SECȚIUNEA A TREIA CAUZA LECA ȘI FILIPESCU c. ROMÂNIA (Cercetările nr. 27949/04 și 3034/04) HOTĂRÂREA STRASBURG iulie 2011 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Leca și Filipescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători, și Marialena Tsirli, graffière adjutant de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 iunie 2011, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se găsesc două cereri (n 27949/04 și 3034/04) îndreptate împotriva României și ale căror trei resortisanți ai acestui stat ( În 2004, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv a Convenției privind drepturile omului, guvernul român a fost reprezentat de agentul său, domnul H. R. Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 14, aceste cereri au fost atribuite unui comitet de trei judecători. Reclamanții sunt resortisanți români care au obținut decizii civile în favoarea lor în diverse proceduri civile. Aceste decizii definitive au fost anulate printr-o acțiune în anulare introdusă de procurorul general al României. Datele nașterii reclamanților și descrierea detaliată a procedurilor lor se găsesc în anexa alăturată. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ Dreptul intern relevant Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în hotărârea Brumãrescu c. România ([GC], n 28342/95, §§ 31-44, CEDO 1999-VII). Articolele relevante din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul faptelor dispuneau de art. 330 Procurorul general poate, fie din oficiu, fie la cererea ministrului justiției, să formuleze, în fața Curții Supreme de Justiție, o acțiune în anulare împotriva unei decizii definitive și irevocabile din următoarele motive atunci când instanțele și-au depășit competențele, în cazul în care decizia, care face obiectul acțiunii în anulare, a încălcat în esență legea, ceea ce a condus la o soluție eronată pe fondul cauzei sau în cazul în care această decizie este în mod vădit greșit întemeiată. În cazurile prevăzute la alineatul (1) și (2) din art. 330, acțiunea în anulare poate fi formulată în termen de un an de la data la care decizia menționată a devenit definitivă și irevocabilă. Articolele 330 și 330 au fost abrogate prin articolul I 17 din Ordonanța de urgență a guvernului nr. 58 din 25 iunie 2003, intrată în vigoare la 27 august 2003 în conformitate cu articolul II din Ordonanța din 29 iunie 2003. (...) Deciziile judecătorești pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de lege sub care au fost adoptate. La art. 322 alineatul (9) din Codul de procedură civilă a fost modificat în sensul de a permite revizuirea unui proces intern ca urmare a unei hotărâri de încălcare a Curții Europene a Drepturilor Omului. atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a găsit o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale antrenată de o hotărâre și consecințele grave ale acestei încălcări continuă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii în cauză. Recomandarea nr. R (ii) 2 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei în Recomandarea nr. R (2000) 2 privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a încurajat Părțile contractante trebuie să examineze sistemele lor juridice naționale pentru a se asigura că există posibilități adecvate de revizuire a unei cauze, inclusiv redeschiderea unei proceduri, în cazurile în care Curtea a constatat o încălcare a convenției, în special atunci când: : (i) partea vătămată continuă să sufere consecințe negative foarte grave ca urmare a deciziei naționale, consecințe care nu pot fi compensate de satisfacția echitabilă și care nu pot fi modificate decât prin reexaminare sau redeschidere și (ii) rezultă din hotărârea Curții că (a) decizia internă atacată este contrară fondului convenției sau (b) încălcarea constatată este cauzată de erori sau deficiențe de procedură de o gravitate atât de gravă încât o îndoială serioasă este aruncată asupra rezultatului procedurii interne atacate având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea decide să le alăture și să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 10. Potrivit recurentelor, hotărârile prin care autoritatea judiciară supremă din România a acceptat acțiunile în anulare încalcă art. 6 alineatul (1) din Convenție, care dispune de orice persoană care are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Cu titlu preliminar, Curtea consideră că este necesar să stabilească obiectul litigiului privind cauza nr 27949/04. În această cauză a fost adresată o întrebare ex officio de către Curte părților cu privire la dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor. Instanțele nu au formulat nici o referire la această întrebare. Prin urmare, Curtea se referă la cauza numai la unghiul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Pe admisibilitate 12. În cauza nr 27949/04, guvernul ridică două excepții preliminare în ceea ce privește litigiul comunicat sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 13. Curtea, ținând seama de faptul că cauza va fi analizată numai la unghiul articolului 6 din Convenție [a se vedea alineatul (11) de mai sus], nu consideră că este necesar să se ia o decizie cu privire la excepțiile preliminare invocate de guvern. 14. Curtea constată, de asemenea, că cererile nu sunt în mod evident justificate în mod greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond 15. Reclamanții susțin că încuviințarea de către autoritatea judiciară supremă a hotărârilor definitive în favoarea acestora prin recurs în anulare a adus atingere principiului securității rapoartelor juridice. 16. , Guvernul recunoaște că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, primirea unei căi de atac extraordinare care pune în discuție o hotărâre definitivă printr-o procedură de supraveghere este considerată o necunoaștere a principiului securității rapoartelor juridice (Brumărescu c. România , [GC], n 28342/95, § 62, CEDH 1999-VII). Cu toate acestea, el subliniază că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea amintește că, în cauza Brumãrescu menționată anterior (§§ 61-62), Curtea a concluzionat că încălcarea articolului 6 alineatul (1) pe motiv că anularea unei hotărâri definitive ca urmare a unei căi de atac extraordinare era contrară principiului certitudinii juridice. Curtea consideră că nu există niciun motiv pentru a distinge din acest punct de vedere prezentele cauze ale cauzei Brumãescu menționate anterior. 18. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) în această privință în cele două cauze menționate mai jos. III. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 19. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la ^ i ^ i de la consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 20. Reclamanții au solicitat următoarele sume ca daune materiale și morale: Numărul cauzei Pagube materiale Pagube morale 27949/04 Contravaloarea la prețul pieței imobiliare ale căror solicitanți au fost deposedați: 60 000 mai mult de 80 000 EUR/3024/04 Premiu al terenului revendicat: 50 000 EUR 000 EUR 21. Guvernul contestă aceste revendicări. 22. În prezentele cauze, Curtea amintește că a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 din convenție din cauza anulării hotărârilor judecătorești devenite definitive și executorii, ca urmare a acțiunii în anulare formulate de procurorul general 23. Curtea observă apoi că, în cazul în care, la fel ca în cazurile din speță, constată încălcarea drepturilor unui solicitant, art. 322 alineatul (9) din Codul de procedură civilă din România permite revizuirea unui proces intern. Astfel, în urma unei hotărâri a Curții Europene, dreptul intern permite restitutio in ïrum și anume restabilirea situației existente înainte ca încălcarea constatată a articolului 6 să aibă loc (a se vedea Piersack c. Belgia (art. 50), 26 octombrie 1984, § 12, seria A n 85), având în vedere rolul său subsidiar, Curtea consideră că reclamanții trebuie mai întâi să sesizeze instanțele interne în conformitate cu dispozițiile de drept intern menționate anterior (a se vedea Sfrijan c. România , n 20366/04, §§ 48-49, 22 noiembrie 2007 mutatis mutandis Iosif și alții c. România, n 10443/03, § 99, 20 decembrie 2007 Brezeanu c. România, n 10097/05, § 36, 21 iulie 2009). 24. În ceea ce privește prejudiciul moral, având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa și care acționează în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 41 din convenție, Curtea decide să dea 2 000 EUR pentru fiecare parte reclamantă ca reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 26. Reclamantul în cauza nr. 3024/04 solicită rambursarea a 13 442 RON (3 360 EUR) ca cheltuieli și cheltuieli de judecată, pentru care a prezentat parțial documente justificative. În cauza nr. 27949/04, tribunalele nu au depus o cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 27. Registrul nu se referă la rambursarea cheltuielilor suportate, pe baza prezentării documentelor justificative. 