CtEDO 27.05.2004 Auto

KARAKAS contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.05.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KARAKAS contre la TURQUIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARTIALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 69988/01 prezentate de Hüseyin KARAKAȘ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 27 mai 2004 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Zupančič Hedigan mes Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve, judecători și dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 24 aprilie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie: recurentul, domnul Hüseyin Karakaș, este un resortisant turc, născut în 1968 și rezident în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către F. Karakaș și D. Bay La 10 aprilie 1996, la ora 20:30, în urma unei operațiuni împotriva PKK, interzisă ca organizație teroristă în drept turcesc, reclamantul a fost arestat în posesia unei identități false și arestat de către polițiștii aflați în legătură cu secțiunea de combatere a terorismului în apropierea conducerii securității de la Istanbul. La 19 aprilie 1996 a fost întocmit un proces-verbal de transport la fața locului. La 20 aprilie 1996 a fost întocmit procesul-verbal de declarație al reclamantului, conform căruia acesta recunoaște că este membru al PKK și că a participat la activitățile acestei organizații. Din dosar reiese că, încă la 20 aprilie 1996, reclamantul a fost supus unui examen medical la spitalul VakMaf Gureba, în urma căruia nu s-au găsit urme de violență pe corpul său. Potrivit reclamantului, în timpul custodiei sale, acesta ar fi fost supus în special următoarelor forme de abuz: : spânzurare palestiniană, șocuri electrice, bătăi verbale, privarea de somn și alimente. La 24 aprilie 1996, ora 14:00, reclamantul a fost examinat de un medic legist al Institutului Medico-legal care, în raportul său, nota că reclamantul a făcut obiectul a două examinări, la 15 și 20 aprilie 1996, după care nu au fost detectate urme de lovituri sau violență. De asemenea, el a arătat că reclamantul se plângea de dureri și amorțeală la nivelul brațelor și umerilor și a ordonat transferul acestuia la un spital pentru examinare neurologică. Examinarea neurologică a reclamantului a fost efectuată în aceeași zi la Spitalul Civil din Șișli, iar concluziile primite de la institutul medico-legal din Istanbul, care a întocmit un raport final, conform acestui raport, examinarea neurologică a persoanei în cauză nu a dezvăluit nicio afecțiune în afară de durerea subiectivă de care se plângea persoana în cauză și, prin urmare, nu a fost ordonată nici o oprire de lucru. În aceeași zi, reclamantul a fost ascultat de procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului de temniță ( El a recunoscut că face parte din organizația respectivă, dar a negat faptele menționate în declarația sa în custodia sa, semnată, conform declarațiilor sale, sub amenințarea și presiunile poliției. Astfel, el a fost supus abuzurilor în timpul custodiei sale și a desfășurat o grevă a foamei pentru a protesta împotriva acțiunilor polițiștilor. În aceeași zi, reclamantul a fost trimis în fața judecătorului-sef lângă curtea de securitate a statului Istanbul, care a efectuat audierea sa. Reclamantul recunoscut aparținea PKK, dar a negat conținutul declarației sale înregistrate în timpul custodiei sale. La sfârșitul acestei audieri, judecătorul-sef a ordonat plasarea reclamantului în arest provizoriu. La 24 aprilie 1996, reclamantul a fost încarcerat la casa de arest din Bayrampașa, unde a fost examinat de un medic. Pasiunile relevante din raport se pot citi după cum urmează: ... o leziune de tip hiperemie sub brațul drept; o leziune de tip hiperemie sub brațul stâng, o urmă de rană cu crustă de 1 x 1 cm pe partea dreaptă a abdomenului, o vânătaie de 2 x 3 cm în spatele piciorului drept, plângeri legate de dureri la degetele de la picioare, dureri subiective la palparea la ambii umeri și la brațul drept : Plângeri legate de durere, mișcarea este dureroasă și redusă, plângeri legate de dureri pe partea dreaptă a stomacului, dureri de palpare, plângeri legate de amorțeală la ambele mâini, plângeri legate de dureri la ambele scalpuri, pe coapsă și pe piciorul drept, pe scalp (...) Având în vedere cele de mai sus, medicul concluzionează că trebuie întocmit un raport definitiv de către institutul medico-legal, iar dosarul nu conține nicio informație cu privire la modul în care se va proceda la această examinare. La 2 mai 1996, procurorul general al Republicii a transmis plângerea reclamantului pentru maltratarea procurorului din Republica Fatih. În aceeași zi, procurorul Republicii l-a acuzat pe reclamant pentru asistență în cadrul PKK și activități separatiste. La 8 mai 1996, pe baza raportului de expertiză medico-legale din 24 octombrie 1996 aprilie 1996 și constatând că nu există dovezi care să permită stabilirea acuzațiilor de maltratare ale reclamantului, procurorul Republicii Fatih consideră că nu este necesar să se continue urmărirea penală. La 27 decembrie 1996, Curtea de Securitate a statului l-a auzit pe reclamant în apărarea sa, care a negat conținutul declarațiilor adunate în timpul custodiei sale și în fața procurorului republicii, sub constrângerea și presiunile poliției. În sprijinul acuzațiilor sale, el a susținut că a fost examinat la 21 aprilie 1996 la spitalul din Vakuf Gureba, unde fuseseră detectate urme de violență și, de asemenea, s-a referit la certificatul medical din 24 aprilie 1996 întocmit de medicul de la casa de corecție. La sfârșitul acestei audieri, Curtea de Securitate a statului a ordonat menținerea reclamantului în custodie provizorie și a decis să solicite spitalului Vakif Gureba o copie a raportului medical din 21 aprilie 1996. La 4 februarie 1997, medicul șef al acestui spital a informat instanța cu privire la inexistența unui astfel de raport și i-a transmis doar o copie a fișei de admitere a reclamantului la serviciul de urgență din 20 aprilie 1996, care prevede absența oricărei urme de lovituri și violență. Aprilie 1997, spitalul a precizat Curții de Securitate a statului că, dacă un astfel de raport medical ar fi fost întocmit și nu ar fi fost în posesia sa, el ar fi trebuit să fie predat polițiștilor atașați secției de combatere a terorismului, de la care procurorul își putea procura acest raport. La 23 iunie 1999, Curtea de Securitate a statului i-a auzit pe avocații reclamantului în pledoaria lor și le-a respins cererea de a completa investigația. La 28 august 1999, medicul de lângă casa de arest din Bayrampașa a întocmit un raport medical, conform căruia reclamantul se plângea în mod regulat de dureri persistente și amorțeală la lombe și la piciorul drept, pentru care a fost examinat la 21 august 1998 de către un neurochirurg care prescrie medicamente și o operație forțată de trei săptămâni. Durerea persistentă în pofida acestui tratament, reclamantul a fost supus unei examinări lombare care a dus la o umflătură la nivelul discurilor lombare. La 10 septembrie 1999, la cererea avocaților reclamantului, un raport medico-legal a fost întocmit de medici aproape de Facultatea de Medicină din Istanbul, care, ținând cont de acuzațiile reclamantului și de durerile sale fizice, au considerat insuficiente examinările medicale anterioare și au încheiat o întrerupere de lucru de 15 zile. La 22 iunie 2000, reclamantul a depus o plângere pentru maltratarea cu procurorul Republicii Fatih împotriva polițiștilor afiliați la Secțiunea de combatere a terorismului. La 26 iunie 2000, după ce a observat că reclamantul nu a formulat o opoziție împotriva refuzului din 8 mai 1996, procurorul Republicii este de părere că raportul medical din 10 septembrie 1999, întocmit de Facultatea de Medicină din Istanbul la cererea reclamantului, nu aducea niciun element de probă suplimentar care să permită deschiderea unei informații judiciare și, prin urmare, a ordonat din nou respingerea procedurii. La 22 august 2000, reclamantul s-a opus acestui refuz și, pe de o parte, susținea că raportul medical din 10 septembrie 1999 constituia o nouă dovadă care necesita deschiderea unei anchete și, pe de altă parte, a contestat concluziile anchetei inițiale care a dus la o neacuzare la 8 mai 1996, care nu i-a fost niciodată comunicată. La 29 noiembrie 2000, Curtea de Assisi de Beyo În opinia sa, pentru că a fost acuzat de o infracțiune care intră sub incidența unei Curți de Securitate a statului, reclamantul a fost reținut 14 zile și, în această privință, invocă art. 14 din Convenție, coroborat cu articolele 3 și 6. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește afirmațiile reclamantului cu privire la durata custodiei sale, Curtea consideră de la bun început că acest motiv intră sub incidența articolului 5 alineatul (3) din convenție, citit separat sau combinat cu art. 14. Curtea arată că reținerea în litigiu era conformă cu legislația internă și că reclamantul nu dispunea, la momentul faptelor, în dreptul turc, de nicio cale de atac pentru a contesta nici durata, nici legalitatea reținerii sale (Sakik și alții c. Turcia, Hotărârea din 26 noiembrie 1997, Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1997-VII, § 53. Prin urmare, se referă la jurisprudența bine stabilită potrivit căreia, în lipsa unor căi de atac interne, termenul de șase luni începe de la actul incriminat în cerere. Or, în speță, Curtea constată că reținerea reclamantului s-a încheiat la 24 aprilie 1996, cu plasarea sa în detenție provizorie, în timp ce cererea a fost introdusă la 24 aprilie 2001. În plus, examinarea cauzei nu permite identificarea niciunei circumstanțe speciale care ar fi putut întrerupe sau suspenda cursul termenului menționat. Prin urmare, această parte a cererii este tardivă și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului din presupusele abuzuri suferite în timpul custodiei sale, precum și a lipsei unei anchete și a unei căi de atac efective Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Mark V illiger Georg Ress Modululer Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-12-01
0,97
KARAKAS c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 69988/01 présentée par Hüseyin KARAKAŞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 1 er décembre 2005 en une chambre com
CtEDO 2004-11-09
0,94
KARAKAS et BAYIR c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 74798/01 présentée par Fatma KARAKAŞ et Derya BAYIR contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 9 novembre 2004 en un
CtEDO 2006-06-22
0,94
AFFAIRE HÜSEYİN KARAKAȘ c. TURQUIE (N° 2)
rattachés à la section de lutte contre le terrorisme près la direction de la sûreté d’Istanbul. 11. Le 15 avril 1996, le requérant fut soumis à un examen médical. Le rapport y afférent ne fut pas produit par les parties. 12. Le 19 avril 199
CtEDO 2004-06-10
0,94
CICEKLER contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 14899/03 présentée par Ergül ÇİÇEKLER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 10 juin 2004 en une chambre composé
CtEDO 2004-11-09
0,94
KARAKAS c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 68909/01 présentée par Yılmaz KARAKAŞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 9 novembre 2004 en une chambre composée de : MM
Sursă