CtEDO 19.05.2004 Auto

AFFAIRE HOURMIDIS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
19.05.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Irrecevable sous l'angle de P1-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE HOURMIDIS c. GRECE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Prima SECȚIUNE HOURMIDIS c. GRECIA (solicitarea nr. 12767/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 mai 2004 DEFINITIVF 19/08/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Hourmidis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Lorenzen Președintele C.L. Rozakis mis Tulkens Botoutarova, Zagrebelsky, Steiner Hajiyev, judecători și al domnului S. Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 29 aprilie 2004, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 12767/02) îndreptată împotriva Republicii Elene și inclusiv un resortisant al acestui stat, M. Konstantinos Hourmidis ( În acest sens, președintele Consiliului Judiciar al Uniunii Europene (denumit în continuare "Consiliul Juridic al Uniunii Europene") este reprezentat de delegații agentului său, dl Apessos, consilier pe lângă Consiliul Juridic al Uniunii Europene și dl S. Trekli, auditor pe lângă Consiliul Juridic al Uniunii Europene. La 6 martie 2003, prima secțiune a decis să comunice autorității cauza care a stat la baza procedurii. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (3), aceasta a decis că va fi examinată, în același timp, admisibilitatea și temeinicia cauzei. DE FAPT, reclamantul s-a născut în 1957 și își are reședința în Atena. Reclamantul a fost chemat sub pavilion la 10 octombrie 1979. În februarie 1980, a fost internat pentru o fractură de menisc și a suferit o operație la genunchi. La 17 martie 1983, el a părăsit armata. În conformitate cu art. 26 dacă a ieșit din rang, fizic sau mental incompetent, ca urmare a unei traumatisme sau a unei boli apărute în mod evident și incontestabil ca urmare a serviciului militar la 14 mai 1986, reclamantul sesizează 11 Această cerere a fost respinsă la 22 ianuarie 1988 pe motiv că nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 1854/1951 (Decizia nr. 1389/1988). În special, nu s-a recunoscut faptul că leziunile genunchiului de care suferea reclamantul erau, fără îndoială, cauzate de serviciul său militar. La 16 noiembrie 1988, reclamantul a făcut apel la această decizie în fața Curții de Conturi (Ελεγκτικό Συvέδριo). Prin decizie înainte de a pronunța dreptul din 18 septembrie 1991, Curtea de Conturi a reușit să se pronunțe și a retrimis cauza Comisiei Sanitare de Recuperare a Recuperării Legalității (Αναθεωρητική -γειονομική Επιτύπή Στρατύ) pentru aviz. În avizul său din 9 ianuarie 1992, Comisia a afirmat că leziunile genunchiului reclamantului nu au fost cauzate de serviciul său militar, ci că condițiile de exercitare a acestuia au influențat în mod nefavorabil cursul și evoluția acestora. 10. La data de 6 noiembrie 1992, Curtea de Conturi a considerat că avizul comisiei nu era suficient de motivat și i-a adresat cauza pentru un nou aviz. La 22 aprilie 1993, comisia a afirmat că problemele de sănătate ale reclamantului erau anterioare angajamentului său în armată, dar că fractura meniscului a apărut probabil în timpul serviciului său militar. 11. La data de 4 noiembrie 1994, Curtea de Conturi a considerat că avizul comisiei nu a fost suficient de motivat și i-a adresat cauza pentru un al treilea aviz. La 21 februarie 1995, comisia a afirmat că condițiile de exercitare a serviciului militar au influențat probabil în mod nefavorabil starea genunchiului reclamantului, dar că La 15 decembrie 1995, Camera Curții de Conturi a respins cererea reclamantului (hotărârea nr. 2235/1995). La 5 aprilie 2000, reclamantul a depus o cerere de revizuire a acestei hotărâri, care a fost respinsă la 12 martie 1999 (hotărârea nr. 365/1999). 13. 365/1999. 14. La 19 septembrie 2001, formarea plenară a Curții de Conturi a confirmat hotărârea atacată (hotărârea nr. 1310/2001). ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale civile (...) 16. Guvernul susține că cauza a fost complexă și că Curtea de Conturi a trebuit să solicite în mai multe rânduri avizul Comisiei Sanitare de Recuperare a Armatei. Acesta afirmă că, din cronologia procedurii, autoritățile judiciare, atunci când au fost în măsură să facă acest lucru, au pronunțat în termene rezonabile. Cu privire la admisibilitate 17. Curtea ia notă de faptul că aplicabilitatea articolului 6 Õ 1 nu este contestată în speță de către părți. În plus, aceasta constată că acest 18. Curtea ia notă de faptul că procedura a început la 14 mai 1986, data la care reclamantul sesizează Contabilitatea generală de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Evaluarea duratei procedurii 19. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 20. Pe de altă parte, numai încetinitorii imputabili autorităților judiciare competente pot determina o depășire a termenului rezonabil care contravine Convenției. Chiar și în sistemele juridice care consacră principiul derulării procesului de către părți, atitudinea celor interesați nu scutește judecătorii de a asigura celeritatea dorită de art. 6 alin. (1) (Litozalis c. Grecia, 62771/00, § 30, 5 februarie 2004). 21. În ceea ce privește prezenta cauză, Curtea constată, în primul rând, că cauza are o anumită complexitate, care nu poate totuși explica o durată ca cea care este în discuție aici. În plus, Curtea constată că reclamantul a manifestat, în general, diligență în desfășurarea cauzei. În acest caz, trebuie să se constate că, în ceea ce privește o perioadă de peste 15 ani și patru luni, întârzierea procedurii rezultă în principal din comportamentul autorităților și instanțelor sesizate. 