28. Curtea, ținând seama de jurisprudența sa și acționând în mod echitabil, consideră că este rezonabil să se aloce 1 000 EUR reclamantului în cauza 3024/04. Interese moratorii 29. Curtea consideră oportun să stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Hotărârea de a anexa cererile de declarare a cererilor admisibile în ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 6 alin. (1) din Convenție; A declarat că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit care urmează să fie convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data regulamentului pentru cauza nr. 27949/04: 2 000 EUR (două mii EUR) împreună cu reclamanții, pentru daune morale; pentru cauza nr. 3024/04: 2 000 EUR (două mii EUR) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 19 iulie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Egbert Myjer Grefier Adjunct Președinte Anexa No Interogare și data de introducere: Identificarea reclamanților Subiectul litigiului Hotărâre definitivă pronunțată în recurs în anulare în anulare 27949/04 (introdusă la mai 2004) LECA Liliana, Cetățean român, născut în 1967 și rezident în Constanța. LECA Petre, resortisant român, născut în 1950 și rezident în Constanța. Acțiune inițiată de o persoană particulară, E.S., care intenționează să anuleze contractul de achiziționare a unui apartament situat în Constanța, Bd. Mamaia, încheiat la 18 decembrie 1996 între inculpați și întreprinderea publică care gestionează imobilele statului. Apartamentul achiziționat de către reclamanții de la l'au fost revendicați de C.M. și I.C., succesori ai fostului proprietar (clădirea naionalizată). Hotărârea din 19 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, care confirmă decizia Tribunalului de Primă Instanță din Constanța din 11 ianuarie 2002: acțiunea C.M. și I.C. a fost respinsă și instanțele au decis în favoarea reclamanților că contractul de achiziție era valabil. Hotărârea din 15 martie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (fosta Curte Supremă de Justiție) a primit acțiunea în anulare formulată de procurorul general și a anulat hotărârea din 19 noiembrie 2002 și Decizia din 11 ianuarie 2002.3024/04 (includetă la 10 august 2004) FILIPESCU Paul Gabriel , resortisant român născut în 1953 și rezident în București. La 7 martie 2000, reclamantul a introdus împotriva vecinului său o acțiune în culpă a unui teren de 60 m situat la București, al cărui proprietar era, susținând că pârâtul a intrat în el prin construirea unui zid de beton. printr-o hotărâre irevocabilă din 31 mai 2002, Curtea de Apel de la București a primit recursul reclamantului și, pe fond, i-a acceptat cererea. Hotărârea din 18 februarie 2004, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a primit acțiunea în anulare a procurorului general și a anulat hotărârea definitivă din 31 mai 2002.
TROISIÈME SECTION
LECA ET FILIPESCU c. ROUMANIE
(Requêtes n
os
27949/04 et 30324/04)
ARRÊT
19
juillet
2011
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Leca et Filipescu c. Roumanie,
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en un comité composé de
:
Egbert Myjer,
président,
Luis López Guerra,
Mihai Poalelungi,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe
de section,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 28 juin 2011,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouvent deux requêtes (n
os
27949/04 et 30324/04) dirigées contre la Roumanie et dont trois ressortissants de cet État («
les requérants
») ont saisi la Cour les 26
mai
2004 et 10
août
2004 respectivement, en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, Monsieur H. R. Radu, du ministère des Affaires Étrangères.
3.
Suite à l’entrée en vigueur du Protocol n
o
14, les présentes requêtes ont été attribuées à un comité de trois juges.
I.
4.
Les requérants sont des ressortissants roumains qui ont obtenu des décisions civiles en leur faveur dans diverses procédures civiles. Ces décisions définitives ont été annulées par la voie d’un recours en annulation introduit par le procureur général de la Roumanie. Les dates de naissance des requérants et la description détaillée de leurs procédures se trouvent dans l’annexe ci-jointe.
II.
A.
Le droit interne pertinent
5.
Les dispositions légales et la jurisprudence internes pertinentes sont décrites dans l’arrêt
Brumărescu c. Roumanie
([GC], n
o
Les articles pertinents du code de procédure civile en vigueur à l’époque des faits disposaient
:
Article 330
«
Le procureur général peut, soit d’office, soit à la demande du ministre de la justice, former, devant la Cour suprême de justice, un recours en annulation contre une décision définitive et irrévocable pour les motifs suivants
:
1.
lorsque les tribunaux ont dépassé leurs compétences,
2.
lorsque la décision, objet du recours en annulation, a méconnu essentiellement la loi, ce qui a entraîné une solution erronée sur le fond de l’affaire, ou lorsque cette décision est manifestement mal fondée.
»
Article 330
1
«
Dans les cas prévus aux §§ 1 et 2 de l’article 330, le recours en annulation peut être formé dans un délai d’un an à partir de la date où la décision visée est devenue définitive et irrévocable.
»
6.
Les articles 330 et 330
1
ont été abrogés par l’article I
§
17 de l’ordonnance d’urgence du gouvernement n
o
58 du 25 juin 2003, entrée en vigueur le 27 août 2003. Selon l’article II de l’ordonnance
:
«
(...) Les décisions de justice rendues avant l’entrée en vigueur de la présente ordonnance d’urgence restent soumises aux voies de recours et aux délais prévus par la loi sous l’empire de laquelle elles ont été prises.
»
7.
L’article 322 § 9 du code de procédure civile a été modifié dans le sens de permettre la révision d’un procès sur le plan interne suite à un arrêt de violation de la Cour Européenne des Droits de l’Homme. L’article pertinent dispose
:
Article 322
«
La révision d’un arrêt définitif (...) est possible dans les cas suivants
:
(...)
9.
quand la Cour Européenne des Droits de l’Homme a trouvé une violation des droits et des libertés fondamentales entrainée par un arrêt et les conséquences graves de cette violation continuent et ne peuvent pas être remédiées que par la révision de l’arrêt en cause.
»
B.
Recommandation n
o
R (2000) 2 du Comité des Ministres du Conseil de l’Europe
8.
Dans sa Recommandation n
o
R (
2000)
2 sur le réexamen ou la réouverture de certaines affaires au niveau interne suite à des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme, le Comité des ministres du Conseil de l’Europe a encouragé «
les Parties contractantes à examiner leurs systèmes juridiques nationaux en vue de s’assurer qu’il existe des possibilités appropriées pour le réexamen d’une affaire, y compris la réouverture d’une procédure, dans les cas où la Cour a constaté une violation de la Convention, en particulier lorsque
: i) la partie lésée continue de souffrir des conséquences négatives très graves à la suite de la décision nationale, conséquences qui ne peuvent être compensées par la satisfaction équitable et qui ne peuvent être modifiées que par le réexamen ou la réouverture, et ii) il résulte de l’arrêt de la Cour que a) la décision interne attaquée est contraire sur le fond à la Convention, ou b) la violation constatée est causée par des erreurs ou défaillances de procédure d’une gravité telle qu’un doute sérieux est jeté sur le résultat de la procédure interne attaquée
».
I.
9.
Compte tenu de la similitude des requêtes quant aux faits et à la question de fond qu’elles posent, la Cour décide de les joindre et de les examiner conjointement dans un seul arrêt.
II.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION
10.
D’après les requérants, les arrêts par lesquels l’autorité juridictionnelle suprême roumaine a accueilli les recours en annulation enfreignent l’article 6 § 1 de la Convention, qui dispose
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
11.
À titre préliminaire, la Cour considère nécessaire de déterminer l’objet du litige concernant l’affaire n
o
27949/04. Dans cette affaire une question a été posée
ex officio
par la Cour aux parties au sujet du droit des requérants au respect de leurs biens. Les requérants n’ont pas formulé d’observations en réponse à cette question. Par conséquent, la Cour examinera l’affaire uniquement sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention.
A
Sur la recevabilité
12.
Dans l’affaire n
o
27949/04, le Gouvernement soulève deux exceptions préliminaires
concernant le grief communiqué sous l’angle de l’article 1 du Protocol n
o
1 à la Convention.
13.
La Cour, tenant compte du fait que l’affaire sera analysée uniquement sous l’angle de l’article 6 de la Convention (voir paragraphe 11 ci-dessus), ne considère guère nécessaire de statuer sur les exceptions préliminaires invoquées par le Gouvernement.
14.
La Cour constate par ailleurs que les requêtes ne sont pas manifestement mal fondées au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. Elle relève par ailleurs qu’elles ne se heurtent à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de les déclarer recevables.
B.
Sur le fond
15.
Les requérants font valoir que l’infirmation par l’autorité juridictionnelle suprême des arrêts définitifs en leur faveur par voie de recours en annulation a porté atteinte au principe de la sécurité des rapports juridiques.
16.
Renvoyant à l’affaire
Brumărescu
, le Gouvernement concède que, selon la jurisprudence constante de la Cour, l’accueil d’une voie extraordinaire de recours qui remet en cause un arrêt définitif par une procédure de supervision est jugé comme une méconnaissance du principe de la sécurité des rapports juridiques (
Brumărescu c. Roumanie
, [GC], n
o
28342/95, § 62, CEDH 1999-VII). Toutefois, il souligne qu’à la suite de l’arrêt précité, le code de procédure civile a été modifié et que les dispositions légales permettant au procureur général de saisir la Cour suprême de justice, appelée désormais la Haute Cour de cassation et de justice, d’un recours en annulation contre un jugement définitif, ont été abrogées.
17.
La Cour rappelle que dans l’affaire
Brumărescu
précitée (§§ 61-62), elle avait conclu à la violation de l’article 6 § 1 au motif que l’annulation d’un arrêt définitif à la suite d’une voie de recours extraordinaire était contraire au principe de la sécurité juridique.
La Cour estime que rien ne permet de distinguer de ce point de vue les présentes affaires de l’affaire
Brumărescu
précitée.
18.
Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1 à cet égard dans les deux affaires indiquées ci-dessous.
III.
SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION
19.
Aux termes de l’article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A
Dommage
20.
Les requérants ont demandé les montants suivants en tant que dommage matériel et moral:
Numéro de l’affaire
Dommage matériel
Dommage moral
1.
27949/04
Contrevaleur au prix du marché de l’immeuble dont les requérants ont été dépossédés
: 60
000 – 80
20
2.
30324/04
Prix du terrain revendiqué
: 50
10
21.
Le Gouvernement conteste ces prétentions.
22.
Dans les présentes affaires, la Cour rappelle qu’elle a conclu à la violation de l’article 6 de la Convention en raison de l’annulation des décisions judiciaires devenues définitives et exécutoires, à la suite du recours en annulation formé par le procureur général.
23.
La Cour observe ensuite que, lorsque, comme dans les cas d’espèce, elle constate la violation des droits d’un requérant, l’article 322 § 9 du code de procédure civile roumain permet la révision d’un procès sur le plan interne. Ainsi, puisqu’à la suite d’un arrêt de la Cour européenne, le droit national permet la
restitutio in integrum
,
à savoir le rétablissement de la situation existante avant que la violation constatée de l’article 6 ne survienne (voir
Piersack c. Belgique
(article 50), 26 octobre 1984, § 12, série A n
o
85), en considération de son rôle subsidiaire, la Cour estime que les requérants doivent d’abord saisir les juridictions internes conformément aux dispositions de droit interne précitées (voir
Sfrijan c. Roumanie
, n
o
20366/04, §§ 48-49, 22 novembre 2007
;
mutatis mutandis
Iosif et autres
c. Roumanie
, n
o
10443/03, § 99, 20 décembre 2007
et
Brezeanu c.
Roumanie
, n
o
10097/05, § 36, 21 juillet 2009).
24.
Elle ne considère dès lors pas nécessaire d’accorder aux requérants d’indemnité au titre du dommage matériel.
25.
En ce qui concerne le dommage moral, eu égard à l’ensemble des éléments se trouvant en sa possession et statuant en équité, comme le veut l’article 41 de la Convention, la Cour décide d’allouer 2
000 EUR pour chaque partie requérante en tant que réparation équitable du préjudice moral subi.
B.
Frais et dépens
26.
Le requérant dans l’affaire n
o
30324/04 sollicite le remboursement de 13
360 EUR) en tant que frais et dépens, pour lesquels il a soumis partiellement des justificatifs. Dans l’affaire n
o
27949/04, les requérants n’ont pas formulé de demande pour les frais et dépens.
27.
Le Gouvernement ne s’oppose pas au remboursement des frais encourus, sur présentation des pièces justificatives.
28.
La Cour, tenant compte de sa jurisprudence et statuant en équité, estime raisonnable d’allouer 1
000 EUR au requérant dans l’affaire
n
o
30324/04.
C.
Intérêts moratoires
29.
La Cour juge approprié de calquer le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.
1.
Décide
de joindre les requêtes
;
2.
Déclare
les requêtes recevables quant au grief tiré de l’article 6 § 1 de la Convention;
3.
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention
;
4.
Dit
que l’État défendeur doit verser, dans les trois mois, les sommes suivantes,
plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt à convertir en monnaie nationale au taux applicable à la date du règlement
:
a)
pour l’affaire n
o
27949/04
: 2
000 EUR (deux mille euros) conjointement aux requérants, pour dommage moral;
b)
pour l’affaire n
o
30324/04
: 2
000 EUR (deux mille euros) pour dommage moral et 1
000 EUR (mille euros) pour frais et dépens;
5.
Rejette
la demande de satisfaction équitable pour le surplus.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 19 juillet 2011, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Marialena Tsirli
Egbert Myjer
Greffière adjointe
Président
Annexe
N
o
No Requête
et date d’introduction
Identification des requérants
Objet du litige
Décision définitive
Décision rendue sur recours en annulation
1.
27949/04
(introduite le
26
mai 2004)
1.
LECA Liliana,
ressortissante roumaine, née en 1967 et résidant à Constanța.
2.
LECA Petre,
ressortissant roumain, né en 1950 et résidant à Constanța.
Action entamée par un particulier, E.S., tendant à l’annulation du contrat d’achat de l’appartement sis à Constanța, Bd. Mamaia, conclu le 18
décembre
1996 entre les requérants et l’entreprise publique gérante des immeubles de l’État.
L’appartement acheté par les requérants de l’État était revendiqué par C.M et I.C., successeurs de l’ancienne propriétaire (immeuble nationalisé).
Arrêt du 19 novembre 2002, rendu par la Cour suprême de Justice
confirmant la décision de la cour d’appel de Constanța du 11
janvier
2002
: l’action de C.M. et I.C.
a été rejetée et les tribunaux ont décidé au profit des requérants que le contrat d’achat était valable.
Arrêt du 15 mars 2004, rendu par la Haute Cour de cassation et de justice (ancienne Cour suprême de Justice) accueillit le recours en annulation formé par le procureur général et annula l’arrêt du 19
novembre
2002 et la décision du 11
janvier 2002.
2.
30324/04
(introduite le 10 aout 2004)
FILIPESCU Paul Gabriel
, ressortissant roumain né en 1953 et résidant à Bucarest.
Le 7 mars 2000, le requérant introduisit à l’encontre de son voisin une action en revendication d’un terrain de 60 m
2
sis à Bucarest dont il était propriétaire, alléguant que le défendeur avait empiété sur celui-ci en y faisant construire un mur en béton.
Par un arrêt irrévocable du 31
mai
2002, la cour d’appel de Bucarest accueillit l’appel du requérant et, sur le fond, fit droit à sa demande.
Arrêt du 18 février 2004, par lequel la Haute Cour de cassation et de justice accueillit le recours en annulation du procureur général et annula l’arrêt définitif du 31 mai 2002.