CtEDO 03.06.2004 Auto

STOTTER v. AUSTRIA

RESPONDENT
AUT
HOTĂRÂRE
03.06.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
STOTTER v. AUSTRIA (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 18652/02 de Bernd STOTTER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 3 iunie 2004 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello Kovler Zagrebelsky dna Steiner K. H ajiyev, judecători și dl Nielsen Grefier, având în vedere cererea depusă la 7 mai 2002, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Bernd Stotter, este un național austriac născut în 1975 și locuiește în Mittersill. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Wampl, avocat practicant la Salzburg. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 septembrie 2001, judecătorul de instruire la Curtea Regională de Salzburg (Landesgericht) ) a ordonat detenția anterioară a reclamantului pe suspectul că a comis infracțiuni în temeiul Legii privind drogurile. La 5 octombrie 2001, Curtea Regională de Salzburg, după ce a desfășurat o audiere în prezența reclamantului, avocatului său și a procurorului public, a ordonat eliberarea reclamantului în timp ce impune un anumit număr de condiții. La 8 octombrie 2001, Procurorul a interzis această decizie. Nu s-a îndreptat apelul asupra reclamantului sau a avocatului său. La 11 octombrie 2001, Curtea de Apel Linz ( Oberlandesgericht ), situată în camera , a acordat recursul Procurorului public și a ordonat ca detenția pre-trailă a reclamantului să continue. La 23 octombrie 2001, reclamantul a fost luat din nou în detenție preliminară. La 5 noiembrie 2001, reclamantul a depus o plângere privind drepturile fundamentale ( Grundrechtsbeschwerde ). El s-a plâns, printre altele , că procedurile erau defectuoase în cazul în care recursul procurorului public nu i-a fost acordat. La 27 noiembrie 2001, Curtea Supremă ( Oberster Gerichtshof ) a respins reclamația de drepturi fundamentale a reclamantului. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că procedurile privind continuarea deținerii anterioare nu au fost contradictorii, deoarece el nu a fost informat și nu a fost, prin urmare, în măsură să facă o observație asupra recursului procurorului public. La 15 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului contestat: „Declar că guvernul austriac propun să plătească suma de 4000 EUR dlui Bernd Stotter în ceea ce privește cererea nr. 18652/02, pe bază exgrațială, pentru retragerea cererii sale în funcție de Curte. prejudiciu material, precum și costuri și cheltuieli. Acesta va fi plătit fără taxe care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 16 aprilie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Am remarcat că guvernul austriac îmi oferă suma de 4000 EUR pe bază grațioasă în ceea ce privește cererea de mai sus pe care o solicită Curtea. Această sumă (4000 EUR) acoperă orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli. Acesta va fi plătit fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept oferta și retrag cererea depunând orice alte cereri împotriva Republicii Austria în ceea ce privește cererea. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.” Curtea reiterează termenii articolului 37 § 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cauzelor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; sau ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele lor, este necesar.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasa atinsă între părți și consideră că reclamantul nu mai intenționează să își continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care ar solicita continuarea examinării cererii. În consecință, cazul ar trebui eliminat din lista Curții în conformitate cu art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din Convenția. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate Søren Nielsen Christos R ozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă