NEGULESCU contre la ROUMANIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cererea nr. 14592/02 prezentată de Constantin NEGULESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 8 iunie 2004 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Loucaides Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze Mularoni, judecători și grefier adjunct al secțiunii T.L. Early Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 martie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINIȚIE Reclamantul, domnul Constantin Negulescu, este un resortisant român, născut în 1921 și rezident în Cluj Napoca. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Iuliu Ioan Antonescu, avocat în Ployești. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea definitivă din 30 iunie 1999, Tribunalul de Primă Instanță din Ployesti a ordonat Direcției Generale Finanțe Publice și Control financiar de Stat din Prahova (denumită în continuare "direcția"), serviciul public descentralizat al Ministerului de Finanțe (denumit în continuare "Ministerul Justiției"), să plătească reclamantului 694 292 734 lei românești (adică 42) 749 EUR la data eliberării hotărârii) reprezentând valoarea unei clădiri solicitate de acesta, în temeiul articolului 13 din Legea nr. 112/1995. Numeroasele cereri depuse ulterior de reclamant la Hotărârea și Ministerul Justiției nu au dus la plata acestei sume. În cele din urmă, la 27 februarie 2004, reclamantului i s-a plătit 694 2998 734 lei românești (adică 17 În cele din urmă, la 11 martie 2004, el a primit 1 173 364 860 de lei românești (adică 30 277 de euro la data plății) reprezentând reactualizarea sumei inițiale pentru a ține cont de rata inflației. GRIFS invocând art. 6 1 din Convenție, reclamantul se plângea de neexecutarea hotărârii definitive din 30 iunie 1999. Citând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, acesta se considera, de asemenea, victima unei încălcări a dreptului său de proprietate din cauza lipsei de plată a despăgubirii ordonate prin această hotărâre. PROCEDURA La 24 octombrie 2003, cererea a fost adusă la cunoștința guvernului pârât. La 30 ianuarie 2004, părțile au încheiat o convenție prin care guvernul s-a angajat să plătească reclamantului suma ordonată de Tribunalul de Primă Instanță la 30 iunie 1999, revizuită pentru a ține seama de rata inflației. Reclamantul s-a angajat să solicite Curții să anuleze cererea de rol după plata respectivă, având în vedere litigiul soluționat. 2004, guvernul a informat Curtea că reclamantului i s-a plătit suma respectivă și a solicitat Curții să șteargă cererea pentru rolul său. Prin scrisorile din 18 martie și 1 aprilie 2004, reclamantul a confirmat plata sumei ordonate în favoarea sa la 30 iunie 1999, precum și plata reactualizării sumei respective. El a informat Curtea că, de asemenea, consideră litigiul ca fiind soluționat și i-a cerut să-și șteargă cauza din rol. ÎN DREPT Curtea observă că, prin scrisorile din 18 martie și 1 aprilie 2004, reclamantul a solicitat eliminarea cererii din rol, pe motiv că primise, cele 27 februarie și 11 martie 2004, plata sumei ordonate de instanțe la 30 iunie 1999, revizuită pentru a ține seama de rata inflației. Prin urmare, Curtea constată că litigiul a fost soluționat, în sensul articolului (b) Convenției; în plus, aceasta consideră că nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție care să impună continuarea examinării cazului, în sensul articolului fine din Convenție; în consecință, aplicarea art. 3 din Convenție ar trebui să înceteze și să se elimine cazul rolului, în conformitate cu art. 37 lit. (b) din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să anuleze cererea de rol. T.L. Early J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

14592/02

présentée par Constantin NEGULESCU

contre la Roumanie

La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 8 juin 2004 en une chambre composée de

:

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

A.B.

Baka

,

L.

Loucaides

,

C.

Bîrsan

,

K.

Jungwiert

,

M.

Ugrekhelidze

,

M

me

A.

Mularoni,

juges

,

et de

M.

T.L.

Early,

greffier adjoint de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 5 mars 2002,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l'article 29 § 3 de la Convention et d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Constantin Negulescu, est un ressortissant roumain, né en 1921 et résidant à Cluj Napoca. Il est représenté devant la Cour par M.

Iuliu Ioan Antonescu, avocat à Ploiești.

Les circonstances de l'espèce

Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Par jugement définitif du 30

juin

1999, le tribunal de première instance de Ploiești ordonna à la Direction générale des finances publiques et du contrôle financier d'état de Prahova (ci-après «

la Direction

»), service public décentralisé du Ministère des Finances (ci-après «

le Ministère

»), de payer au requérant 694

298

734 lei roumains (soit 42

749 euros à la date de la délivrance du jugement) représentant la valeur d'un immeuble sollicité par lui, en vertu de l'article 13 de la loi n

o

112/1995.

Les nombreuses demandes déposées ultérieurement par le requérant auprès de la Direction et du Ministère n'aboutirent pas au paiement de ladite somme.

Finalement, le 27

février 2004, le requérant s'est vu payer 694

298

734 lei roumains (soit 17

695 euros à la date du paiement). Ultérieurement, le 11

mars

2004, il a reçu 1

173

364

860 lei roumains (soit 30

277 euros à la date du paiement) représentant la réactualisation de la somme initiale pour tenir compte du taux d'inflation.

GRIEFS

1.

Invoquant l'article 6

§

1 de la Convention, le requérant se plaignait de la non-exécution du jugement définitif du 30

juin

1999.

2.

Citant l'article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, il se considérait aussi victime d'une violation de son droit de propriété en raison du défaut de paiement de la réparation ordonnée par ce jugement.

PROCÉDURE

Le 24 octobre 2003, la requête a été portée à la connaissance du gouvernement défendeur.

Le 30 janvier 2004, les parties ont conclu une convention par laquelle le gouvernement s'est engagé à payer au requérant la somme ordonnée par le tribunal de première instance le 30

juin

1999, réactualisée pour tenir compte du taux d'inflation. Le requérant s'est engagé à demander à la Cour de rayer la requête du rôle après ledit paiement, considérant le litige résolu.

Par lettre du 12

mars

2004, le gouvernement a informé la Cour que le requérant s'était vu payer ladite somme et a demandé à la Cour de rayer la requête du rôle.

Par lettres des 18

mars et 1

er

avril 2004, le requérant a confirmé le paiement de la somme ordonnée en sa faveur le 30

juin

1999, ainsi que le paiement de la réactualisation de ladite somme. Il a informé la Cour qu'il considérait lui aussi le litige comme résolu et lui a demandé de rayer son affaire du rôle.

EN DROIT

La Cour note que, par lettres des 18

mars et 1

er

avril 2004, le requérant a demandé la radiation de la requête du rôle, au motif qu'il avait reçu, les 27

février et 11 mars 2004, le paiement de la somme ordonnée par les juridictions le 30

juin

1999, réactualisée pour tenir compte du taux d'inflation.

Partant, la Cour constate que le litige a été résolu, au sens de l'article

37

§

1

b) de la Convention. Elle estime, en outre, qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n'exige la poursuite de l'examen de l'affaire, au sens de l'article

37

§

1

in

fine

de la Convention.

En conséquence, il convient de mettre fin à l'application de l'article

29

§

3 de la Convention et de rayer l'affaire du rôle, en vertu de l'article 37

§

1

b) de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

T.L.

Early

J.-P.

Costa

Greffier adjoint

Président