22. Curtea arată că durata procedurii ar putea fi explicată din punct de vedere tehnic prin intervenție de mai multe grade de instanță. Cu toate acestea, ea reamintește că art. 6 alineatul (1) din Convenție obligă statele contractante să-și organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele și instanțele lor să poată îndeplini fiecare dintre cerințele sale (a se vedea, printre multe altele, Duclos c. Franța , Hotărârea din 17 decembrie 1996, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996-VI, p. 2181, § 55) și, în special, garantarea dreptului fiecăruia de a obține o decizie definitivă într-un termen rezonabil (Frydlender c. Franța, citată anterior, § 45). Prin urmare, Curtea nu poate să ia în considerare în mod rezonabil durata globală care a trecut în speță. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 23. Reclamantul se plânge, de asemenea, că respingerea cererii sale de către instanțele sesizate a adus atingere dreptului la respectarea bunurilor sale, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 24. Curtea consideră că presupusa creanță a reclamantului nu poate fi considerată drept un bun 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, printre altele, Rafinării Grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia, Hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A, n 301-B). 25. În special, Curtea consideră că, atâta timp cât cauza sa era pendinte în fața instanțelor interne, acțiunea sa nu constituia, în fața reclamantului, niciun drept de creanță, ci numai dreptul la o astfel de creanță. Prin urmare, hotărârea nr. 1310/2001 al Curții de Conturi care l-a exonerat pe reclamant de cererea sa nu a putut avea ca efect privarea de un bun de care deținea. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 26. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Rău 27. Reclamantul solicită 8 800 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 28. Guvernul consideră că constatarea încălcării ar constitui, în sine, o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral. Alternativ, guvernul propune să se aloce reclamantului 3 000 EUR în acest sens. 29. Curtea consideră că reclamantul a suferit o eroare morală certă ca urmare a duratei procedurii în litigiu. Având în vedere circumstanțele cauzei și hotărând în echitate, astfel cum prevede art. 41, aceasta primește cererea în întregime și acordă reclamantului 8 800 EUR în acest sens. Comisioane și cheltuieli de judecată 30. Reclamantul solicită, de asemenea, 4 500 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Contabilității Generale de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În special, în opinia sa, nu există nicio legătură de cauzalitate între costurile suportate în fața autorităților interne și încălcarea constatată. În ceea ce privește cheltuielile aferente procedurii urmate în fața Curții, guvernul susține că reclamantului trebuie să i se ramburseze cheltuielile aferente în măsura în care acestea se dovedesc reale, necesare și rezonabile. În opinia sa, satisfacția echitabilă acordată reclamantului în acest sens nu ar trebui să depășească suma de 3 000 EUR. 32, potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile judiciare pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002). 33. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a considerat deja că lungimea unei proceduri ar putea duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ale reclamantului în fața instanțelor interne și că trebuie, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37). Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamantul nu prezintă nicio factură în ceea ce privește cheltuielile suportate în fața Contabilității Generale de la Õ ï și a Curții de Conturi. Prin urmare, această parte din pretențiile sale ar trebui respinsă. În ceea ce privește cheltuielile suportate în vederea reprezentării reclamantului în fața sa, Curtea constată că acesta din urmă nu a produs niciun document justificativ privind cheltuielile și cheltuielile suportate. În aceste condiții, Curtea nu poate accepta cererea de care se ocupă. Cu toate acestea, în scopul pregătirii prezentei cauze, reclamantul a trebuit să prezinte anumite costuri (Dikme c. Turcia, nr 20869/92, § 126, CEDH 2000 VIII). Prin urmare, hotărând în mod echitabil, Curtea acordă reclamantului 3 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată legate de procedura urmată în fața acesteia. Interese moratoriu 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 8 800 EUR (88 de mii de euro) pentru daune morale și 3 000 EUR (trei mii de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 19 mai 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Peer Lorenzen Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-08-04
0,96
AFFAIRE LOUMIDIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE LOUMIDIS c. GRÈCE (Requête n o 19731/02) ARRÊT STRASBOURG 4 août 2005 DÉFINITIF 04/11/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2004-07-15
0,96
AFFAIRE POTHOULAKIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE POTHOULAKIS c. GRÈCE (Requête n o 16771/02) ARRÊT STRASBOURG 15 juillet 2004 DÉFINITIF 15/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2006-04-27
0,96
AFFAIRE HOROMIDIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE HOROMIDIS c. GRÈCE (Requête n o 9874/04) ARRÊT STRASBOURG 27 avril 2006 DÉFINITIF 27/07/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2004-12-02
0,96
AFFAIRE KARELLIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KARELLIS c. GRÈCE ( Requête n o 6706/02) ARRÊT STRASBOURG 2 décembre 2004 DÉFINITIF 02/03/2005 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2004-07-15
0,96
AFFAIRE NASTOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE NASTOS c. GRÈCE (Requête n o 6711/02) ARRÊT STRASBOURG 15 juillet 2004 DÉFINITIF 10/11/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă