CASE OF LOTTER AND LOTTER v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF LOTTER AND LOTTER v. BULGARIA (CtEDO, 2004)
PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE LOTTER ȘI LOTTER c. BULGARIA (Documentul nr. 39015/97) HOTĂRÂREA (Resoluție în limba franceză) Strasburg 19 mai 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Lotter și Lotter c. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Doamna Tulkens Botoucharova Kovler Zagrebelsky Hajiyev, judecătorul doamnei Steiner, judecătorul înlocuitor și judecătorul Secțiunii Nielsen Grefierul deliberat în privat la 29 aprilie 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 39015/97) împotriva Republicii Bulgaria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (nr. 39015/97) de doi cetățeni austrici, dl Alfred Lotter și dna Edith Lotter (Bernhart) (nr. 5 noiembrie 1997. Reclamanții au fost reprezentați de dl A. Garay, avocat care practică la Paris și, într-o etapă mai târziu, de dl R. Kohlhofer, avocat care practică la Viena. Guvernul bulgar (“Guvernul”) au fost reprezentați de agenții lor, dna G. Samaras, dna M. Dimova și dna M. Kotzeva, a Ministerului Justiției. Reclamanții se plângeau, în baza articolelor 9 și 14 din Convenție, că autoritățile bulgare au acționat arbitrar și ilegal și le-au ordonat să părăsească Bulgaria pentru singurul motiv pentru care acestea sunt Martorii lui Iehova. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 6 februarie 2003, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 16 octombrie 2003 și, respectiv, la 3 noiembrie 2003, Guvernul și reclamanții au declarat că au ajuns la o soluție prietenoasă și și-au prezentat textul. La 24 februarie 2004, acordul de soluționare prietenos a fost aprobat de Consiliul de Miniștri bulgar. Reclamanții, dl Alfred Lotter și dna Edith Lotter (Bernhart), sunt cetățeni austriaci care s-au născut în 1956 și, respectiv, în 1962. Reclamanții au vizitat Bulgaria pentru prima dată în decembrie 1992. Au intrat din nou în Bulgaria la 1 martie 1993 și au rămas în țară în următorii câțiva ani. În 1993 au obținut permise de ședere temporară valabile până la 6 noiembrie 1995. 10. La 22 aprilie 1993, autoritățile investigației au deschis o anchetă penală asupra activităților Martorilor lui Iehova. În aprilie și iulie 1993, primul reclamant și alți adepți ai Martorilor lui Iehova au fost interogați. 11. În iunie 1994, în urma unei modificări legislative care impun asociațiilor religioase să re. înregistrarea, prin decizia Consiliului de Miniștri, o serie de astfel de asociații, inclusiv organizația Martorilor lui Iehova din Bulgaria, a fost refuzată reînregistrarea (a se vedea Khristiensko Sdruzhenie “Svideteli na Iehova” (Asociația Creștină Martorilor lui Iehova) v. Bulgaria , nr. 28626/98, Decizia Comisiei din 3 iulie 1997, Deciziile și Rapoartele (DR) 90, p. 77). Deși reclamanții nu erau membri ai asociației dizolvate, a fost o practică administrativă stabilită în Bulgaria să ia în considerare că decizia Consiliului de Miniștri din iunie 1994 a rendu ilegală toate activitățile religioase legate de cultul Martorilor lui Iehova. 12. La 1 decembrie 1995, în conformitate cu recomandarea serviciului de securitate Plovdiv, poliția a retras permisele de ședere ale reclamanților și le-a ordonat să părăsească Bulgaria până la 29 decembrie 1995. Deciziile de poliție au declarat că acestea se bazează doar pe art. 31 alineatul (1) din Legea privind extratereștrii (Residența în Bulgaria), care prevede că un extraterestru poate fi refuzat dreptul de a locui în Bulgaria dacă a pus în pericol securitatea sau interesele statului sau activitățile sale ar putea constitui o amenințare în acest sens. Reclamanții au apelat la Curtea Regională Plovdiv. Într-o hotărâre din 15 martie 1996 această instanță a susținut că nu are competența de a examina recursul în conformitate cu art. 34 alineatul (1) din Legea privind procedura administrativă a măsurilor referitoare la securitatea națională au fost excluse din reexaminare judiciară. 14. Reclamanții au apelat la Curtea Supremă. La 6 mai 1997, Curtea Supremă, care a devenit între timp Curtea Supremă Administrativă, a respins apelurile. 15. Primul reclamant a părăsit Bulgaria la sfârșitul anului 1997. Se pare că reclamanții au divorțat. Al doilea reclamant s-a căsătorit cu un cetățean bulgar și a rămas în Bulgaria. 16. După câteva luni de negocieri, în februarie 1998, Guvernul bulgar și persoanele care reprezintă asociația dizolvată a Martorilor lui Iehova au semnat o soluție prietenoasă în cadrul procedurii dinaintea fostei Comisiei (a se vedea Khristiensko Sdruzhenie “Svideteli na Iehova” (Asociația Creștină Martorilor lui Iehova) v. Bulgaria , nr. 28626/95, raportul Comisiei din 9 martie 1998, DR 92, p. 44). Din octombrie 1998 Martorii lui Iehova din Bulgaria se bucură de statutul de denumire religioasa. La 26 octombrie 2003, Curtea a primit un acord de soluționare prietenos, semnat de reprezentanții părților la 6 august 2003 la Sofia, în prezența Directorului Denominațiilor Religioase la Consiliul de Miniștri din Bulgaria. Hotărârea a fost aprobat printr-o decizie a Consiliului de Miniștri din Bulgaria din 24 februarie 2004. Textul acordului se menționează, în măsura în care este relevant: „În cazul în care art. 9 din [Convenția, jurisprudența Curții și Constituția bulgară protejează libertatea religiei și pluralismul religios, inclusiv în ceea ce privește Martorii lui Iehova], ... întrucât, la 9 martie 1988, Bulgaria și Martorii lui Iehova au ajuns la o înțelegere prietenoasă ... în cererea nr. 28626/95 sub supravegherea Comisiei Europene a Drepturilor Omului, declarând că Martorii lui Iehova vor fi înregistrați oficial ca religie, întrucât, în preambul său, noua Lege a denumirilor religioase [decembrie 2002] confirmă dreptul fiecărui individ la libertatea ... religiei ... [și interzice persecuția pe baza credinței religioase], întrucât [Cultul Martorilor lui Iehova este înregistrat ca denumire religioasă în Bulgaria], întrucât, la 6 februarie 2003, Curtea Europeană [de Drepturile Omului] a declarat [aceasta] cerere admisibilă, părțile sunt de acord cu aceasta: că guvernul contestat plătește reclamanților Alfred Lotter și Edith Bernhart Euro 3.000 (3.000 euro) pentru prejudiciu moral (Euro 1.500 fiecare) și Euro 5.000 pentru cheltuieli și cheltuieli. Guvernul contestat anulează decizia nr. 1759 și 1761 din 1 decembrie 1995, eliberată de directorul Direcției Regionale a Ministerului Internului din Plovdiv, prin care reclamanții[“] permise de ședere au fost retrase, Că Guvernul contestat depune la [Curtea] observații suplimentare care reflectă schimbările juridice și administrative din Bulgaria în ceea ce privește Martorii lui Iehova. Datorită faptului că Guvernul bulgar este pe deplin de acord cu condițiile menționate mai sus la punctele 1, 2 și 3 și că reclamanții sunt de acord să își retragă apelurile împotriva Bulgariei, depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.” 18. La 23 martie 2004, Guvernul a făcut următoarea declarație: „În afară de soluționarea prietenoasă dintre reclamanți și guvernul ... Guvernul bulgar se angajează să nu solicite ca cazul să fie înaintat Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” La 29 martie 2004, reclamanții au făcut următoarea declarație: [F]în ceea ce privește soluționarea prietenoasă dintre solicitanți și Guvernul ... reclamanții se angajează să nu ceară ca cazul să fie remis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 19. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 20. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în engleză și notificat în scris la 19 mai 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului