CtEDO 22.06.2004 Auto

THIBAUD contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
22.06.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
THIBAUD contre la FRANCE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 69603/01 prezentate de Marion THIBAUD împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 22 iunie 2004 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Loucaide Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze, Mularoni, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 2 aprilie 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă de recurentă, dl Marion Thibaud, este un resortisant francez, născut în 1958 și rezident la Paris. Maestre Rejou, avocat în Limoges - Franța. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Întrucât a obținut aprobarea administrativă necesară și un raport favorabil adoptării de către serviciile sociale din Haiti, reclamanta a adoptat, la 10 iunie 1996, printr-o hotărâre a Tribunalului Civil din Port-au-Prince, un copil pe nume Michelet, născut din părinți necunoscuți la 15 decembrie 1993 la Ieremia (Haiti) și abandonat la spitalul din același oraș. Înapoi în Franța cu copilul ei, reclamanta a adresat o cerere în vederea pronunțării unei hotărâri în plen a acestuia din urmă, în conformitate cu dispozițiile franceze privind adoptarea. Ea a trimis susținerea cererii sale o scrisoare adresată unui avocat din Port-au-Prince la data de 30 octombrie 1997 menționând în special că primarul, reprezentantul legal al copilului, și-a dat consimțământul față de adoptarea avută în vedere cu conștiința unei despărțiri a copilului cu țara sa de origine la 19 noiembrie 1997, tribunalul de mari instanțe din Paris a demisionat pe reclamantă din cererea sa de adopție plenară și a recunoscut numai adoptarea simplă a copilului. De asemenea, acesta a refuzat să recunoască modificarea statutului civil în ceea ce privește numele copilului, așa cum fusese acceptată de tribunalul civil din Port-au-Prince în conformitate cu legile în vigoare în această țară. Recurenta a făcut apel la această decizie și a susținut că consimțământul autorităților haitiene de adopție fusese acordat fără rezerve, în deplină cunoștință de ruperea definitivă a legăturilor copilului cu țara sa de origine și de plasarea definitivă a acestuia în casa sa. Ea a adăugat că interesul superior al copilului comanda pronunțarea adoptării în plen. Prin hotărârea din 8 octombrie 1998, Curtea de Apel de la Paris a confirmat hotărârea pronunțată cu privire la respingerea cererii de adopție plenară. Cu toate acestea, Tribunalul a reformat hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Paris prin faptul că a refuzat să recunoască modificările aduse stării civile a copilului și a ordonat transcrierea schimbării numelui copilului în registrele Serviciului Central de Stat Civil al Ministerului Afacerilor Externe din Nantes. La 3 octombrie 2000, Curtea de Casație a respins recursul recurentei. GRIEF invocând articolele 8 alineatul (1) și 14 combinate din convenție, recurenta se plânge de o încălcare a vieții sale private și de familie și de a fi victima discriminării din cauza refuzului instanțelor franceze de a pronunța o adoptare plenară pentru fiul său. Aceasta afirmă că părinții naturali ai unui copil haitian pot, în deplină cunoștință de efectele adopției, să-și dea consimțământul, permițând ipso facto ca în Franța să se pronunțe o adopție plenară, chiar dacă acest tip de adopție nu există în Haiti. Pe de altă parte, în cazul în care consimțământul este acordat de reprezentantul legal al copilului în caz de filiație nedeterminată (în cazul dat de primarul Port-au-Prince), acest copil nu poate beneficia decât de o adopție simplă, ceea ce duce la o diferență de tratament deoarece rămâne în familia sa de origine și își păstrează toate drepturile, în special drepturile moștenite. Recurenta se plânge de o încălcare a articolelor 8 și 14 din convenție Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale (...) O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară (....) pentru protecția sănătății sau a moralității sau pentru protecția drepturilor și libertăților altora. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Guvernul ridică, în principal, o excepție de la epuizarea căilor de atac interne și susține că reclamanta nu a invocat în fața instanțelor interne încălcarea articolelor 8 și 14 din convenție. În memoriul său în casare, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Din punctul de vedere al guvernului, din lipsă de a fi ridicat cel puțin în esență obiecțiile prezentate în fața Curții, cererea trebuie declarată inadmisibilă pentru a nu epuiza căile de atac interne. În observațiile sale, reclamanta nu se pronunță asupra acestui punct. Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne, astfel cum se înțelege în conformitate cu principiile dreptului internațional general recunoscute, și în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive. Curtea reamintește că scopul acestei norme este de a ține la latitudinea statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a reține Aceasta nu se limitează la a solicita sesizarea instanțelor naționale competente și exercitarea unei căi de atac în vederea combaterii unei hotărâri deja pronunțate. din 19 martie 1991, seria A n 200, p. 18, § 34; Hotărârea Fressoz și Roire c. Franța [GC], nr 29183/95, CEDH 1999-I, §§ 36-37. Or, Curtea constată că nu reiese nici din concluziile de recurs, nici din motivele de Casație că recurenta a sesizat instana supremă a cauzei sale întemeiat pe încălcarea articolelor 8 și 14 combinate din Convenie. Într-adevăr, Curtea a invocat în fața instanțelor naționale că mijloacele referitoare la aprecierea faptelor referitoare la consimțământul la adopție și la interesul copilului de a să poată beneficia de o adopție plenară. În consecință, aceasta nu a formulat, nici măcar în esență, obiecții așa cum sunt prezentate acum în fața Curții și nu a epuizat căile de atac interne. În consecință, cererea trebuie respinsă în temeiul art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dollea A.B. Baka Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-05-09
0,92
M.G. et F.B. contre la FRANCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 43254/98 présentée par M.G. et F.B. contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 9 mai 2000 en une chambre composée de M me E. Palm
CtEDO 2004-03-02
0,92
AFFAIRE FAVRE c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FAVRE c. FRANCE (Requête n o 72313/01) ARRÊT STRASBOURG 2 mars 2004 DÉFINITIF 02/06/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de
CtEDO 2006-10-03
0,92
RAYNAUD ET BRUNET c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 40333/02 présentée par Ginette RAYNAUD veuve BRUNET et Christelle BRUNET contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 3 octobre 2006 en une chambre composée
CtEDO 2002-03-21
0,92
HERZ contre l'ALLEMAGNE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44672/98 par Eberhard HERZ contre l’Allemagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 21 mars 2002 en une chambre composée de MM. I. Cabral Ba
CtEDO 2002-06-18
0,92
STELLA et la FEDERATION NATIONALE DES FAMILLES DE FRANCE contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45574/99 présentée par Hervé-Patrick et Béatrice STELLA et la Fédération Nationale des Familles de France contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxi
Sursă