- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 19 mai 2004
- Stat pârât
- BGR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Lotter și Lotter împotriva Bulgariei
Traducere în română Auto
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE LOTTER ȘI LOTTER c. BULGARIA (Documentul nr. 39015/97) HOTĂRÂREA (Resoluție în limba franceză) Strasburg 19 mai 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Lotter și Lotter c. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: C.L.
Rozakis Președintele Lorenzen Doamna Tulkens Botoucharova Kovler Zagrebelsky Hajiyev, judecătorul doamnei Steiner, judecătorul înlocuitor și judecătorul Secțiunii Nielsen Grefierul deliberat în privat la 29 aprilie 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 39015/97) împotriva Republicii Bulgaria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (nr. 39015/97) de doi cetățeni austrici, dl Alfred Lotter și dna Edith Lotter (Bernhart) (nr. 5 noiembrie 1997. Reclamanții au fost reprezentați de dl A. Garay, avocat care practică la Paris și, într-o etapă mai târziu, de dl R. Kohlhofer, avocat care practică la Viena.
Guvernul bulgar (“Guvernul”) au fost reprezentați de agenții lor, dna G. Samaras, dna M. Dimova și dna M. Kotzeva, a Ministerului Justiției. Reclamanții se plângeau, în baza articolelor 9 și 14 din Convenție, că autoritățile bulgare au acționat arbitrar și ilegal și le-au ordonat să părăsească Bulgaria pentru singurul motiv pentru care acestea sunt Martorii lui Iehova. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 6 februarie 2003, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 16 octombrie 2003 și, respectiv, la 3 noiembrie 2003, Guvernul și reclamanții au declarat că au ajuns la o soluție prietenoasă și și-au prezentat textul.
La 24 februarie 2004, acordul de soluționare prietenos a fost aprobat de Consiliul de Miniștri bulgar. Reclamanții, dl Alfred Lotter și dna Edith Lotter (Bernhart), sunt cetățeni austriaci care s-au născut în 1956 și, respectiv, în 1962. Reclamanții au vizitat Bulgaria pentru prima dată în decembrie 1992. Au intrat din nou în Bulgaria la 1 martie 1993 și au rămas în țară în următorii câțiva ani. În 1993 au obținut permise de ședere temporară valabile până la 6 noiembrie 1995. 10. La 22 aprilie 1993, autoritățile investigației au deschis o anchetă penală asupra activităților Martorilor lui Iehova. În aprilie și iulie 1993, primul reclamant și alți adepți ai Martorilor lui Iehova au fost interogați.
11. În iunie 1994, în urma unei modificări legislative care impun asociațiilor religioase să re. înregistrarea, prin decizia Consiliului de Miniștri, o serie de astfel de asociații, inclusiv organizația Martorilor lui Iehova din Bulgaria, a fost refuzată reînregistrarea (a se vedea Khristiensko Sdruzhenie “Svideteli na Iehova” (Asociația Creștină Martorilor lui Iehova) v. Bulgaria , nr. 28626/98, Decizia Comisiei din 3 iulie 1997, Deciziile și Rapoartele (DR) 90, p. 77). Deși reclamanții nu erau membri ai asociației dizolvate, a fost o practică administrativă stabilită în Bulgaria să ia în considerare că decizia Consiliului de Miniștri din iunie 1994 a rendu ilegală toate activitățile religioase legate de cultul Martorilor lui Iehova.
12. La 1 decembrie 1995, în conformitate cu recomandarea serviciului de securitate Plovdiv, poliția a retras permisele de ședere ale reclamanților și le-a ordonat să părăsească Bulgaria până la 29 decembrie 1995. Deciziile de poliție au declarat că acestea se bazează doar pe art. 31 alineatul (1) din Legea privind extratereștrii (Residența în Bulgaria), care prevede că un extraterestru poate fi refuzat dreptul de a locui în Bulgaria dacă a pus în pericol securitatea sau interesele statului sau activitățile sale ar putea constitui o amenințare în acest sens. Reclamanții au apelat la Curtea Regională Plovdiv. Într-o hotărâre din 15 martie 1996 această instanță a susținut că nu are competența de a examina recursul în conformitate cu art. 34 alineatul (1) din Legea privind procedura administrativă a măsurilor referitoare la securitatea națională au fost excluse din reexaminare judiciară.
14. Reclamanții au apelat la Curtea Supremă. La 6 mai 1997, Curtea Supremă, care a devenit între timp Curtea Supremă Administrativă, a respins apelurile. 15. Primul reclamant a părăsit Bulgaria la sfârșitul anului 1997. Se pare că reclamanții au divorțat. Al doilea reclamant s-a căsătorit cu un cetățean bulgar și a rămas în Bulgaria. 16. După câteva luni de negocieri, în februarie 1998, Guvernul bulgar și persoanele care reprezintă asociația dizolvată a Martorilor lui Iehova au semnat o soluție prietenoasă în cadrul procedurii dinaintea fostei Comisiei (a se vedea Khristiensko Sdruzhenie “Svideteli na Iehova” (Asociația Creștină Martorilor lui Iehova) v. Bulgaria , nr. 28626/95, raportul Comisiei din 9 martie 1998, DR 92, p. 44). Din octombrie 1998 Martorii lui Iehova din Bulgaria se bucură de statutul de denumire religioasa.
La 26 octombrie 2003, Curtea a primit un acord de soluționare prietenos, semnat de reprezentanții părților la 6 august 2003 la Sofia, în prezența Directorului Denominațiilor Religioase la Consiliul de Miniștri din Bulgaria.
Hotărârea a fost aprobat printr-o decizie a Consiliului de Miniștri din Bulgaria din 24 februarie 2004. Textul acordului se menționează, în măsura în care este relevant: „În cazul în care art. 9 din [Convenția, jurisprudența Curții și Constituția bulgară protejează libertatea religiei și pluralismul religios, inclusiv în ceea ce privește Martorii lui Iehova], ... întrucât, la 9 martie 1988, Bulgaria și Martorii lui Iehova au ajuns la o înțelegere prietenoasă ... în cererea nr. 28626/95 sub supravegherea Comisiei Europene a Drepturilor Omului, declarând că Martorii lui Iehova vor fi înregistrați oficial ca religie, întrucât, în preambul său, noua Lege a denumirilor religioase [decembrie 2002] confirmă dreptul fiecărui individ la libertatea ... religiei ... [și interzice persecuția pe baza credinței religioase], întrucât [Cultul Martorilor lui Iehova este înregistrat ca denumire religioasă în Bulgaria], întrucât, la 6 februarie 2003, Curtea Europeană [de Drepturile Omului] a declarat [aceasta] cerere admisibilă, părțile sunt de acord cu aceasta: că guvernul contestat plătește reclamanților Alfred Lotter și Edith Bernhart Euro 3.000 (3.000 euro) pentru prejudiciu moral (Euro 1.500 fiecare) și Euro 5.000 pentru cheltuieli și cheltuieli.
Guvernul contestat anulează decizia nr. 1759 și 1761 din 1 decembrie 1995, eliberată de directorul Direcției Regionale a Ministerului Internului din Plovdiv, prin care reclamanții[“] permise de ședere au fost retrase, Că Guvernul contestat depune la [Curtea] observații suplimentare care reflectă schimbările juridice și administrative din Bulgaria în ceea ce privește Martorii lui Iehova.
Datorită faptului că Guvernul bulgar este pe deplin de acord cu condițiile menționate mai sus la punctele 1, 2 și 3 și că reclamanții sunt de acord să își retragă apelurile împotriva Bulgariei, depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.” 18. La 23 martie 2004, Guvernul a făcut următoarea declarație: „În afară de soluționarea prietenoasă dintre reclamanți și guvernul ... Guvernul bulgar se angajează să nu solicite ca cazul să fie înaintat Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” La 29 martie 2004, reclamanții au făcut următoarea declarație: [F]în ceea ce privește soluționarea prietenoasă dintre solicitanți și Guvernul ... reclamanții se angajează să nu ceară ca cazul să fie remis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 19. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții).
20. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în engleză și notificat în scris la 19 mai 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului
FIRST SECTION
CASE OF LOTTER AND LOTTER v. BULGARIA (Application no. 39015/97) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 19 May 2004 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Lotter and Lotter v. Bulgaria, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr P. Lorenzen , Mrs F. Tulkens , Mrs S. Botoucharova , Mr A. Kovler , Mr V. Zagrebelsky , Mr K. Hajiyev, judges , Mrs E. Steiner, substitute judge , and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having deliberated in private on 29 April 2004, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 39015/97) against the Republic of Bulgaria lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Austrian nationals, Mr Alfred Lotter and Ms Edith Lotter (Bernhart) (“the applicants”), on 5 November 1997.
The applicants were represented by Mr A. Garay, a lawyer practising in Paris and, at a later stage, by Mr R. Kohlhofer, a lawyer practising in Vienna. The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their agents, Ms G. Samaras, Ms M. Dimova and Ms M. Kotzeva, of the Ministry of Justice.
The applicants complained, relying on Articles 9 and 14 of the Convention, that the Bulgarian authorities had acted arbitrarily and unlawfully and had ordered them to leave Bulgaria for the sole reason that they were Jehovah’s Witnesses.
The case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention.
On 6 February 2003, having obtained the parties’ observations, the Court declared the application admissible.
On 16 October 2003 and on 3 November 2003 the Government and the applicants respectively stated that they had reached a friendly settlement and submitted its text.
On 24 February 2004 the friendly settlement agreement was approved by the Bulgarian Council of Ministers. THE FACTS
The applicants, Mr Alfred Lotter and Ms Edith Lotter (Bernhart), are Austrian nationals who were born in 1956 and 1962 respectively. At the relevant time they were married together. The applicants are Jehovah’s Witnesses.
The applicants visited Bulgaria for the first time in December 1992. They entered Bulgaria again on 1 March 1993 and remained in the country for the following several years. In 1993 they obtained temporary residence permits valid until 6 November 1995.
On 22 April 1993 the investigation authorities opened a criminal investigation into the activities of Jehovah’s Witnesses. In April and July 1993 the first applicant and other followers of Jehovah’s Witnesses were questioned.
In June 1994, following a legislative amendment requiring religious associations to re ‑ register, by decision of the Council of Ministers a number of such associations, including the Jehovah’s Witnesses’ organisation in Bulgaria, were refused re ‑ registration (see Khristiansko Sdruzhenie “Svideteli na Iehova” (Christian Association Jehovah’s Witnesses) v. Bulgaria , no. 28626/98, Commission’s decision of 3 July 1997, Decisions and Reports (DR) 90, p. 77). Although the applicants were not members of the dissolved association, it was an established administrative practice in Bulgaria to consider that the Council of Ministers’ decision of June 1994 rendered unlawful all religious activity related to the Jehovah’s Witnesses’ cult.
On 1 December 1995, acting on the recommendation of the Plovdiv security service, the police withdrew the applicants’ residence permits and ordered them to leave Bulgaria by 29 December 1995. The police decisions only stated that they were based on section 31(1) of the Aliens (Residence in Bulgaria) Act, which provided that an alien could be refused the right to reside in Bulgaria if he or she has endangered the security or the interests of the State or his or her activities could pose a threat in this respect. No reasons were provided.
The applicants appealed to the Plovdiv Regional Court. In a decision of 15 March 1996 that court held that it had no jurisdiction to examine the appeal as under section 34(1) of the Administrative Procedure Act measures relating to the national security were excluded from judicial review.
The applicants appealed to the Supreme Court. On 6 May 1997 the Supreme Court, which had in the meanwhile become the Supreme Administrative Court, dismissed the appeals.
The first applicant left Bulgaria at the end of 1997. It appears that the applicants divorced. The second applicant married a Bulgarian citizen and stayed in Bulgaria.
Following several months of negotiations, in February 1998 the Bulgarian Government and persons representing the dissolved association of Jehovah’s Witnesses signed a friendly settlement in the proceedings before the former Commission (see Khristiansko Sdruzhenie “Svideteli na Iehova” (Christian Association Jehovah’s Witnesses) v. Bulgaria , no. 28626/95, Commission’s report of 9 March 1998, DR 92, p. 44). Since October 1998 Jehovah’s Witnesses in Bulgaria enjoy the status of a religious denomination. THE LAW
On 26 October 2003 the Court received a friendly settlement agreement, signed by the representatives of the parties on 6 August 2003 in Sofia, in the presence of the Director of Religious Denominations at the Bulgarian Council of Ministers. The agreement was approved by a decision of the Bulgarian Council of Ministers of 24 February 2004. The text of the agreement reads, insofar as relevant: “Whereas Article 9 of the [Convention, the Court’s case-law and the Bulgarian Constitution protect freedom of religion and religious pluralism, including as far as Jehovah’s Witnesses are concerned], ... Whereas on 9 March 1988 Bulgaria and Jehovah’s Witnesses reached a friendly settlement ... in application no. 28626/95 under the supervision of the European Commission of Human Rights, stating that Jehovah’s Witnesses would be officially registered as a religion, Whereas in its preamble the new Religious Denominations Act [of December 2002] confirms the right of every individual to freedom of ... religion ... [and prohibits persecution on the basis of religious belief], Whereas [Jehovah’s Witnesses’ cult is registered as a religious denomination in Bulgaria], Whereas on 6 February 2003 the European Court [of Human Rights] declared [this] application admissible, The parties hereby agree: 1. That the respondent Government shall pay the applicants Alfred Lotter and Edith Bernhart Euro 3,000 (three thousand euro) for non-pecuniary damages (Euro 1,500 each) and Euro 5,000 for costs and expenses. 2. That the respondent Government shall cancel orders nos. 1759 and 1761 of December 1, 1995, issued by the Director of the Regional Directorate of the Ministry of the Interior in Plovdiv, whereby the applicants[‘] residence permits were withdrawn, 3. That the respondent Government shall submit before [the] Court ... additional observations reflecting the legal and administrative changes in Bulgaria concerning Jehovah’s Witnesses. 4. Due to the fact that the Bulgarian Government fully agrees to the conditions listed above in points 1, 2 and 3 and the applicants agree to withdraw their appeals against Bulgaria, filed with the European Court of Human Rights.”
On 23 March 2004 the Government made the following declaration: “Further to the friendly settlement between the applicants and the Government ... the Bulgarian Government undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.” On 29 March 2004 the applicants made the following declaration: “[F]urther to the friendly settlement between the applicants and the Government ... the applicants undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 19 May 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President