Eskola și alții împotriva Finlandei

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 18841/03, de către Irja ESKOLA și alții împotriva Finlandei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune) (a patra secțiune), care așezează la 25 mai 2004 ca Cameră compusă din: Dl Nicolas Bratza Președintele Pillonpäää dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki, Borrego Borrego, judecători și dl O'Boyle Grefier Având în vedere cererea depusă la 19 mai 2003, având în vedere corespondența guvernului contestat și a reclamanților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamanții, resortisanții finlandezi, sunt enumerați în anexă împreună cu reprezentanții lor juridici. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează.

Procedura de plângere a reclamanților este descrisă în decizia Curții privind admisibilitatea în cazul T., A., J. și S. c. Finlanda (nr. 27744/95, hotărârea 9 septembrie 2003). Reclamanții în acest caz au fost implicați în organizarea îngrijirii publice a S. din iunie 1991 până în iunie 1994. În iunie 1994 reclamanții în nr. 27744/95 (de fapt „denumitorii”) au inițiat proceduri de urmărire penală privată și proceduri pentru daune împotriva orașului Helsinki și a reclamanților, acuzându-i, printre altele, de a fi abuzat de biroul lor public în supunerea S. la metodele de investigație necorespunzătoare și de a trage concluzii eronate din concluziile rezultate. Procurorul public nu s-a alăturat procurorului privat, ci a participat la procesul ex officio.

Cazul a fost auzit în 23 de ocazii înaintea Curții de District (käjäoikeus, tingsrätten ) din Helsinki, începând cu 24 august 1994. Procurorul public a sugerat ca o investigație de poliție să fie efectuată în ceea ce privește presupusele infracțiuni și ca un aviz să fie obținut de la Autoritatea Națională pentru Afaceri Medico-Legal (Terveydenhuollon oikeusturvakeskus, rättskyddscentralen för hälsovården; „Autoritatea Medico-Legal”). Cu toate acestea, nu s-a efectuat nici o investigație de poliție și, la 3 martie 1995, poliția a solicitat Autorității Medico-Legal să prezinte un aviz. Avizul Autorității Medico-Legal a fost emis la 14 noiembrie 1997 după ce Curtea de District a suspendat în mod repetat procedurile.

La 29 octombrie 1999, aceasta a achitat toate reclamanții. În hotărârea sa din 27 martie 2002, Curtea de Apel a susținut concluziile Curții de District fără a fi depus o recerere. La 22 noiembrie 2002, Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen ) a refuzat reclamanții să permită recursul. Prin scrisoarea din 6 ianuarie 2004, Guvernul a oferit să soluționeze cazul cu privire la plata de 600 euro (EUR) fiecărui solicitant. Prin comunicații din 26 februarie 2004, reclamanții și guvernul au declarat că au ajuns la un acord pentru a rezolva cazul cu 600 EUR pentru fiecare solicitant, cu 732 EUR pentru costurile lor juridice. Curtea constată că reclamanții au ajuns la un acord cu Guvernul și doresc să își retragă cererea în funcție de acordul de mai sus.

Curtea constată că reclamanții nu mai doresc să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate de a întrerupe aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri. Michael O'Boyle Nicolas B ratza Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 18841/03 by Irja ESKOLA and Others against Finland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 25 May 2004 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr M. Pellonpää , Mrs V. Strážnická , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki, Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mr M. O'Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 19 May 2003, Having regard to the correspondence from the respondent Government and the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Finnish nationals, are listed in the Annex together with their legal representatives. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The proceedings of which the applicants complain are outlined in the Court's decision on admissibility in the case of T., A., J. and S. v. Finland (no. 27744/95, decision of 9 September 2003). The applicants in the present case were involved in organising the public care of S. from June 1991 to June 1994. In June 1994 the applicants in no. 27744/95 (henceforth “the complainants”) initiated private prosecution proceedings and proceedings for damages against the City of Helsinki and the applicants, accusing them inter alia of having abused their public office in subjecting S. to inappropriate investigation methods and in drawing erroneous conclusions from the resultant findings. The public prosecutor did not join the private prosecution but participated in the trial ex officio.

The case was heard on 23 occasions before the District Court ( käräjäoikeus, tingsrätten ) of Helsinki, starting on 24 August 1994. The public prosecutor suggested that a police investigation be carried out into the alleged offences and that an opinion be obtained from the National Authority for Medico-Legal Affairs ( terveydenhuollon oikeusturvakeskus, rättskyddscentralen för hälsovården ; “the Medico-Legal Authority”). No police investigation was conducted however and on 3 March 1995 the police requested the Medico-Legal Authority to submit an opinion. The Medico-Legal Authority's opinion was delivered on 14 November 1997 after the District Court had repeatedly adjourned the proceedings. On 29 October 1999 it acquitted all applicants.

In its judgment of 27 March 2002 the Court of Appeal upheld the District Court's conclusions without having held a rehearing. On 22 November 2002 the Supreme Court ( korkein oikeus, högsta domstolen ) refused the complainants leave to appeal. COMPLAINT The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings against them were excessively lengthy. THE LAW By letter dated 6 January 2004, the Government offered to settle the case on the payment of 600 euros (EUR) to each applicant. By communications of 26 February 2004, the applicants and the Government stated that they had reached agreement to settle the case for EUR 600 for each applicant, with EUR 732 for their legal costs.

The Court notes that the applicants have reached agreement with the Government and wish to withdraw their application in light of the above agreement. The Court finds that the applicants no longer wish to pursue their application within the meaning of Article 37 § 1(a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Michael O'Boyle Nicolas B ratza Registrar President