CASE OF STEFANOV AGAINST BULGARIA

Rezoluția ResDH(2004)32 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 mai 2001, finală la 3 august 2001 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Stefanov împotriva Bulgariei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 15 iunie 2004 la a 885-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul depus la Stefanov la 3 mai 2001 și transmisă în aceeași dată Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 32438/96) împotriva Bulgariei, depusă la 5 iulie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Ivailo Stefanov, un cetățean bulgar, și că Curtea a sesizat cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la condamnarea penală a reclamantului, un martor al lui Iehova, pentru că a refuzat să slujească în armată pe motive de opoziție de conștientizare; întrucât, în hotărârea sa din 3 mai 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât în cadrul aranjamentului prietenos menționat mai sus, Guvernul Bulgariei a declarat după cum urmează: "a) toate procedurile penale și condamnările judiciare din Bulgaria din 1991 (în special, dar nu limitate [Dl I. și alți trei solicitanți în alte cazuri]) pentru refuzul serviciului militar în temeiul obiecției lor individuale de conștiință, dar care au fost dispuși în același timp să efectueze serviciu civil alternativ este respinsă și toate sancțiunile și/sau handicapurile impuse în aceste cazuri sunt eliminate ca și cum nu ar fi existat niciodată o condamnare pentru încălcarea legii, astfel că Consiliul de Miniștri ai Republicii Bulgaria se angajează să introducă proiecte de legislație înaintea Adunării Naționale pentru o amnistia totală pentru aceste cazuri; Că serviciul civil alternativ în Bulgaria este efectuat sub o administrație pur civilă și autoritatea militară nu este implicată în serviciul civil și că acest serviciu trebuie să fie similar cu cel necesar pentru serviciu militar de către legea privind serviciul militar în vigoare, Acești obiectori de conștiință au aceleași drepturi ca toți cetățenii bulgari să își manifeste convingeri, fie singuri, fie în uniune cu ceilalți după ore și zile libere în timpul executării acestui serviciu civil, fără a aduce atingere, sancțiuni sau alt handicap sau obstacol (a se vedea (...) Kokkinakis v. Grecia [amendament de 26,09.1996] ), (...) că guvernul contestat va plăti reclamantului suma de 2 500 de levii bulgare pentru costurile și cheltuielile;” Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere că, la 11 septembrie 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă încheiată în fața Curții și a luat toate celelalte măsuri pentru a-și îndeplini angajamentele în temeiul acestei soluții prietenoase, aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Bulgariei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2004)32 Informații furnizate de Guvernul Bulgariei în cursul examinării cazului Stefanov de către Comitetul de Miniștri Reclamantul și-a reintegrat drepturile pe baza articolului 86 alineatul (1) din Codul Penal. Toate consecințele legate de condamnarea sa au fost șterse astfel. Parlamentul bulgar a adoptat ulterior, la 31 iulie 2002, o Lege privind Amnistia pentru crime prevăzută la art. 361, alineatul (1) din Codul penal (refuzând exercitarea serviciului militar), legată de exercitarea legii constituționale a libertății de conștiință, a libertății de gândire și a libertății de alegere a religiei, comisă între intrarea în vigoare a Constituției la 13 Iulie 1991 și intrarea în vigoare la 31 decembrie 1998, din Legea privind înlocuirea obligațiilor militare de către un serviciu alternativ. În conformitate cu art. 2 din Legea privind Amnistia, persoanele care au comis astfel de acte sunt scutite de responsabilitatea penală de a curăța sentința sau de a suferi consecințele hotărârii. Legea elimină faptul și consecințele condamnărilor impuse obiectorlor de conștientizare pentru astfel de acte comise în perioada indicată. În conformitate cu Legea privind înlocuirea obligațiilor militare de către un serviciu alternativ, cetățenii care efectuează un serviciu alternativ au aceleași drepturi ca toți cetățenii bulgari să își exprime condamnările, individual sau colectiv, în afara locului de muncă (art. 4 alineatul (1) și art. 30 din Lege). Legea prevede că serviciul alternativ poate fi efectuat dacă persoanele în cauză solicită acest lucru, sub supravegherea unei administrații în întregime civile. În aceste cazuri, autoritatea militară nu ar participa la organizarea serviciului. Lungimea serviciului alternativ este de o dată și jumătate mai lungă decât cea a serviciului militar (art. 15 din Lege). Guvernul bulgar consideră, prin urmare, că a respectat condițiile soluției prietenoase și că nu există niciun risc de reproducere a unei situații similare cu cele din originea acestui caz. În consecință, Bulgaria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție.

Resolution ResDH(2004)32

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 3 May 2001, final on 3 August 2001 (Friendly settlement)

in the case of Stefanov against Bulgaria

(Adopted by the Committee of Ministers on 15 June 2004

at the 885th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Stefanov case delivered on 3 May 2001 and transmitted on the same date to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 32438/96) against Bulgaria, lodged with the European Commission of Human Rights on 5 July 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr

Ivailo Stefanov, a Bulgarian national, and that the Court, seised of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the criminal conviction of the applicant, a Jehovah witness, for having refused to serve in the army on the grounds of conscientious objection;

Whereas in its judgment of 3 May 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement the Government of Bulgaria stated as follows:

"a)

all criminal proceedings and judicial sentences in Bulgaria of Bulgaria citizens since 1991 (especially but not limited to [Mr I. S. and three other applicants in other cases]) for refusing military service by virtue of their individual conscientious objection but who were willing at the same time to perform alternative civilian service shall be dismissed and all penalties and/or disabilities heretofore imposed in these cases shall be eliminated as if there was never a conviction for a violation of the law, thus the Council of Ministers of the Republic of Bulgaria undertakes the responsibility to introduce draft legislation before the National Assembly for a total amnesty for these cases;

b)

That the alternative civilian service in Bulgaria is performed under a purely civilian administration and the military authority is not involved in civilian service and such service shall be similar in duration to that required for military service by the law on military service then in force,

c)

That conscientious objectors have the same rights as all Bulgarian citizens to manifest their beliefs whether alone or in union with others after hours and on days off during the term of performing said civilian service without prejudice, sanction or another disability or impediment. (see (...) Kokkinakis v. Greece [judgment of 26.09.1996] ), (...)

e)

That the respondent Government will pay to the applicant the sum of 2

500 Bulgarian levs for costs and expenses;”

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 11 September 2001 the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement concluded before the Court and had taken all other measures to fulfil its undertakings under this friendly settlement, this information appears in the appendix to this resolution,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Bulgaria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2004)32

Information provided by the Government of Bulgaria

during the examination of the Stefanov case

by the Committee of Ministers

The applicant has had his rights reinstated on the basis of Article 86, paragraph 1 of the Criminal Code. All the consequences related to his conviction were thus erased.

The Bulgarian Parliament subsequently adopted, on 31 July 2002, a Law on the Amnesty for crimes provided by Article 361, paragraph 1 of the Criminal Code (refusal to perform military service), related to the exercise of the constitutional law of freedom of conscience, of freedom of thought and the free choice of religion, committed between the entry into force of the Constitution on 13

July 1991 and the entry into force on 31

December

1998, of the Law on the Replacement of Military Obligations by an Alternative Service.

Under the terms of Article 2 of the Law on the Amnesty, persons who committed such acts are exempted from penal responsibility to purge the sentence or to suffer the consequences of the judgment. The law erases the fact and the consequences of the convictions imposed on conscientious objectors for such acts committed during the period indicated.

In accordance with the Law on the Replacement of Military Obligations by an Alternative Service, citizens who perform an alternative service have the same rights as all Bulgarian citizens to express their convictions, individually or collectively, apart from in the place of employment (Article 4, paragraph 1 and Article 30 of the Law).

The Law provides that alternative service may be performed if the persons concerned so request, under the supervision of an entirely civil administration. In these cases the military authority would not participate in the organisation of the service. The length of alternative service is one-and-a-half times longer than that of military service (Article 15 of the Law).

The Bulgarian government thus considers that it has complied with the terms of the friendly settlement and that there is no risk of reproducing a situation similar to that at the origin of this case. Consequently, Bulgaria has fulfilled its obligations under Article 46, paragraph 2, of the Convention.