CtEDO 19.07.2011 Auto

AFFAIRE LECA ET FILIPESCU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
19.07.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE LECA ET FILIPESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA LECA ȘI FILIPESCU c. ROMÂNIA (Cercetările nr. 27949/04 și 3034/04) HOTĂRÂREA STRASBURG iulie 2011 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Leca și Filipescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători, și Marialena Tsirli, graffière adjutant de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 iunie 2011, Renunță la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se găsesc două cereri (n 27949/04 și 3034/04) îndreptate împotriva României și ale căror trei resortisanți ai acestui stat ( În 2004, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv a Convenției privind drepturile omului, guvernul român a fost reprezentat de agentul său, domnul H. R. Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 14, aceste cereri au fost atribuite unui comitet de trei judecători. Reclamanții sunt resortisanți români care au obținut decizii civile în favoarea lor în diverse proceduri civile. Aceste decizii definitive au fost anulate printr-o acțiune în anulare introdusă de procurorul general al României. Datele nașterii reclamanților și descrierea detaliată a procedurilor lor se găsesc în anexa alăturată. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ Dreptul intern relevant Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în hotărârea Brumãrescu c. România ([GC], n 28342/95, §§ 31-44, CEDO 1999-VII). Articolele relevante din Codul de procedură civilă în vigoare la momentul faptelor dispuneau de art. 330 Procurorul general poate, fie din oficiu, fie la cererea ministrului justiției, să formuleze, în fața Curții Supreme de Justiție, o acțiune în anulare împotriva unei decizii definitive și irevocabile din următoarele motive atunci când instanțele și-au depășit competențele, în cazul în care decizia, care face obiectul acțiunii în anulare, a încălcat în esență legea, ceea ce a condus la o soluție eronată pe fondul cauzei sau în cazul în care această decizie este în mod vădit greșit întemeiată. În cazurile prevăzute la alineatul (1) și (2) din art. 330, acțiunea în anulare poate fi formulată în termen de un an de la data la care decizia menționată a devenit definitivă și irevocabilă. Articolele 330 și 330 au fost abrogate prin articolul I 17 din Ordonanța de urgență a guvernului nr. 58 din 25 iunie 2003, intrată în vigoare la 27 august 2003 în conformitate cu articolul II din Ordonanța din 29 iunie 2003. (...) Deciziile judecătorești pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de lege sub care au fost adoptate. La art. 322 alineatul (9) din Codul de procedură civilă a fost modificat în sensul de a permite revizuirea unui proces intern ca urmare a unei hotărâri de încălcare a Curții Europene a Drepturilor Omului. atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a găsit o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale antrenată de o hotărâre și consecințele grave ale acestei încălcări continuă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii în cauză. Recomandarea nr. R (ii) 2 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei în Recomandarea nr. R (2000) 2 privind revizuirea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern ca urmare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a încurajat Părțile contractante trebuie să examineze sistemele lor juridice naționale pentru a se asigura că există posibilități adecvate de revizuire a unei cauze, inclusiv redeschiderea unei proceduri, în cazurile în care Curtea a constatat o încălcare a convenției, în special atunci când: : (i) partea vătămată continuă să sufere consecințe negative foarte grave ca urmare a deciziei naționale, consecințe care nu pot fi compensate de satisfacția echitabilă și care nu pot fi modificate decât prin reexaminare sau redeschidere și (ii) rezultă din hotărârea Curții că (a) decizia internă atacată este contrară fondului convenției sau (b) încălcarea constatată este cauzată de erori sau deficiențe de procedură de o gravitate atât de gravă încât o îndoială serioasă este aruncată asupra rezultatului procedurii interne atacate având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea decide să le alăture și să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 10. Potrivit recurentelor, hotărârile prin care autoritatea judiciară supremă din România a acceptat acțiunile în anulare încalcă art. 6 alineatul (1) din Convenție, care dispune de orice persoană care are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 11. Cu titlu preliminar, Curtea consideră că este necesar să stabilească obiectul litigiului privind cauza nr 27949/04. În această cauză a fost adresată o întrebare ex officio de către Curte părților cu privire la dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor. Instanțele nu au formulat nici o referire la această întrebare. Prin urmare, Curtea se referă la cauza numai la unghiul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Pe admisibilitate 12. În cauza nr 27949/04, guvernul ridică două excepții preliminare în ceea ce privește litigiul comunicat sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 13. Curtea, ținând seama de faptul că cauza va fi analizată numai la unghiul articolului 6 din Convenție [a se vedea alineatul (11) de mai sus], nu consideră că este necesar să se ia o decizie cu privire la excepțiile preliminare invocate de guvern. 14. Curtea constată, de asemenea, că cererile nu sunt în mod evident justificate în mod greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond 15. Reclamanții susțin că încuviințarea de către autoritatea judiciară supremă a hotărârilor definitive în favoarea acestora prin recurs în anulare a adus atingere principiului securității rapoartelor juridice. 16. , Guvernul recunoaște că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, primirea unei căi de atac extraordinare care pune în discuție o hotărâre definitivă printr-o procedură de supraveghere este considerată o necunoaștere a principiului securității rapoartelor juridice (Brumărescu c. România , [GC], n 28342/95, § 62, CEDH 1999-VII). Cu toate acestea, el subliniază că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea amintește că, în cauza Brumãrescu menționată anterior (§§ 61-62), Curtea a concluzionat că încălcarea articolului 6 alineatul (1) pe motiv că anularea unei hotărâri definitive ca urmare a unei căi de atac extraordinare era contrară principiului certitudinii juridice. Curtea consideră că nu există niciun motiv pentru a distinge din acest punct de vedere prezentele cauze ale cauzei Brumãescu menționate anterior. 18. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) în această privință în cele două cauze menționate mai jos. III. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 19. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la ^ i ^ i de la consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 20. Reclamanții au solicitat următoarele sume ca daune materiale și morale: Numărul cauzei Pagube materiale Pagube morale 27949/04 Contravaloarea la prețul pieței imobiliare ale căror solicitanți au fost deposedați: 60 000 mai mult de 80 000 EUR/3024/04 Premiu al terenului revendicat: 50 000 EUR 000 EUR 21. Guvernul contestă aceste revendicări. 22. În prezentele cauze, Curtea amintește că a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 din convenție din cauza anulării hotărârilor judecătorești devenite definitive și executorii, ca urmare a acțiunii în anulare formulate de procurorul general 23. Curtea observă apoi că, în cazul în care, la fel ca în cazurile din speță, constată încălcarea drepturilor unui solicitant, art. 322 alineatul (9) din Codul de procedură civilă din România permite revizuirea unui proces intern. Astfel, în urma unei hotărâri a Curții Europene, dreptul intern permite restitutio in ïrum și anume restabilirea situației existente înainte ca încălcarea constatată a articolului 6 să aibă loc (a se vedea Piersack c. Belgia (art. 50), 26 octombrie 1984, § 12, seria A n 85), având în vedere rolul său subsidiar, Curtea consideră că reclamanții trebuie mai întâi să sesizeze instanțele interne în conformitate cu dispozițiile de drept intern menționate anterior (a se vedea Sfrijan c. România , n 20366/04, §§ 48-49, 22 noiembrie 2007 mutatis mutandis Iosif și alții c. România, n 10443/03, § 99, 20 decembrie 2007 Brezeanu c. România, n 10097/05, § 36, 21 iulie 2009). 24. În ceea ce privește prejudiciul moral, având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa și care acționează în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 41 din convenție, Curtea decide să dea 2 000 EUR pentru fiecare parte reclamantă ca reparație echitabilă a prejudiciului moral suferit. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 26. Reclamantul în cauza nr. 3024/04 solicită rambursarea a 13 442 RON (3 360 EUR) ca cheltuieli și cheltuieli de judecată, pentru care a prezentat parțial documente justificative. În cauza nr. 27949/04, tribunalele nu au depus o cerere pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 27. Registrul nu se referă la rambursarea cheltuielilor suportate, pe baza prezentării documentelor justificative. 28. Curtea, ținând seama de jurisprudența sa și acționând în mod echitabil, consideră că este rezonabil să se aloce 1 000 EUR reclamantului în cauza 3024/04. Interese moratorii 29. Curtea consideră oportun să stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Hotărârea de a anexa cererile de declarare a cererilor admisibile în ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 6 alin. (1) din Convenție; A declarat că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit care urmează să fie convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data regulamentului pentru cauza nr. 27949/04: 2 000 EUR (două mii EUR) împreună cu reclamanții, pentru daune morale; pentru cauza nr. 3024/04: 2 000 EUR (două mii EUR) pentru daune morale și 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 19 iulie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Egbert Myjer Grefier Adjunct Președinte Anexa No Interogare și data de introducere: Identificarea reclamanților Subiectul litigiului Hotărâre definitivă pronunțată în recurs în anulare în anulare 27949/04 (introdusă la mai 2004) LECA Liliana, Cetățean român, născut în 1967 și rezident în Constanța. LECA Petre, resortisant român, născut în 1950 și rezident în Constanța. Acțiune inițiată de o persoană particulară, E.S., care intenționează să anuleze contractul de achiziționare a unui apartament situat în Constanța, Bd. Mamaia, încheiat la 18 decembrie 1996 între inculpați și întreprinderea publică care gestionează imobilele statului. Apartamentul achiziționat de către reclamanții de la l'au fost revendicați de C.M. și I.C., succesori ai fostului proprietar (clădirea naionalizată). Hotărârea din 19 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție, care confirmă decizia Tribunalului de Primă Instanță din Constanța din 11 ianuarie 2002: acțiunea C.M. și I.C. a fost respinsă și instanțele au decis în favoarea reclamanților că contractul de achiziție era valabil. Hotărârea din 15 martie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (fosta Curte Supremă de Justiție) a primit acțiunea în anulare formulată de procurorul general și a anulat hotărârea din 19 noiembrie 2002 și Decizia din 11 ianuarie 2002.3024/04 (includetă la 10 august 2004) FILIPESCU Paul Gabriel , resortisant român născut în 1953 și rezident în București. La 7 martie 2000, reclamantul a introdus împotriva vecinului său o acțiune în culpă a unui teren de 60 m situat la București, al cărui proprietar era, susținând că pârâtul a intrat în el prin construirea unui zid de beton. printr-o hotărâre irevocabilă din 31 mai 2002, Curtea de Apel de la București a primit recursul reclamantului și, pe fond, i-a acceptat cererea. Hotărârea din 18 februarie 2004, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a primit acțiunea în anulare a procurorului general și a anulat hotărârea definitivă din 31 mai 2002.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă