c. PORTUGAL (CtEDO, 2004)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA GARCIA DA SILVA c. PORTUGALIA (solicitarea nr. 58617/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 29 aprilie 2004 DEFINITIVF 29/07/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În ceea ce privește Garcia da Silva c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Dnii Ress președinte Cabral Barreto Kūris Türmen Zupančič Tsatsa- Nikolovska Traja, judecători și de Berger, grefier de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 3 aprilie 2003 și aprilie 2004, rend la hotărâre că aici, adoptat la această ultimă dată procedura La originea cauzei 58617/00) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și al cărei resortisant al acestui stat, Cidália Garcia da Silva ( Tribunalul este reprezentat de agentul său, J. Miguel, procuror general adjunct. Recurenta susținea că durata unei proceduri civile la care a participat a depășit termenul rezonabil. Cererea a fost atribuită celei de-a patra secțiuni a Curții (art. 52) (1) din Convenție a fost constituită în conformitate cu art. 26 alin. (1) din regulament. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alin. (1) din regulament]. Această cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alin. (1) ]. Prin decizia din 3 aprilie 2003, Curtea a declarat cererea admisibilă. Atât reclamanta, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei (art. 1 din Regulamentul de procedură). Ca urmare a decesului unchiului său, la 8 iulie 1990, recurenta a introdus, la 17 septembrie 1992, o procedură de împărțire a bunurilor succesiunii în fața Tribunalului din Porto. 10. Prin ordonanța din 30 septembrie 1992, judecătorul desemnează persoana indicată de reclamantă ca administrator legal (cabeça de casual) al succesiunii. Această persoană care a solicitat să fie eliberată din aceste funcții din cauza vârstei înaintate, judecătorul desemnează, la 17 decembrie 1992, o altă persoană în calitate de administrator legal și a stabilit, la 12 ianuarie 1993, prezentarea de către administratorul legal a listei moștenitorilor și a celei a bunurilor. În urma mai multor prelungiri ale termenului solicitate de administratorul legal și acceptate de judecător, aceste liste au fost depuse la 24 septembrie 1993. 11. Cei interesați au fost citați la 8 octombrie 1993. 12. La 18 octombrie 1993, unsprezece dintre cei interesați, inclusiv reclamanta, au contestat lista bunurilor prezentate de administratorul legal. În plus, la 7 decembrie 1993, unii dintre cei interesați au contestat legăturile de rudenie ale altor persoane interesate cu cujus 13. printr-o ordonanță din 24 ianuarie 1994, judecătorul a invitat administratorul legal să se pronunțe asupra acestor chestiuni. 14. La 18 februarie 1994, administratorul legal și-a prezentat observațiile în această privință. În plus, a solicitat ca un alt dosar, referitor la inventarul succesiunii unei alte persoane, să fie anexat la dosarul procedurii, care a avut loc la 14 martie 1994. 15. Între aprilie 1994 și ianuarie 1995, mai mulți dintre cei interesați au deținut documente privind bunurile succesiunii. 16. Printr-o ordonanță din 30 ianuarie 1995, judecătorul a stabilit un interviu cu părțile interesate (conferencia de interessados) la 16 martie 1995. Cu toate acestea, unul dintre cei interesați fiind decedat între timp, judecătorul a amânat interviul la o dată care urma să fie stabilită ulterior. În plus, a invitat administratorul legal să prezinte observații suplimentare în lumina noii situații 17. Întrucât au apărut îndoieli cu privire la legăturile de rudenie ale unuia dintre cei interesați cu cuiusul, judecătorul a ordonat, la 3 mai 1995, administratorului legal să prezinte documentele relevante în acest sens. La 25 ianuarie 1996, a avut loc discuția cu cei interesați. La cererea acestora, pentru a ajunge la o soluționare confidențială a cauzei, judecătorul a reportat interviul la 11 martie 1996. În ziua menționată, întreținerea a fost amânată din cauza decesului mai multor persoane interesate. 19. La data de 12 decembrie 1996, administratorul legal a prezentat observații suplimentare. La invitația judecătorului, prin ordonanța din 6 ianuarie 1997, acesta a prezentat documente la 14 februarie 1997. 20. La 14 iulie 1997, reclamanta și alți interesați au contestat din nou lista bunurilor. 21. La 24 martie 1999, unul dintre cei interesați a contestat legăturile de rudenie ale cujusului cu alte persoane interesate. 22. Printr-o ordonanță din 22 mai 2000, judecătorul a solicitat administratorului legal să furnizeze explicații suplimentare. În plus, el a solicitat grefei să colecteze anumite documente de la arhivele registrului civil. 23. Aceste documente au ajuns la tribunal la 12 iunie și 11 iulie 2000 L 30 octombrie 2000. 24. Dosarul a fost prezentat judecătorului la 28 noiembrie 2000. 25. Procedura este în continuare în curs de desfășurare în fața Tribunalului din Porto. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale civile (...) 27. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 17 septembrie 1992, data sesizării Tribunalului din Porto. Procedura care se află încă în curs de desfășurare în fața aceleiași instanțe, durata în cauză este până în prezent cu mai mult de 11 ani și șapte luni. 28. Pentru reclamantă, această durată este în mod evident excesivă. 29. Guvernul susține că această durată se explică în special prin complexitatea cauzei și prin comportamentul părților. 30. Pentru a investiga dacă a existat o depășire a termenului rezonabil, trebuie să se țină seama de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru reclamant (Silva Pontes c. Portugalia, Hotărârea din 23 martie 1994, seria A n 286-A, p. 15, § 39). 31. Curtea admite că procedura a avut o anumită complexitate, mai ales din cauza numărului ridicat de ui și a mai multor întrebări legate de rudenie care au apărut. Cu toate acestea, o astfel de complexitate nu este suficientă pentru a explica durata totală a procedurii. 32. Comportamentul recurentei nu poate explica nici durata acestei proceduri. 33. În ceea ce privește comportamentul autorităților competente, Curtea a identificat mai multe întârzieri în desfășurarea procedurii care le sunt imputabile. În general, Curtea consideră, având în vedere toate circumstanțele cauzei, că un termen de mai mult de 12 ani pentru a se pronunța asupra unui inventar în comun de succesiuni trebuie considerat ca depășind termenul rezonabil. 34. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se șteargă de la aceasta, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Aceasta se referă în special la veniturile de care ar fi putut beneficia dacă împărțirea bunurilor succesiunii în cauză ar fi fost efectuată mai devreme și la situația sa economică precară până la încheierea procedurii. 37. Guvernul subliniază că reclamanta nu distinge în cererea sa prejudiciul material de eventualul prejudiciu moral suferit. În orice caz, consideră că nu există nicio legătură cauzală între încălcarea invocată și prejudiciul invocat. 38. Curtea nu percepe nicio legătură de cauzalitate între durata procedurii și prejudiciul material invocat de reclamant, cu atât mai mult cu cât procedura este încă în curs de desfășurare, fără ca reclamanta să știe până în prezent dacă îi revine o parte din succesiune și, prin urmare, respinge pretențiile sale în acest sens. 39. Pe de altă parte, Comisia consideră că recurenta a făcut referire la un prejudiciu moral din cauza suferinței și a neplăcerilor suferite cu durata excesivă a procedurii. Un astfel de prejudiciu moral nu poate fi compensat prin simpla constatare a încălcării și justifică o despăgubire pecuniară. Statuând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41, Curtea acordă recurentei 7 500 EUR în acest sens. Comisioane și cheltuieli de judecată 40. Întrucât reclamanta nu a făcut trimitere la cheltuieli și cheltuieli de judecată, nu este necesar să i se acorde o sumă în acest sens. Interese moratorii 41. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii restante pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 7 500 EUR (șapte mii cinci sute de euro) pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 29 aprilie 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte