CtEDO 01.06.2004 Auto

DUPUIS contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
01.06.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle;Règlement amiable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DUPUIS contre la FRANCE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 3100/02 prezentată de Patrick Duput împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 1 iunie 2004 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Thomassen Ugrekhelidze, judecători și M.L. E Arly, grefier adjunct al secțiunii având în vedere cererea formulată anterior la 9 ianuarie 2002, având în vedere decizia Curții din 13 noiembrie 2003, de a comunica cererea guvernului francez (atmosfera nr. 54 alin. (3) lit. (b) din regulament și de a invoca dispozițiile art. 29 alin. (3) din Convenție pentru a examina în același timp admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile părților despre care s-a constatat că au ajuns la o soluționare amiabilă a cazului, După ce a intenționat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Patrick Dupuis, este un cetățean francez, născut la 21 noiembrie 1965 în Madagascar, și își are reședința în prezent la Paris. El este reprezentat în fața Curții de către dl Crehange, avocat la Strasbourg. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost angajat contractual începând cu 24 august 1994, în calitate de profesor de franceză și de filozofie, la Școala Franceză din Delhi, India. Printr-o scrisoare din 26 mai 1995, președintele școlii franceze din Delhi a indicat reclamantului că contractul său nu ar fi reînnoit pentru anul școlar următor, pe motiv că postul de profesor de filozofie, din motive de personal, nu ar putea fi reînnoit. Printr-o cerere înregistrată la 25 iulie 1995 la grefa Tribunalului Administrativ de la Strasbourg și prin memorii suplimentare înregistrate la 9 mai, 4 septembrie și 11 decembrie 1996, reclamantul a solicitat instanței să constate că contractul de muncă fusese încălcat în mod ilegal și să condamne școala franceză din Delhi, precum și statul francez să-i plătească daune-interese. În concluziile sale, reclamantul susținea, pe de o parte, că motivul de concediere nu s-a bazat pe nicio cauză reală și serioasă și, pe de altă parte, că procedura de denunțare a contractului de angajament, din cauza faptului că nu a intervenit după un preaviz de trei luni și după consultarea unei comisii paritare locale, era ilegală. El considera că prejudiciul suferit putea fi evaluat la un an de salariu și solicita, în consecință, alocarea unei sume de 118 897,08 franci plus dobânda legală. La 19 iunie 1997, Tribunalul Administrativ de la Strasbourg a organizat o audiere publică. Printr-o hotărâre din 20 februarie 1998, Tribunalul a considerat că litigiul dintre reclamant și statul francez s-a născut în afara teritoriilor aflate sub jurisdicția instanțelor administrative și că, prin urmare, era necesar să se transmită cazul Consiliului de Stat pentru a continua anchetarea cauzei. Prin hotărârea din 11 iulie 2001, Consiliul de Stat a considerat că decizia din 26 mai 1995 a avut loc în urma unei proceduri neregulamentare și a condamnat statul să plătească reclamantului o despăgubire de 20 000 de franci (3 044 de euro). Instanța supremă a statuat în sensul că reiese din prevederile [...] din contractul de angajament al domnului. Deoarece acest contract putea fi denunțat în mod regulat de către angajator în cazul eliminării postului ocupat; totuși, conform acelorași dispoziții, comisia consultativă paritară locală trebuia să fie consultată în prealabil; nu reiese din instrucțiunea că acesta a fost cazul în momentul denunțării contractului menționat anterior. ; că, astfel, domnul Dupuis are dreptul de a susține că această decizie a avut loc în urma unei proceduri neregulamentare și că, prin denunțarea în aceste condiții a contractului său, statul a comis o greșeală de natură să-și asume răspunderea; că, în circumstanțele cazului, se va face o evaluare justă a despăgubirii datorate dlui. Prin condamnarea statului la plata unei indemnizații de 20 000 de franci, inclusiv a tuturor intereselor care au fost imputate în ziua prezentei decizii. GRIEF invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. ÎN DREPT la 15 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului Observ că guvernul francez este pregătit să-mi plătească suma de 8 000 (88 000) EUR în vederea unei soluționări amiabile a cazului care a generat cererea menționată anterior în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Franței cu privire la faptele care stau la baza acestei cereri. Declar că cazul este soluționat definitiv. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care guvernul și cu mine am ajuns la 16 aprilie 2004, Curtea a primit de la agentul guvernului următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei menționate anterior, guvernul francez oferă domnului Patrick Dupui suma de 8 000 (88 000) EUR în următoarele trei luni de la data notificării deciziei Curții în conformitate cu art. 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Prezenta declarație nu implică recunoașterea de către Guvernul Franței a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță Curtea constată că părțile au ajuns la un acord cu privire la o soluționare amiabilă a prezentei cauze. Având în vedere circumstanțele cazului, Comisia concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție și consideră că niciun motiv special care afectează respectarea drepturilor omului garantat prin convenție și a protocoalelor sale nu impune continuarea examinării cererii în temeiul articolului 37 alineatul (1) în final din convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 alineatul (3) din convenție și să se elimine cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să anuleze cererea de rol. T.L. E arly A.B. Aka Grefier Adjunct Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă