ARAC contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
ARAC contre la TURQUIE (CtEDO, 2004)
A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 69037/01 prezentate de Muhittin ARAÇ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 22 iunie 2004 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președintele A.B. Baka Türmen Jungwiert Butkevych Thomassen Ugrekhelidze, judecători și domnul Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 noiembrie 2000, După ce a deliberat, face următoarea decizie, în fapt, recurentul, dl Muhittin Araç, este un resortisant turc, născut în 1962 și rezident în Diyarbak. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Alataș, avocat în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 17 iunie 1996, reclamantul a răspuns la o cerere de ofertă lansată de Fondul de securitate socială pentru un contract public de curățenie pentru centrul spitalicesc universitar din Tepecik ( La o dată nespecificată, centrul spitalicesc i-a acordat reclamantului contractul de achiziție publică. Ulterior, dosarul de licitație a fost transmis Direcției Generale a Casei de asigurări sociale în scopul verificării și omologării în conformitate cu legislația aplicabilă în speță. Printr-o notă de informare din 2 iulie 1996, serviciul de stare de urgență al prefecturii Mardin a anunțat Fondul de securitate socială pe care reclamantul îl susținea financiar activitățile PKK, interzis ca organizație teroristă în drept turcesc. La 25 iulie 1996, având în vedere dispozițiile art. 20 din Regulamentul privind achiziționarea și vânzarea, recunoscându-i o putere discreționară de decizie în materie de achiziții publice și art. 73 din același regulament care definește cauzele de excludere a achizițiilor publice, Hotărârea Generală a Casei de Asigurări Sociale a refuzat să-și dea acordul cu privire la licitația de pe această piață și l-a exclus pe reclamant din viitoarele sale achiziții publice. Acest refuz a dus în consecință la anularea acordării licitației în cauză. Printr-o scrisoare din 26 august 1996, medicul șef al spitalului din Tepecik l-a informat pe reclamant că întreprinderea sa fiind calificată de Hotărârea Generală Asigurări Sociale a întreprinderii La sfârșitul anului 1996, la o dată nespecificată, reclamantul sesizează instanța administrativă din Ankara cu privire la o acțiune în suspendare și la anularea refuzului administrației. La 19 februarie 1997, instanța administrativă a respins această acțiune, în special (...) s-a declarat că organizația nu era supusă legii nr. 2886 privind contractele de achiziții publice de pe teritoriul său și de pe teritoriul său era liberă să efectueze sau nu achiziții publice și să aleagă achizițiile publice Prin art. 69 din Regulamentul privind achizițiile publice din Fondul de securitate socială s-a stabilit că comisia pentru documente avea competența de a decide dacă să acorde reclamanților documentele de candidatură pentru a aplica contractele de achiziții publice. La încheierea examinării dosarului cauzei, [s-a stabilit că] reclamantului i s-a atribuit contractul public de curățenie al centrului spitalicesc universitar din Tepecik la data de 17 iunie 1996, în nota de informare [se preciza] că biroul din statul membru de urgență aproape de prefectura Mardin a trimis Direcției Generale a Casei de asigurări sociale, [s-a precizat] că reclamantul oferea asistență financiară organizației teroriste PKK, după primirea unei informații conform cărora plătea o parte PKK din achizițiile publice de stat de la care obținea licitație, munca care a dat naștere la achiziții publice a fost anulată printr-o decizie a Direcției Generale din 25 iulie 1996 n XXI/2639, iar reclamantul a fost exclus pentru o perioadă nedeterminată din contractele de achiziții publice de instituție. La sfârșitul studiului dispozițiilor legii în legătură cu dosarul, [s-a stabilit că] fondul de asigurări sociale nu este supus legii nr. 2886 privind contractele de achiziții publice din statul membru, era liber să efectueze sau nu achiziții publice și de la alegerea acestora la: ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 2886, reclamantul a fost exclus din achizițiile publice ale fondului de asigurări sociale numai din cauza informațiilor aduse la cunoștința acestuia (...), utilizarea în acest sens a puterii discreționare conferite de legislație în actele în cauză nu este contrară legii. La 12 mai 1997, pe baza art. 6 și 14 din Convenție și pe baza art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul s-a ocupat de casarea în fața Consiliului de Stat. La 1 martie 2000, Consiliul de Stat nu și-a pronunțat încă recursul, pe baza dispozițiilor art. 6 din Convenția privind durata procedurii, recurentul își va reiniția recursul. La 24 mai 2000, Consiliul de Stat a confirmat hotărârea în primă instanță. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 2 din convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil în fața unei instanțe independente și imparțiale, de durata procedurii în fața instanțelor naționale și de principiul prezumției de nevinovăție. Reclamantul susține că a fost exclus din procedurile de achiziții publice din cauza opiniilor sale politice și a originii sale kurde. El invocă articolele 9, 10 și 14 din convenție. În cele din urmă, pe baza articolului 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul susține că refuzul de a-și face publică oferta pe care a obținut-o, precum și excluderea sa din viitoarele contracte de achiziții publice îi aduc atingere dreptului său de a-și respecta bunurile. INvocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul declară că cauza sa nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil de instanțele administrative din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a acestor instanțe. De asemenea, susține că întreaga procedură a adus atingere principiului prezumției de nevinovăție. În temeiul articolelor 9, 10 și 14 din Convenție, acesta susține că a făcut obiectul unei excluderi a achizițiilor publice din cauza opiniilor sale politice și a originii sale kurde. În cele din urmă, invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, acesta se plânge de refuzul de a-și face cunoscută oferta pe care a obținut-o și de excluderea sa din viitoarele contracte de achiziții publice. În ceea ce privește independența și imparțialitatea instanțelor administrative, recunoscând că, în speță, art. 6 alineatul (1) se aplică în speță, Curtea amintește că a avut deja posibilitatea de a se pronunța cu privire la problema invocată de reclamant în cadrul cauzei Saltuk c. Turcia ((dec.), 31135/96, 28 august 1999. Aceasta a respins plângerea în lumina garanțiilor constituționale și legale de care se bucură judecătorii din instanțele administrative și având în vedere absența unei argumentații pertinente care ar face ca independența și imparțialitatea lor să fie supuse garanției. Prin urmare, este oportun să se respingă această parte a cererii de nevinovăție vădită de temei, în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. În ceea ce privește Õ art. 6 alineatul (2) din convenție, Curtea amintește că prezumția de nevinovăție consacrată de această dispoziție figurează printre elementele procesului penal echitabil În această privință, Curtea reafirmă că noțiunea de "acuzare în materie penală" în materie penală în această privință este reafirmată de Curtea. În sensul articolului 6 are un domeniu de aplicare autonom și, de asemenea, reamintește că domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (2) nu se limitează la procedurile în curs (a se vedea Allenet de Ribemont c. Franța, Hotărârea din 10 februarie 1995, seria A n 308, p.16, alineatul 35), o încălcare a acestei dispoziții care poate fi constatată în timp ce instanțele naționale sesizate nu erau obligate să se pronunțe cu privire la vinovăție (Adolf menționat anterior) sau au închis procedurile pentru prescriere sau achitare (a se vedea în special Minelli c. Elveția , Hotărârea din 25 martie 1983, seria A n 62, și Sekanina c. Elveția , Hotărârea din 25 august 1993, seria A n 266-A. Cu toate acestea, Curtea subliniază că aceste hotărâri se referă la măsuri care au fost considerate ca fiind o consecință și concomitente cu urmărirea penală (a se vedea în acest sens Ringvold c. Norvegia 34964/97, § 36-41, CEDO 2003 II). Cu toate acestea, în speță, Curtea constată că decizia autorității administrative în cauză privind excluderea reclamantului de la contractele sale de achiziții publice a fost adoptată independent și în afara oricărei proceduri sau urmăriri penale, al cărei reclamant nu a făcut în niciun caz obiectul în speță. În consecință, această dispoziție nu se aplică în cazul de față. Prin urmare, aceaceasta este incompatibilă cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. 1, în primul rând, este necesar să se examineze dacă licitația publică poate fi considerată ca având drept rezultat o speranță legitimă și rezonabilă pentru titularul său, astfel încât acesta să poată beneficia de avantajele exercitării activității vizate de licitația publică (a se vedea mutatis mutandis Jostein Storksen c. Norvegia, 19819/92, Decizia Comisiei din 5 iulie 1994, Decizii și rapoarte (DR) 78, p. 88. Curtea observă că, în dreptul Turciei, atribuirea contractului de achiziții publice era supusă omologării Direcției Generale a Casei de asigurări sociale și că achizițiile publice constituie pentru administrația în cauză exercitarea unei puteri discreționare, astfel încât aceaceasta este liberă să excludă un candidat din viitoarele sale achiziții publice în raport cu informațiile de care dispune. În mod similar, această putere discreționară se află sub controlul instanței administrative care verifică conformitatea cu legislația. În cazul de față, în timp ce, într-o primă etapă, oferta reclamantului pentru atribuirea contractului de achiziții publice lansat de Fondul de securitate socială a fost reținută, conducerea generală a acestei instituții a refuzat să delogeze această invitație de participare pe baza unei informări a serviciului de stare de urgență și prin aplicarea puterii sale decizionale discreționare. Acest refuz care a făcut obiectul unui control al legalității a fost confirmat de instanțele administrative; prin urmare, reclamantul nu putea pretinde că a obținut în mod definitiv licitația în cauză, deoarece oferta sa pentru piața în cauză a fost refuzată în conformitate cu legislația în vigoare. În ceea ce privește așteptările privind câștigurile viitoare, Curtea amintește că a considerat deja că un câștig viitor nu poate fi considerat drept un profit mai mare decât dacă a fost deja dobândit sau dacă a făcut obiectul unei creanțe exigibile (a se vedea, în special, Ambruosi c. Italia, 31227/96, § 20, 19 octombrie 2000). Astfel cum nu este cazul în speță, rezultă că aceste obiecțiuni trebuie respinse ca fiind în mod vădit nefondate, în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din convenție. În ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe articolele 9 și 10 din Convenție, Curtea arată că reclamantul nu oferă nicio precizie și că în acest sens nu este pe deplin susținut. Prin urmare, aceste obiecțiuni trebuie respinse ca fiind în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. În cele din urmă, în ceea ce privește litigiul întemeiat pe art. 14 din Convenție, Curtea amintește că acest articol nu a avut o existență independentă; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Desigur, acesta poate intra în joc chiar și fără o încălcare a cerințelor lor și, în această măsură, are un domeniu de aplicare autonom (Thimmenos c. Grecia , Hotărârea din 6 aprilie 2000, Recueil des Hotărâtions 2000-IV, § 40), dar nu poate găsi să se aplice în cazul în care faptele litigiului nu intră sub incidența cel puțin a clauzelor menționate (a se vedea în special Inze c. Austria, Hotărârea din 28 octombrie 1987, seria A n 126, p. 17, § 36). Or, nimic din dosar nu permite să se stabilească că decizia în litigiu se baza pe motivele invocate de reclamant și, având în vedere concluziile sale de mai sus, Curtea consideră că Õ este necesar să se respingă această cauză ca fiind în mod vădit nefondată în sensul articolului 34 § 3 și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână în cazul în care reclamantul a fost informat cu privire la cererea de prelungire a perioadei de valabilitate a procedurii administrative. Dolle J.-P. Costa grefează Președintele