CtEDO 17.06.2004 Auto

NUNZIATO (n° 2) contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
17.06.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
NUNZIATO (n° 2) contre l'ITALIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 43227/98 prezentată de Luigi NUNZIATO (n contra l'Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 17 iunie 2004 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Lorenzen Bonello Kovler Zagrebelsky Steiner Insuranceyev, judecători și domnii S. Q uesada, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea prezentată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 1 iulie 1998, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, domnul Luigi Nunziato, este un resortisant italian, născut în 1956 și rezident în Benevent. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Nigris de Maria, avocat în Benevent. Guvernul pârât a fost reprezentat succesiv de către agenții săi, domnii U. Leanza și I. M. Braguglia și coagenții lor succesive, domnii Esposito și F. Crisafolli. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura principală în 1992, D.J.C. a depus o plângere împotriva reclamantului și a altor funcționari ai Primăriei din Benevent pentru abuz de funcții. La 15 octombrie 1992, Parchetul din Benevent a solicitat trimiterea la judecată a reclamantului și a altor 13 persoane. La 16 octombrie 1992, judecătorul investigațiilor preliminare a stabilit data la care a avut loc la 16 februarie 1993. La 16 februarie 1993, la 16 februarie 1993, tribunalul a fost amânat la 16 martie 1993 la cererea anumitor avocați ai co-misilor în discuție. La 16 martie 1993, tribunalul a fost dat în judecată la 8 iunie 1993. La 8 iunie 1993, tribunalul de investigații preliminare a solicitat părților să prezinte documente, iar la 23 noiembrie 1993, din cauza unei greve a avocaților anumitor co-mis aflate în proces. La 23 noiembrie 1993, judecătorul de investigații preliminare a solicitat părților să prezinte documente. La 18 ianuarie 1994, Parchetul și-a întocmit cererile de probe și a depus în sprijinul anumitor documente. Co-misii în examinare au solicitat apoi un termen pentru a putea examina documentele depuse. La 8 februarie 1994, judecătorul investigațiilor preliminare i-a trimis pe co-mi în judecată pe cei care au fost judecați pentru interdicția din 26 ianuarie 1995 în fața tribunalului din Benevent. La 26 ianuarie 1995, instanța a fost amânată la 19 octombrie 1995 și apoi la 7 decembrie 1995 la cererea avocaților unora dintre co-mizii în cauză. La 7 decembrie 1995, tribunalul, după ce a interogat martori, a declarat la proces încheiat și a rejudecat cauza la 22 aprilie 1996 din cauza orei târzie. La 22 aprilie 1996, instanța a fost amânată la 21 octombrie 1996 din cauza alegerilor politice. La 21 octombrie La data de 20 ianuarie 1997, lacul a fost amânat la 27 februarie 1997 pentru a permite unui avocat al unuia dintre co-misii aflate în proces de examinare a documentelor. La 27 februarie 1997, la data de 28 aprilie 1997, la cererea Parchetului. La 28 aprilie 1997, martorii au fost interogați. La 26 mai 1997, lacul a fost amânat la 23 iunie 1997 din cauza unei greve a avocaților. La 23 iunie 1997, lacul a fost amânat la 10 octombrie 1997 din cauza întrebărilor referitoare la componența colegiului. La 10 octombrie 1997, tribunalul le-a amânat la 7 noiembrie 1997 la cererea avocaților co-milor în proces. La 7 noiembrie 1997, tribunalul i-a relaxat pe co-misi în proces. Decizia, depusă la grefa din 2 decembrie 1997, a devenit definitivă la 27 ianuarie 1998. Procedura Pinto la 10 octombrie 2001, reclamantul sesizează instanța de apel din Roma pentru a se plânge de durata procedurii descrise mai sus. El a solicitat Curții să suspende examinarea cererii sale până la sfârșitul acestei proceduri. În fața instanței de apel, el a solicitat să spună că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și să condamne guvernul italian să plătească suma de 30 000 000 de lire italiene [15 493,71 EUR (EUR) ] cu titlu de satisfacție echitabilă, precum și rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. printr-o decizie din 28 februarie 2002, depusă la grefa din 30 aprilie 2002, instanța de apel a constatat depășirea unui termen rezonabil. Aceasta a considerat că comportamentul părților, precum și comportamentul judecătorului și al altor autorități care trebuiau să intervină în desfășurarea procesului nu a fost la originea duratei excesive, întârzierile fiind cauzate de motive structurale. Prin urmare, Curtea de apel consideră că, având în vedere natura cauzei, procedura în litigiu ar fi putut să se încheie în patru ani. Prin urmare, Tribunalul reclamant i-a acordat reclamantului suma de 1 550 EUR pentru daune morale în funcție de perioada care depășește patru ani plus dobânda de la sfârșitul anului 1996, în momentul în care durata rezonabilă de patru ani fusese depășită. Instanța de apel a alocat, de asemenea, suma de 910 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii, reclamantul nu a luat măsuri pentru casare. Printr-o scrisoare din 20 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat Curții să reia examinarea cererii sale. Dreptul și practica internă relevantă Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în deciziile Brusco c. Italia 69789/01, CEDH 2001-IX), Giacometti și alții c. Italia 34939/97, CEDO 2001-XII) și Spordino c. Italia 36813/97, CEDH 2003-IV. GRIFS Invouchon la art. 6 alineatul (1) din convenție, recurentul se plângea de durata procedurii penale. După ce a încercat procedura Pinto, se plânge și de insuficiența sumei alocate de Curtea cu titlu de satisfacție echitabilă. ÎN DREPT, cauza recurentului se referă la origine pe durata procedurii penale. El invocă o încălcare a articolului 6 1 din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) După intrarea în vigoare a legii Pinto, guvernul excită neobosirea căilor de atac interne. După ce a sesizat instanța de apel în sensul legii Pinto Cu toate acestea, Curtea de Casație a anulat hotărârea Curții de Casație. Curtea amintește în primul rând că, în ceea ce privește acțiunea în fața cursurilor de recurs, Curtea a considerat că remediul introdus de Mai sus), Comisia a decis că, în cadrul unei proceduri de procedură, în scopul epuizării căilor de atac interne, persoanele fizice nu erau obligate să se opună deciziei instanței de recurs atunci când se plângeau de suma acordată cu titlu de satisfacție echitabilă. La acea dată, Curtea de Casație n Õ a avut în vedere un motiv întemeiat pe faptul că suma acordată de instanța de judecată nu era suficientă în raport cu prejudiciul pretins sau inadecvat în raport cu jurisprudența de la Strasbourg pe motiv că a făcut obiectul unor probleme de fapt, care nu erau de competența sa sau al unor întrebări ridicate în lumina unor dispoziții care nu se aplică direct. Curtea observă că, astfel cum reiese din alineatul (2) din art. 2 din Legea Pinto Mai sus), și anume complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea Pelioire și Sassi c. Franța [GC], nr 25444/94, 67, CEDH 1999-II și Hotărârea Philis c. Grecia 2) din 27 iunie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1083, § 35). o chestiune de evaluare a duratei rezonabile de către instana de apel. Ceea ce, spre deosebire de cauza Spordino (scordino, citată anterior), nu pune în discuie în mod direct modul de calcul al satisfaciei echitabile urmate de instana de apel. În aceste circumstane, Curtea consideră că reclamantul nu a furnizat niciun element care să permită să se pună la îndoială eficacitatea recursului în casare. Prin urmare, Curtea consideră că reclamantul ar fi trebuit să se poată opune casiunii pentru a furniza în statul membru în cauză posibilitatea de a remedia încălcarea în cauză. Prin urmare, această cerere trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Q uesada Christos Rozakis Grefier adjunct președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-02-12
0,98
NUNZIATO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 48322/99 présentée par Luigi NUNZIATO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 février 2004 en une chambre composée de : MM.
CtEDO 2001-03-29
0,94
BRIZI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 39743/98 et 39746/98 présentées par Mario BRIZI contre l’Italie La cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 29 mars 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2000-04-06
0,94
MATERA contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION DE LA COUR SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 43635/98 présentée par Domenico MATERA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en chambre du conseil le 6 avril 2000 en
CtEDO 2000-03-09
0,94
FARINA contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 50622/99 présentée par Pietro FARINA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 9 mars 2000 en une chambre composée de M. C.L. Roza
CtEDO 2000-11-30
0,94
RUGGIERO contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION DE LA COUR SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 51151/99 présentée par Mario Vincenzo Ruggiero contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30 novembre 2000 en une chambr
Sursă