Dornbirner Seilbahn GMBH împotriva Austriei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 15854/02 DORNBIRNER SEILBAHN GMBH împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 mai 2004 în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Bonello, dna Tulkens, Levits, Kovler Zagrebelsky, judecătorii doamnei Steiner și dl Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 18 martie 2002, având în vedere decizia de a aplica procedura prevăzută la art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile prietenoase de decontare prezentate de părțile, după ce au deliberat, hotărăște după cum urmează: Societatea reclamantă, Dornbirner Seilbahn GmbH, este o societate de răspundere limitată cu scaunul său în Dornbirn (Austria).

Ea este reprezentată în fața Curții de către dl E. Bechthold, un avocat practicant la Dornbirn. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. În cadrul procedurii civile introduse de societatea reclamantă, la 15 iunie 2001, Curtea de District Dornbirn ( Bezirksgericht ) a ordonat inculpatului să plătească valoarea ATS 12,906.8 (aproximativ 938) pentru costurile juridice ale societății solicitantă. La 13 iulie 2001, acuzatul a solicitat permisiunea de a face apel la timp ( Wiedereinsetzung in den vorigen Stand ) și în același timp și-a depus recursul împotriva ordinii de cost din 15 iunie 2001. Cererea și apelul acuzatului nu au fost depuse societății reclamante în temeiul legii procedurale aplicabile.

La 23 iulie 2007, Curtea de District Dornbirn a permis cererea de concediu de recurs în timp util. La 19 septembrie 2001 Curtea Regională Feldkirch (Landesgericht ) a permis recursul inculpatului, constatând că societatea reclamantă a trebuit să plătească costul legal al inculpatului de ATS 4.934.16 (aproximativ 358). În continuare, a constatat că societatea reclamantă a trebuit să plătească costurile procedurii de recurs de ATS 2.751.36 (aproximativ 199). Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că, în cadrul procedurii civile, Curtea regională Feldkirch, prin apelul depus de părțile opozite împotriva ordonanțelor de costuri, a modificat ordinul fără să informeze societatea reclamantă cu privire la acest recurs sau să îi acorde posibilitatea de a reacționa în acest sens.

La 22 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul austriac oferă să plătească valoarea de 2.296,50 EUR la Dornbirner Seilbahn GmbH în ceea ce privește cererea de mai sus, o bază ex-grațială pentru retragerea cererii sale pe care le aștepta în fața Curții. Această sumă (296,50 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit, fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 martie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Not că Guvernul austriac oferă societății reclamante valoarea de 2 296,50 EUR pe bază de grație în ceea ce privește cererea de mai sus pe care este în așteptare în fața Curții. Această sumă (2296.50 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli. Acesta va fi plătit, fără impozite aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Accept oferta și retrag cererea depunând orice alte cereri împotriva Austriai în ceea ce privește cererea. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; (b) a fost rezolvată chestiunea;. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasa atinsă între părți și consideră că reclamantul nu mai intenționează să își continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată.

În plus, în conformitate cu art. 37 § în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate de a întrerupe aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 15854/02 by

DORNBIRNER SEILBAHN GMBH

against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6 May 2004 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr G. Bonello , Mrs F. Tulkens, Mr E. Levits, Mr A. Kovler , Mr V. Zagrebelsky , Mrs E. Steiner , judges , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 18 March 2002, Having regard to the decision to apply the procedure under Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the friendly settlement declarations submitted by the parties, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant company, Dornbirner Seilbahn GmbH, is a limited liability company with its seat in Dornbirn (Austria).

It is represented before the Court by Mr E. Bechthold, a lawyer practising in Dornbirn. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case In the course of civil proceedings brought by the applicant company, on 15 June 2001 the Dornbirn District Court ( Bezirksgericht ) ordered the defendant to pay the amount of ATS 12,906.8 (approximately EUR 938) for legal costs to the applicant company. On 13 July 2001 the defendant requested leave to appeal out of time ( Wiedereinsetzung in den vorigen Stand ) and at the same time lodged his appeal against the cost order of 15 June 2001. The defendant's request and appeal were not submitted to the applicant company pursuant to the applicable procedural law.

On 23 July 2007 the Dornbirn District Court allowed the request for leave to appeal out of time. On 19 September 2001 the Feldkirch Regional Court ( Landesgericht ) allowed the defendant's appeal. It found that the applicant company had to pay the defendant's legal cost of ATS 4,934.16 (approximately EUR 358). Further it found that the applicant company had to pay the costs of the appeal proceedings of ATS 2,751.36 (approximately EUR 199). COMPLAINT The applicant company complained under Article 6 of the Convention that in civil proceedings the Feldkirch Regional Court, upon an appeal lodged by the opposing parties against the costs orders, amended the order without informing the applicant company of that appeal or giving it the possibility to react thereto.

THE LAW On 22 March 2004 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Austrian Government offer to pay the amount of EUR 2,296.50 to Dornbirner Seilbahn GmbH in respect of the above application an ex gratia basis for the withdrawal of its application pending before the Court. This sum (EUR 2,296.50) shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be paid, free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 19 March 2004 the Court received the following declaration from the applicant: “I note that the Austrian Government offer to pay the applicant company the amount of EUR 2,296.50 on an ex gratia basis in respect of the above application pending before the Court. This sum (EUR 2,296.50) shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be paid, free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the offer and withdraw the application waiving any further claims against Austria in respect of the application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.” The Court reiterates the terms of Article 37 § 1 of the Convention which, so far as relevant, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; (b) the matter has been resolved;.. However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties and considers that the applicant no longer intends to pursue his application and that the matter has been resolved.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President